|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
 Posted 12/06/06 @ 21:37
(Edited 13/06/06 @ 14:18)
|
Ma vindec citind ce am scris :)
S-a terminat anul scolar, inca unul, tot asa le numar de cand a intrat Vlad la scoala, acum 7 ani. De cand incepe scoala traim tot intre vacante, totul se raporteaza la scoala. Totul se planifica tinand cont de scoala, de note, de vacante.
- Are 7 la geografie, sa-si ia cartea cu el, sa repete diseara.
- Unde sa repete, pe deal?
- Pe deal sa repete daca la birou nu i-a placut.
Toata familia asteapta momentul cand va repeta lectia pe deal si niciodata acest moment nu vine. Ne prefacem toti ca uitam si cel mai mult se preface taica-su, care altfel e zbir. Duminica seara ajungem acasa, obositi si bronzati, cu tenisii murdari de fotbal, si nu ne culcam pana nu ne amintim:
- Am impresia ca nu ai repetat lectia deloc, asa-i?
Copilul se uita lung si cred ca nu gandeste prea ortodox despre taica-su, doar impreuna s-au zbenguit pana au cazut lati de oboseala. Si daca tata nu tine minte cum s-a-ntamplat ieri cu lectia, cum ar putea tine minte el - un copil, o intreaga carte de geografie?
Gata, astazi s-au incheiat primele medii, unele sunt bune, altele mai putin bune. Tot anul am senzatia ca fac imposibilul pentru copiii mei, ca scurg din mine toata energia pozitiva si le-o dau lor, sa razbata. Cand se-ncheie anul imi schimb parerea, iau asupra mea vina mediilor mai mici de 9, caci 9 e limita sub care nu au voie sa coboare si esecul lor este esecul meu.
- Da' a lui X ce medie are?
Intrebarea capcana pe care n-o pot opri in cap, raspunsul vine sa transforme tristetea in nervi. Ala cum poate, ce-i da maica-sa sa manance?, fir-ar sa fie, la anul poate sa crape firma ca eu la 6 sunt acasa, nu-mi distrug eu copiii pentru firma.
- Sigur, da-le si putina tita, nu e tara plina de papagali, mai are nevoie de inca doi, de ai nostri, mormaie Mihai de la calculator;
Copiii incep sa rada imaginandu-si cum ar fi sa le mai dau tita acum, hai sa facem media generala, ca acolo e buba, media generala trebuie sa fie peste 9,30. Fiecare isi calculeaza media, iar au scapat, la limita, +/- 5 sutimi, Doamne ajuta sa nu conteze la examen tocmai sutimile astea.
Imi aduc aminte prima zi de scoala, cand David s-a pierdut si il cautam disperati printre blocuri, abia ne mutasem si nu stia orasul, il tineam pe Vlad strans de mana si alergam gafaind, unde e copilul meu cel mic? Nu l-am gasit, m-am asezat pe bordura si-mi venea sa urlu. Peste gardul viu si des se zarea un balon galben plutind liniar, m-am ridicat si l-am vazut, avea mucii pana in barba, plangea dar tinea strans de balon... si venea spre casa. Copilul meu gasise drumul.
Si ala a fost doar inceputul, de cate ori nu mi-a venit sa urlu crezand ca nu se descurca fara mine, iar ei gaseau intotdeauna drumul.
Se apropie vacanta mare, au avut de ales intre Ciresarii si "Toate panzele sus", eu as fi ales Ciresarii, copiii mei au ales "Toate panzele sus" :)
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
 |
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 19/06/06 @ 18:15
|
Sunt misogina de tip masculin, cum o fi aia cand urasti barbatii?, ca feminista nu-s sigur. Sunt uracioasa, ei si ce daca? 
Si nu stiu daca-i urasc da-mi provoaca respingere si cum se cheama atunci cand astepti fapte de vitejie si in loc de asta afli niste chestii absolut mediocre? Se cheama ca-s cu nasul pe sus, ei si ce daca?
Am cunoscut o ieri o tipa de care mi-a placut tare mult, o femeie cu un aer discret si placut, nu tin minte prea mult din ce am povestit cu ea pentru ca ma obseda gandul ca e divortata, mi-a fost draga de cum am auzit-o la telefon si m-am lipit de ea imediat cand am vazut-o. O femeie alaturi de care nu simti cand trece vremea, un om din acela cu care poti vorbi orice, fara teama ca discutia devine banala, fara sa cauti cuvinte stupide de la revedere, ne mai vedem, mi-a parut bine. Daca nu m-ar fi zorit Mihai, cred ca stateam toata seara pe vaporas cu ea, de vorba. Ce fel de barbat poate abandona o astfel de femeie? Greu de imaginat.
Zilnic ma lovesc de creaturile astea pe care le detest, se aseaza la semafor si zambesc la mine, bai copilu', de ce nu te uiti putin in oglinda? hai ca-i verde, sa te vad, 'ai de capu' tau cu mintea-ncinsa, hai pa! Zilnic, zilnic astia simt nevoia sa se-ntreaca la semafor, da' de ce cu mine?
Astazi iar, se pune rosu, ma strecor intre o duba si o Dacia-scoala, ala din duba se-nfoaie ca un curcan, se simte amenintat ca-s prea aproape de el, inca nu e verde da' inainteaza incet, nici nu stii ce te-asteapta. Am trecut pe langa el fluierand, am V6-2600cmc, si sunt si blonda
Uite-asa zilnic, o gramada de papitoi se cred buricul pamantului, cei mai tari is aia cu masina de firma, aia care imprumuta bani cand cumpara tigari, si aia care vor factura pe firma, cand isi cumpara chestii de 3lei. Barbati adevarati, e plina lumea de ei! Prin urmare azi am fost o scorpie sublima, am stralucit in toata splendoarea veninului meu, a venit omul sa se angajeze si mi s-a aprins fitilul din prima, ca putea a tigara si eu-s alergica, in plus mai e si scorojit, abia il vedeam, de auzit oricum aud greu asa ca eram gata furioasa cand am urlat "Vorbeste mai tare, n-ai mancat azi?!!!". A rezistat bine, dupa ce a plecat aproape ca-mi parea rau, maine o sa fiu mai blanda. Sau poate nu
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 20/06/06 @ 18:31
(Edited 21/06/06 @ 19:52)
|
20.06.2006
Ok, am glumit! Orice asemanare cu realitatea este intamplatoare.
Saptamana trecuta Oti a facut doi pui - unul alb si unul albastru, de data asta lucrurile merg bine, puii cresc vazand cu ochii, ma abtin cu greu sa-i iau in brate si sa-i pup, sunt asa de frumosi si de finuti! Oti, cat ma iubeste ea pe mine, cand pun mana pe pui ma miauna strident, apoi maraie ca un catel, ma priveste fix si da cu laba, ce va fi cand astia doi bursuci vor incepe sa patruleze prin casa? 
Pui dragalasi
Cica ne luam abonament la bazin, de la 8 seara, wow, pai eu la 7 sunt deja stoarsa, ma misc din inertie, visez numai la o cana de lapte, un pat mare si un film bun. Ce sa fac eu la bazin, sa stau treaza dupa aia pana dimineata? Nu-nu, nu-i o idee buna deloc.
Tema de azi este: de ce se tem oamenii de oameni? Aprofundez.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 21/06/06 @ 20:18
|
Am citit pe forumul desprecopii.com un inceput interesant de discutie: "Nu-mi ajung banii...", subiectul fiind salariul bugetarilor, adica foarte mic.
Mi-am adus aminte de Liana, prietena mea zapacita, pe care n-am vazut-o de... de multi ani. Era inginera, avea doi copii mici si abia ii ajungeau banii pentru mancare, dupa serviciu vindea flori in piata, pana se facea noapte. Cand ne intalneam, rar - o data la doua, trei luni, fuma si plangea ofticata, nu mai suporta privirile cunoscutilor: Vai, dar ce cauti tu in piata, draga?
Cunostintele astea, mare panarama pe capul lor, niciodata nu dorm, sunt bolnavi de vigilenta si de morala.
Liana are acum fabrica ei de pantofi!
Apoi Gabi, o femeie micuta si agitata, frumoasa si trista, vindea oua in piata si crestea doua fetite guralive. Uneori, seara, urca la mine la o bere pe balcon, blocul era nou si tot ce puteam admira era santierul de alaturi: Maine vine in piata nenea ala cu cas, vrei? Voiam intotdeauna. Gabi pleca in piata dimineata la 5, se intalnea cu nenea ciobanul, cumpara toate rotile de cas, le ascundea in masina frigorifica de oua si vindea pe ascuns, la clientii fideli. Intr-una din zile a prins-o controlul, era si seful ei in piata, asta habar n-avea ca Gabi poate cara singura roti de cas grele de 30kg, cand au deschis masina au inlemnit, au dat-o afara. Apoi Gabi a vandut apartamentul, s-au mutat inchirie si i-a dat banii lui barbata-su, sa inceapa o afacere, ea demonstrase ca nu-i buna afacerista. Nu mai stiu nimic de ea, fetita ei cea mare ar trebui sa dea zilele astea capacitatea.
Elena. Elena a plecat la capsuni lasand in tara o fetita in clasa a V-a, o vedea o data pe an, in martie. Acum este casatorita cu un italian instarit si si-a luat fata la ea, imi trimite vederi din concediu si isi permite sa mearga peste tot.
Si eu. Mergeam la serviciu pana la 3, apoi fugeam la gradinita, luam copilul si plecam la liceu, tineam ore dupa-masa, copilul statea in bratele elevilor sau patrula de-a busilea pe sub banci. Sambata predam la facultate. In plus, croiam, nu croiam pe bani dar croiam numai pentru persoane care in caz de urgenta ma puteau imprumuta cu bani, ii dadeam inapoi dar ma ajuta mult sa stiu ca sunt oameni care ma ajuta neconditionat. Si ma ajutau intotdeauna.
Mi-e frica sa raman fara bani, nu e deloc distractiv.
Ce as face, totusi, in cazul asta? As ingriji copii, cu ziua, cu ora, oricum, ar fi si distractiv si banos. As face curat, stiu eu ce greu gasesti o menajera buna, care nu fura, care stie ce sa curete intai, bucataria sau baia.
As face mancare, vin la tine si gatesc pentru 2-3 zile, fac si placinte, prajituri, tu numa-ti incalzesti mancarea, stii ce bine gatesc? Mananci si farfuria.
Si as croi, as face costume pentru serbarea copiilor, profit si eu ca educatoarele sunt nebune si dau comanda de toate stupizeniile pamantului.
Cred ca m-as descurca, nu?
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Felix si Otilia Pui de mita alintata
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 23/06/06 @ 21:32
|
De ce nu visez ca voi avea bani dintr-o firma mare si tare? Pentru ca sunt obosita. Azi sunt foarte obosita si tocmai azi el a venit in vizita. Sau in control. Vreau sa fac ceva singura, fara sa aud si fara sa vad pe altcineva. Am lasat ziua de azi sa treaca de parca n-a existat. Poate m-am dilit, imi admir seful. Imi place de el. Clar, o iau razna.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Felix si Otilia Pui de mita alintata
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 27/06/06 @ 16:51
|
Caldura mare. Motiv sa ne dezbracam in haine usoare si simple. Prilej sa iti admir defectele. Cand e cald, ochii fug dupa linii si curbe. Si nu mai ai dupa ce sa te ascunzi. Se pravalesc mituri. E greu sa te mentii perfect. Nu rade, priveste-nainte!
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Felix si Otilia Paul si Virginia
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 30/06/06 @ 18:52
|
Vineri seara, ma bucur de canicula si de-o cafea fierbinte, fara zahar. Stii de ce-mi place vinerea? Ca pot sa beau cafea si la 6 seara, cu bucuria ca toata noaptea ma voi uita la filme, pentru ca sambata dimineata ma pot trezi cand vreau, pentru ca nu ma suna ceasul isteric. Azi-dimineata, sa vezi, m-am trezit si, in timp ce-mi refaceam puzzle-ul energetic, m-am uitat in cutia pisicilor, dl Paul lipsea.
- Mihai, a disparut Paulica! si Mihai vine din baie, cu fata pe jumatate barbierita, jumatate plina de spuma, si cat e el de sobru se pune in patru labe, se intinde pe burta si il cauta pe dl Paul sub pat.
- Ma Paulica, cum ai ajuns aici, plange ma-ta dupa tine, abia te tii pe picioare si ai plecat la fete? si vorbind cu el il scoate de sub pat, un ghem de par alb cu doua stelute albastre in cap.
Il iau, il pup si-l asez inapoi in cutie, langa sora-sa si langa mama-sa. Tatu-su supravegheaza tantos din hol. Daca iti spun ca acum 2 ani nu suportam animalele, ma crezi? :)
Acum doi ani eram alt om, viata mea ar trebui sa depinda de mine, sa pot stabili un traseu, zilnic asta cred dar cand adun anii vad ca impresia este falsa, la sfarsitul etapei sunt cu totul altcineva. Cum poate un om sarac sa stie pe ce sa cheltuie banii, atunci cand acestia apar, scrie in codul genetic al fiecaruia? Papilele gustative recunosc specialitatile dupa miros, talpa piciorului stie perfect cum sa se muleze in pantofi scumpi si epiderma se relaxeaza profesionist in bluze fine. Unde invatam asta si de ce?
Da, sunt o fitoasa enervanta. Tocmai de aia, ieri, mi-am luat inima in dinti si cu tot cu copii am plecat spre atelierul de reparat biciclete, atelier pe care l-am ocolit mereu cautand alte solutii, pentru ca se afla intr-o locatie dubioasa. Nu am gasit acele solutii asa ca, satula de rugamintile copiilor premianti, mi-am facut curaj si-am plecat cu tot cu biciclete si copii, pe jos, la piata de marfuri. Am asteptat doua ore pe dl mester neserios care nu a venit, am suportat in plina canicula orele grele ale amiezii dar a meritat. Pentru ca am avut doua ore sa bat cu piciorul toata piata, Doamne!, am facut o gramada de cumparaturi, am gasit inclusiv lenjerie de pat verde crud (caut de cativa ani) si sarafane, am acum o boala cu sarafanele si cu fustele cu bretele, stii in cate Mall-uri am cautat degeaba, in piata aia am gasit. Mi-am luat o bluza de in alb, cu buzunare pe pietp, sa faca sanii mari si rotunzi, dar cu guler office ca sa fiu decenta la firma, o frumusete spumata. In timpul asta copiii asteptau cuminti pe mesterul priceputu' care n-a venit, cand m-am intors la baza copiii mei beau suc si mancau inghetata in timp ce un nene le repara bicicletele, un nene care avea o toneta in piata, ala le-a luat si sucul. Am vrut sa i le platesc.
- Lasati doamna, si eu am copii, cine stie pe unde fac si ei setea, poate le da careva o cana cu apa.
Cuvinte grele dupa care nu ai ce sa raspunzi, pentru ca insistenta inseamna jignire.
Am plecat de acolo cu capul plin de ganduri si cu promisiunea ca ma suna cand nenea mesteru' vine la atelier, pentru ca omul cu sucuri nu se pricepea la biciclete, doar a incercat.
Azi-dimineata, dupa ce l-am recuperat pe dl Paul, mi-am facut o cafea mare si m-am instalat in sufragerie, la stiri. Cand am vazut litoralul romanesc, milioane de fluturi s-au zburatacit la mine in stomac, ca atunci cand te vezi cu iubitul. Anul asta am vazut trei tari, si suntem abia la jumate, iar mie mi s-a facut dor de marea noastra, atata l-am pisat pe Mihai la cap incat maine dimineata pornim, mergem la marea noastra draga, aia cu manelisti si cu mizerie si cu servire proasta. Si cu toate astea sunt un pachet de emotii si simt o bucurie imensa.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Felix si Otilia Paul si Virginia
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 05/07/06 @ 11:55
|
E vremea servitoarelor, Siminico.
Fetele umbla in tarlici, poarta fuste descusute si necalcate, bluzele sunt sui si lalai, cu cat esti mai dezmatata cu atata esti mai cul.
Trendi devii daca-ti lasi unghiile drepte, ca lopata.
S-a umplut capitala de servitoare.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Felix si Otilia Paul si Virginia
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 10/07/06 @ 15:09
(Edited 10/07/06 @ 17:09)
|
Am fost la nunta doapelor de urechi. Mi s-a parut ciudat de cand ne-au invitat, ad-hoc, pe strada, voi veniti la noi la nunta? Venim, da' cand e? Nu stim, abia ne-am hotarat! Ah, bun asa, mai vorbim cand stiti ce faceti.
Si am vorbit, din doi in doi, ca ei erau ocupati cu organizarea si noi eram ocupati cu participarea. Asa de ocupati au fost ca nu ne-au dat invitatie dar ne-au spus ca locatia e prea mica si se tem sa nu fie inghesuiala. Pai de ce, nu ati invitat cate persoane incap exact? am intrebat cu suspiciunea gata armata. Ba da, dar au confirmat toti si noi credeam ca unii nu vor veni.
Hm, de exemplu noi? intrebarea mi s-a oprit in privire.
- Mergem la nunta? ma intreaba Mihai si eu stiu ca el ar renunta linistit dar vreau sa mergem, pentru ca mirii sunt colegii lui de liceu si pentru ca au fost prieteni, au avut un colectiv unit, cum numai in filme vezi si da, vreau sa mergem, ca la intalnirea de 10 ani a fost super si dupa ce am plecat de la restaurant, dimineata la 8, au continuat cheful in curtea unei foste colege, o fata de milioane pe care voiam s-o revad. In plus, urma sa vina si exa, acea exa care i-a aburit nervii capului in adolescenta si care l-a parasit in cabana de munte pentru cel mai bun prieten al lui.
Asa ca ne-am dus, dar tu stii ca la noi lucrurile nu curg normal, la noi totul incepe de la coada, nu de la cap. Am ajuns la starea civila si am fost martorii celor doi, ca eram singurii cu buletinele la noi, moment emotionant cand am iesit in fata si am semnat cu tricolorul sub nas in lumina blitzului foto, da' cam repezita ceremonia, nici nu intri bine si zdrang, cetatene X o iei in casatorie pe cetateanca Y? La noi a tinut o vesnicie, imi tremurau picioarele si voiam sa fug, doar gandul ca fugisem deja de doua ori m-a tintuit locului, nu era cazul sa devin panarama familiei si sa aman pentru a treia oara nunta. E mai usor sa fii martor decat mireasa, asta-i clar :)))
De la starea civila am fugit la aeroport, a venit varul din Olanda, a adus copiii la maica-sa in vacanta, "sa fie educati romaneste macar in vacanta", ei imbracati in pantaloni scurti, noi in hainele de la cununia civila. Ne urcam in masini si valea, la Snagov sa mancam. Ghinion, restaurantul e in renovare, oprim in padure si intr-un moment de mare inspiratie arunc bomba: hai sa mergem la Cioplea. Nimeni nu a votat impotriva asa ca pornim facand socoteli: e ora 1, la 6 suntem inapoi, la fix sa ajungem la 7 la biserica, la cununia religioasa. Vise.
- Stii, incepe Mihai sa se ingrijoreze, la Posada e lucrarea aceea de consolidare, sper sa nu fie blocaj. Eram deja la Ploiesti si goneam spre Cioplea.
- N-are nimic, nu suntem nici miri, nici nasi, nu e problema daca intarziem, problema e ca eu sunt in rochie si cu tocuri, o sa fac senzatie pe munte. Mihai zambeste gandindu-se, probabil, de cate ori a comentat "toapele" venite la munte, cu tocuri.
Si nu am intarziat decat 3 ore, ca la Posada am stat 1 ora in blocaj, la Cioplea ne-a prins furtuna de vara, elementul surpriza are baterii noi, functioneaza perfect.
Am ajuns acasa putin dupa 9 seara, ne-am echipat rapid in hainele de seara si am plecat la nunta, ratasem cu succes prezenta la cununia religioasa dar macar am mancat un muschi de vita excelent si papanasi cu afine. Si uite-asa ajungem la miezul problemei. Eu sunt claustrofoba, motiv pentru care, cand am ajuns la locul petrecerii si am inceput sa coboram treptele, si sa coboram si sa tot coboram, simteam deja cum ma ia cu fiori reci pe decolteu si voiam acasa. Stiam ca mai avem mult de coborat dupa cum auzeam muzica, prea incet ca sa fie deja aproape. Si infundat, ca in pestera.
Cum descriu acum intunericul rosu din sala? Bezna. Nu ne-a intampinat nimeni, am bajbait pe la mese chiorandu-ne dupa biletelele unde ne era scris numele si ne-am asezat. S-a dus naibii impresia despre rochia mea cu buline, abia vedeam ce mancam, cine avea grija rochiei mele? Daca veneam in trening cred ca nu baga nimeni de seama. Ne-am revazut cu colegii, ne-am pupat si ne-am pregatit de povesti. Dar elementul surpriza are baterii noi, cum am specificat mai devreme. Si isi face simtita prezenta in boxe, care incep sa urle. Da' stii cum? Asurzitor. Ne uitam tamp unii la altii, incercam sa comunicm prin urlete, de vazut oricum nu ne prea vedeam, acum nici nu ne mai auzeam, ne-am retras langa pahare si am asteptat ca muzica sa revina la un volum normal. Cateva ore mai tarziu, cand epuizati acustic am hotarat sa plecam, muzica era la acelasi volum, fara sa se fi oprit macar atunci cand s-a servit masa. Am mancat ceva cu gust de peste si am baut multa apa, pentru ca vinul si berea trebuiau luate de la bar, pe meniul de pe masa scria frumos "open bar" pentru cei care aveau ochelari cu infra-rosii si puteau citi in bezna. La plecare am stat de vorba cu colegii in strada si am stat suficient de mult ca sa vad cum neamurile mai in varsta isi bagau si isi scoteau doape din urechi, in functie de cum intrau sau ieseau din infern.
- Sa-mi aduci aminte sa nu mai merg niciodata la nunti, demareaza Mihai spre casa.
- Fitosule!
Am ajuns acasa si dimineata a venit socru-meu, cu invitatia la nunta lui fii-su, adica la fratele lui Mihai. M-am uitat la Mihai zambind:
- Lasa, pana in toamna se termina lucrarea de la Posada, o sa ajungem la timp :)))
Nu certati copiii cand viseaza!
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 10/07/06 @ 15:11
|
PS. exa n-a venit!
Nu certati copiii cand viseaza!
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
