|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
 Posted 22/05/06 @ 17:52
|
Am ajuns aseara acasa si hop la cumparaturi la Nik, ca nu aveam nici macar paine. Toate toapele Bucurestiului s-au adunat aseara la Nik sau poate asa mi s-a parut, comparativ cu vacanta din week-end unde am vazut numai oameni decenti si care nu simteau nevoia sa demonstreze cine sunt. Inevitabil m-am certat c-o zana din asta bulimica, statea de vorba c-o anonima care sterge praful printre pachetele de biscuiti, de unde era sa stiu ca bulimica sta de fapt la rand la salam? Era clar ca ele stau de vorba, ca fetele frumoase langa raionul de mezeluri. Ei bine nu, cand am cerut 10 felii de sunca, mi-au zis intr-un glas sa stau la rand. Bine, am zis sa nu ma iau in gura cu ele din prima, mai ales ca am un dispret vizibil fata de anumite persoane, am lipsit la cursul de actorie si asta ma dezavantajeaza clar in unele situatii. Bulimica nu a fost multumita cu retragerea mea tacita, a inceput sa povesteasca cu glas tare cum s-a certat ea cu doar o zi inainte cu o baba care s-a bagat in fata ei, si povestea privindu-ma in ochi. No, cam aici a inceput sa-mi fiarba sangele si am vrut neaparat sa-i demonstrez ca ma doare in ... de ea si de pantalonii ei fara tur.
Partea proasta este ca dupa aia m-am certat cu Mihai, care este total impotriva acestor iesiri necontrolate, "pozitia ta nu-ti da dreptul sa reactionezi asa". Da' ce-mi da dreptul pozitia mea? Ca tare le-as lua de par pe unele, si sunt ingrijorator de multe :(
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
 |
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 22/05/06 @ 19:01
|
Imi place, imi place. Sper sa continui cu scrisul.
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 28/05/06 @ 16:07
|
Nu suport complimentele, nu suport sa-mi spuna oamenii ca sunt frumoasa, ca sunt desteapta, cel mai mult ma enerveaza sa mi se spuna ca sunt buna, daca vrei sa fii sigur ca nu mai vorbim spune-mi ca sunt buna. Si apoi da-mi cireasa de pe tort, pupa-ma.
De ce se pupa oamenii straini intre ei? Eu nici cu mama nu ma pup toata ziua. Si daca nu suport sa fiu pupata, de ce nu inteleg oamenii lucrul asta fara sa le spun explicit? Pentru ca nu le pasa. Sunt directii gata trasate pentru a defini o relatie ca fiind de prietenie: ne complimentam si ne pupam, calca pe directiile respective fara sa sesizeze ca ma deranjeaza. Si apoi se mira ca n-a iesit nimic, ca sunt o pretentioasa, o fitoasa, o neserioasa.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 01/06/06 @ 14:12
|
Am cautat, am ales, am rezervat, am facut tot ce trebuia facut pentru ziua lui Mihai, baloane, artificii, surprize, prieteni, mancare. Cand am terminat, mi-a parut rau ca m-am ambalat asa. Azi-dimineata m-am bucurat ca ploua, da Doamne sa ploua cinci zile intr-una. Maine revoc adunarea, bine ca Mihai nu stie. Nu am chef de nimeni de ziua lui, vreau sa fim numai noi doi. Ceilalti sa stea acasa la ei. Nu mai fac nimic. La revedere, drum bun!
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 03/06/06 @ 20:49
|
Azi am fost la marsul homosexualilor.
L-am luat pe David si am plecat la cumparaturi, am auzit la radio din masina de mars, uitasem, l-am sunat pe Mihai si i-am zis ca noi mergem sa vedem, nu a vrut sa vina cu noi, ca nu-i suporta pe aia.
Asa ca ne-am dus numai noi doi, aveam aparatul foto la mine, l-am instruit pe David cum sa-l foloseasca si dusi am fost. La Unirea am prins blocaj de circulatie, se auzeau in fundal fluieraturi si ceilalti soferi au iesit din masini sa se uite. Noi am stat cuminti, imi accelera inima numai de la efectele sonore, nu eram pregatita sa si vad. Semaforul s-a facut verde, claxoanele au inceput sa urle, am reusit sa ne miscam cu toata coloana de masini. Cand am ajuns la Unirea am facut dreapta, spre Alba-Iulia, atunci i-am vazut, masinile inaintau cu 20km/ora, era un spectacol!
Era plin de politisti calare, caii cred ca nu se simteau ok pentru ca era plin de baliga, coloana homosexualilor inainta tacuta in timp ce de pe margine se fluiera si se arunca cu oua si rosii. Unii aveau fata acoperita, altii se tineau de mana. Am prins privirea unei fete, cred ca avea 20 de ani, era blonda si subtirica, mergea de mana cu un baiat, in coloana homosexualilor. Intre fantinile arteziene, cateva mirese faceau poze de nunta.
Nu stiu ce ma asteptam sa vad dar clar nu ma asteptam sa simt atata tensiune si emotie. Am accelerat si ne-am intors pe la Budapesta, spre Gemenii Sitraco. Am ajuns iar coloana, am ignorat semnalele politistilor si ne-am strecurat pana la Casa Poporului. Acolo am parcat inghesuit si am coborat. Jandarmi, politie si multi oameni care asteptau. David privea si nu intreba nimic. Ii explicam ceea ce credeam eu ca ar trebui sa stie dar nici eu nu eram foarte informata. O fata imbracata in negru impartea pliante despre homosexualitate, oamenii luau pliantul si citeau, nu am vazut nici un pliant abandonat pe jos. Apoi lucrurile s-au precipitat, trei jandarmi s-au repezit la noi si ne-au somat rugandu-ne sa ne indepartam, eram oricum foarte departe. Oamenii au vociferat nemultumiti, jandarmii au presat si ne-au impins cativa metri in spate. Cam atunci au aparut cele doua tancuri cu tunuri de apa, m-am speriat. Pe langa jandarmi au coborat cativa tineri rasi in cap, imbracati civil. Nu stiu cine erau dar nu m-am simtit ok cand i-am vazut. Am mai stat putin, pana cand zumzetul s-a amplificat si era clar ca se apropie de noi. Ne-am urcat in masina cand jandarmii si-au adus scuturile. Ma uitam la oamenii de langa mine, decenti, tacuti, curiosi, pentru cine se pregateau jandarmii? Am plecat cand tensiunea devenise insuportabila, dupa cativa metri un politist m-a fluierat si m-a oprit pe dreapta. Atunci l-am sunat pe Mihai, mi-a spus ca vede la tv ce se intampla, am strigat plangand la el, ca nu este normal sa ne comportam asa, ca nu suntem animale.
- Nu ai dreptate, vino acasa!
Am ajuns acasa plina de furie, nu stiu pe cine sunt furioasa si de ce, am tras un bocet bun si m-am eliberat putin. Apoi a venit socru-meu, a ramas la o bere pentru ca ne-a prins discutand aprins, ne-am contrazis toti trei, nu stiu cate discutii vor trebui ca sa ma eliberez intr-adevar. De ce se intampla toate astea?
L-a intrebat pe David daca a inteles ce sunt homosexualii:
- Homosexualii sunt niste oameni rai care nu vor sa se casatoreasca si trebuie sa faca puscarie.
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 03/06/06 @ 23:32
|
Am fost sa inchid magazinul si fiind ora inchiderii, am dat nas in nas, fara alte obstacole salvatoare, cu madam. Madam este o, cum sa-i zic?, redactor sef la o revista de scandal. Redactor nu are feminin... cred. Am cunoscut-o intr-un scandal despre o emisiune careia ii facea reclama. Nu ne-am fi cunoscut daca nu aveam proasta inspiratie de a aminti in discutie despre revista pe care cu onor o conduce. Am amintit cu scarba si revolta, motiv foarte justificat de a ma pune la colt. Si de a-mi explica ce proasta si redusa sunt, plus nesimtita. De ce nu a zis madam de la inceput cine este si ce cauta la discutia respectiva, numai ea stie. Eu am discutat foarte liber si mi-am luat-o. De unde sa stiu ca dusmanul pandeste?
Ei bine, in seara asta ne-am privit in ochi si si-a intors privirea superioara cu binecunoscutul gest "nu te vad-nu existi".
Asa ca m-am bucurat in liniste de aspectul ei, avea blugii lalai si tricoul alb simplu, deformat si cu gulerul labartat, tras sui peste bratele in care ducea carti. Cine mai poarta in ziua de azi tricou alb, fara nici un chichit? Parul ii statea prea lipit de cap, ca atunci cand nu-l speli prea multe zile. Ochii aveau cearcane si buzele nu erau rujate. Geanta era ca in revista pe care o conduce si unde are rubrica aia cu "ASA NU!".
Pai tu imi zici mie "nesimtita"? Pasarico!
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 06/06/06 @ 13:37
|
Pentru care motiv te cuplezi cu un dulap fara balamale? Aaaaaa, daaaaa, dragooosteaaaaaaaaa!
Dragostea te poate motiva sa te cuplezi cu dulapul. Dragostea este cea care te zapaceste de mintea capului si gata, te-ai pricopsit cu un dulap nou-nout.
Inaintea dragostei nu este privirea, mirosul, atingerea? Ce se intampla cand cunosti un dulap, sari peste etapele astea?
Am vazut dulapuri frumoase, cu furnir impecabil, cu un luciu de invidiat, incapatoare si silentioase, mai mare dragul, daca ai putea ti-ai lua doua. Dar cand dulapul scartaie, cand usile sunt strambe si furnirul este cojit, de ce sa cumperi un astfel de dulap? Nu, nu este dragostea, este frica. Frica sa nu traiesti singur.
Du-te fata, fugi, nu privi inapoi, lasa-l la mamica lui si fugi, ai toata viata inainte, de ce ti-ai adus in casa huiduma asta? Si nu-l mai fa sa rada ca mi-e rau cand il vad ca nu are dinti, e urat fata, are pielea rosie si in curand o sa fie chel.
De ce umbli dupa bani daca ai dulapul langa tine, trimite-l la munca, la sapat santuri. Si-a facut culcus in casuta ta noua si curata, joaca rolul sotului da' nu e in stare sa faca nimic, fumeaza si bea bere in timp ce tu visezi la o nunta ca in povesti. Cu ce bani o sa faceti nunta aia, tot cu bani imprumutati? Du-te fata, fuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuugi!
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
craciunitza
doamna Gabi
|
Posted 11/06/06 @ 15:00
(Edited 12/06/06 @ 12:27)
|
Olimpia Panciu & Marius Teicu - Frumoasele duminici
Frumoasele duminici, noi nu le vom uita... de ce au duminicile aceasta lumina speciala, lipicioasa si aurie? Am pus pe foc o ciorbita taraneasca, pe care o vom manca cu ardei iute si smantana, fierb in ea toate legumele verii, varza, dovlecei, ardei, fasole verde, mazare si rosii cu multa ceapa, am tipat si cateva galusti din carnita de vitel, asa, de gust. O sa iasa o nebunie  La cuptor clocotesc dovlecei umpluti cu carne, toata casa miroase a vara 
Toata iarna astept cu frustrare sa apara legumele, sunt o vacuta ierbivora, as manca iarba pana cad lesinata. Dar sa povestesc cum a fost la Medias... ca am ce povesti.
Am plecat ieri la pranz, rupti de oboseala, cand suntem asa obositi binecuvantam clipa in care Doamne-Doamne ne-a dat ideea sa rezervam in casuta noastra mica o camera doar a noastra, in care am pus un pat urias si comod, peste care atarna lenesa o patura mare si moale, asortata cu draperiile usoare si mov. Toata noaptea Felix si Otilia s-au zbenguit sub patul nostru, l-am simtit pe Mihai coborand de cateva ori si sshhh-ind nervos spre mitele zapacite. Fac o paranteza, a cata oare?, de ce animalele isi duc cu atata demnitate sarcina iar femeile umane se plang mereu? Greu de inteles. Otilica mea zburda ca o caprita desi are o burtica uriasa si trebuie sa nasca. Este vesela si vorbareata si dispusa oricand de o partida de leapsa cu zapacitul de Felix. Sub patul nostru, altfel cum? 
De data asta ne-am asezat ordonat oboseala in geanta, astazi se implineste un an de cand a murit bunicul lui Mihai - practic este tatal lui, pentru ca l-a crescut de la 3 ani - si am plecat la Medias sa participam la sfintirea mormantului, a crucii si a cartii de marmura, pe care bunicul a lasat cu limba de moarte sa le facem. Bunicul lui Mihai a fost un mare om, nu vreau sa intru in detalii istorice sensibile, eu l-am iubit pentru ca a fost cel care a calmat isteria din familie cand eu am aparut in viata lui Mihai, a fost cel de la care am invatat sa zambesc cand imi vine sa-i crap capul celui din fata mea, e drept ca la asta mai am de lucrat :)))
(Demential miros dovleceii de la cuptor, vrei un sprit rece cu vin rose?)
Ziceam c-am plecat la Medias rupti de oboseala si nedormiti, ne-a plouat tot drumul si am ajuns la cimitir cu jumatate de ora inaintea preotului. Era inorat si tanti Jeni se scuza ca n-o sa vina oamenii la cimitir din cauza vremii. Care oameni? A sunat tanti Jeni la toti prietenii bunicilor (cei care mai traiesc), la vecini si la neamuri, toti au spus ca vin si totusi in cimitir nu era nimeni. Tanti Jeni este cumnata bunicului, a fost maritata cu fratele lui, hai ca nu vreau sa-ti povestesc de nenea Traian si peripetiile lui din munti, a murit saracul acum 20 ani, a fost legionar. Acum este momentul bunicilor si despre asta vorbim.
Ma uitam la mormant, la crucea de piatra si la cartea de marmura, sunt frumoase, asa a scris bunicul ca vrea, asa am facut. Ma simteam impacata si bucuroasa ca am putut s-o facem, ca am avut sanatate si bani sa ne ocupam de asta, multumim Doamne!
Tanti Jeni curata florile si bolborosea nemultumita, stiu ca ei ii place ca totul sa fie per-fect, uneori insa nu se poate. Stii ca aerul de acolo, din Ardeal, miroase altfel decat aerul din Bucuresti? Cand ajung la Medias simt ca levitez si asa ma simteam si ieri, in cimitir, cand asteptam sa vina preotul. Zburam.
- Uite, vine Fane! zice tanti Jeni si chipul frumos i se lumineaza.
Fane este fratele ei, il vad venind printre cruci, imbracat in costum negru, cu camasa alba imaculata si parul grizonat. Un munte de om. Alaturi de el, imbracata in negru si calcand cu pasi marunti, vine nevasta-sa.
- Trebuie sa vina preotul, se agita uitandu-se la ceas tanti Jeni.
Si, ca la un semnal, dintre cruci apar ceilalti, ce scena!, parca ar fi regizata de Kusturica. Toti poarta haine negre, barbatii sunt la costum si cravata, femeile sunt in rochii negre. Ma simt ca o toapa, in costumul de blugi. Cum am putut fi asa neinspirati sa ne imbracam, eu si Mihai, ca doi toparlani, in blugi? 
A venit si preotul, incepe slujba. Stii ca eu sunt melancolica si traiesc cu motoarele turate la maxim dar, crede-ma!, cand a inceput slujba a iesit soarele, isi facea preotul cruce, o sa-ti arat pozele daca nu ma crezi. Cat a durat slujba a fost soare, cand am plecat din cimitir a inceput iarasi sa ploua. Cel mai intens moment a fost cand preotul mi-a luat mana, s-a uitat in ochii mei si a zis "Tatal nostru", m-a intrebat cum ne descurcam la Bucuresti, zambea si avea ochi albastri, avea mainile moi si calde, iar eu, cu toate fitele mele, eram doar un suflet flamand.
Am ramas cu Mihai la mormant, cateva minute singuri, anul trecut pe vremea asta traiau amandoi bunicii, asteptau dureros sa treaca ziua lui Mihai ca sa nu cuplam in anii urmatori evenimentele - nasterea si moartea, asteptau sa vina Tanta din America, asteptau sa scape de durerile cancerului. Trei ani s-a luptat bunicul cu cancerul fara spuna "pis".
- Stii ce ma doare cel mai mult? m-a intrebat intr-o seara, bunicul lui Mihai.
Nu spuneam mare lucru in fata acestui om, in ultimul an ii duceam mancare si comunicam din priviri, ce as fi putut spune atunci?
- Ma doare ca pierd demnitatea! a continuat bunicul.
Bunica a fost foarte frumoasa, a fost manechin (colega si prietena cu Zina Dumitrescu) si apoi directoare la magazinul Eva. A fost pana in clipa mortii, superba. La ea ma gandesc cand visez la fetita mea si-a lui Mihai.
Bunicul slabise mult si totusi zambea, tot trupul era zambet, avea un zambet strengar unic. Au trait impreuna, casatoriti, 65 de ani!
De la cimitir ne-am oprit toti la tanti Jeni acasa, ma uitam la oamenii aceia imbracati in negru, ieseau in evidenta ca oameni, eu eram un costum de blugi ciudat si fara personalitate. Proasta alegere am facut!
Curtea lui tanti Jeni s-a umplut, pe unii ii cunosc - neamurile, pe altii nu. Tanti Jeni are diabet si este aproape oarba, asta n-o impiedica sa alerge ca o tinerica si sa te faca sa te simti per-fect. Prajituri, cafea, limonada, va e foame? Ca tanti Jeni imediat pune ciorba la incalzit. Si face niste sarmaleeee...
Ma uit la oamenii de la masa, vorbesc intre ei, rad, se simt bine, ma simt stinghera pentru ca geanta mea costa cat trei pensii de-ale lor, ma simt exclusa. Cei de care sunt apropiata nu sunt prezenti, am avut neplacuta surpriza sa aflu ca Vasile e in spital, Claudia a plecat in Germania, Florentina are gripa, Ionut e bolnav, toti cei pe care ii iubesc au probleme si lipsesc. Cer o cafea si glasul imi suna stingher si strain. Imi este dor de bunici si imi este dor de mine, cea per-fecta.
- Ce parere aveti, doamna?
Liniste.
Pe mine m-a intrebat.
Eu, doamna? Glumiti, ma simt ca dracu, toapa si stinghera.
Am plecat acasa spre seara, impotriva tuturor, ei ar fi vrut sa ramanem, noi aveam probleme cu firma. De maine incepe alta etapa, viata fara bunici.
Azi-dimineata a venit tatal lui Mihai la noi, nu l-a lasat nevasta-sa sa vina la Medias, a urat-o toata viata pe bunica si ma uraste pe mine pentru ca eu am fost iubita de bunica. Nu suporta sa ma vada. Nu-l suporta nici pe Mihai, ca e primul copil al lui barbata-su. Am povestit cu socrul, am baut sprit (mai vrei ?), ne-am uitat la poze. Asa mi-am amintit ca tanti Jeni mi-a dat o poza cu Mosul Craciun, cu tatal lui bunicu', ne-am uitat la poza, am povestit despre el, despre calatoriile lui in Europa si despre scoala de tamplarie de la Viena, asa am inteles cum a fost posibil sa faca mobila neagra din sufragerie acum 100 de ani, este superba.
Mama imi spunea: o sa-ti treaca cosurile, o sa plece si Mos Craciun!
Nu, mama, Mos Craciun nu pleaca, el creste odata cu noi :) 
Tu, Ardeal
Bunicii
Nu certati copiii cand viseaza!
Copiii
Noi doi
Mitele iubitele
|
|
|
|
amarantina
membru junior
|
Posted 12/06/06 @ 03:20
|
| Scrii foarte foarte frumos, dar e o tristete in cuvintele tale... Trebuie sa te vindeci de tristetea asta, sa scapi de povara ei. Gresesc? |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
