|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
ruxandraru
| m am razgindit si gata
Acest mesaj a fost trimis de
ruxandraru
pe data de 04/03/2008 la 15:25
.:. 4293 vizionari
.. Exista 23 raspunsuri la acest anunt
|
 |
De doua luni, m am reintors la munca. Inceputul a fost greu. Dar a urmat o perioada semi extatica de redescoperire a mea in afara copilului, marcata desigur de o vinovatie imensa si apoi de o depresie cumplita si de un dor temeinic de copil. Am inceput sa pun in balanta lucrurile. Cariera si ceva bani (nu foarte multi) versus acasa cu tudor, cu momentele bune si cu cele mai putin bune. A contat si faptul ca nu s a adaptat prea bine cu bona… A contat si faptul ca am realizat cit de putin imi place ceea ce fac la birou. Inainte, nu era atit de grav sa pierd timpul, acum pare sa conteze mai mult. Si punind eu in balanta toate astea, am plecat urechea ba la o parere, ba la alta. “De ce sa fii mama eroina, martira?!” (de parka a sta cu tudor ar fi un martiriu…) “Cum sa pleci dintr o companie atit de buna” (o corporatie care ti ar minca si sufletul daca ar fi putin prajit. Noroc ca al meu e doar fiert…) etc.
Am ajuns intr un moment in care am incercat sa i fac fericiti pe toti si nu am reusit decit sa intru intr un iures neplacut. Cei pe care i am fericit urmindu le sfatul in care nu credeam vor fi dezamagiti. Pacat.
Dar stateam acum doua zile pe canapea cu tudor adormit pe pieptul meu, ii transpirase capsorul acolo unde era lipit de pielea mea si m a izbit in teasta mea tare si proasta un gind extreme de simplu si de puternic. “Dar eu ce simt? Eu cum vreau? Eu, in afara celorlalti, ferita de parerile lor, de dorintele lor in ceea ce ma priveste… Eu cu mine.” Rar reusesc sa fac asta. Sa gindesc asa. Am fost dresata sa le fac pe plac celor din jur si nu cred ca cei care m au invatat s o fac au avut intentii rele. Insa au uitat sa imi spuna ca in deciziile care ma privesc, EU contez in primul rind. Si cind am de luat o hotarire, ma gindesc si ma razgindesc pe mii de ori pentru ca sint atit de multe variante, atit de multi de luat in calcul, atitea orgolii de ferit/hranit… incit nu reusesc sa mai stiu ce as vrea eu.
N am vrut sa ma intorc la munca dupa 1 an si 3 luni. Eram obosita, dar nu vroiam. M am intors la preisunea tatalui meu, a sotului meu, a sefei mele, a unor prietyeni care au stiut ca “nu esti omul care sa stea acasa”. Ba uite ca sint. M am intors doua luni si am facut rahatul praf. Sint nefericita, vreau acasa, acasa ma simt vinovata pentru ca plec prima si colegii muncesc pe rupte in continuare, nu fac nici cine stie ce bani, copilul a slabit cu bona. La naiba!
Am hotarit sa ma intorc la tudor. E clar ca aici, la acest serviciu, nu ma vor reptrimi in toamna cind face el doi ani pentru ca se vor supara. Cu atit mai bine. Voi avea un motiv serios sa imi caut ceva pe placul inimii mele. Trebuie sa am curaj, determinare si un strop de nebunie. Dar nebunie e doar pentru cei care nu inteleg toate aspectele problemei pentru ca nu le stiu. Eu le stiu pe toate. Deci e decizia mea. Si e buna.
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
 Posted 04/03/08 @ 22:31
|
| Asa e, sint clipe pretioase si o fi sa se termine cu totul, de tot... nu cred ca ma voi felicita pentru ca am multumit compania si am participat la toate sedintele si am adus profit. Cred ca imi voi aminti cum ridea tudor in parc sau cum dormea in brate. Am vazut in seara asta... vezi, coincidentele astea... la tvr, la emisiunea lui Liviu Mihaiu, tocmai o discutie destul de interesanta despre cariera vs familie. Nu era o delimitare clara, adica nu sustinea nimeni ca se exclud reciproc, insa m a uns la suflet ca au pus tocmai asa problema: facem bani, avem succes, avem faima. Copiii cine ni i creste? De ce ar fi sinonim cu nefericirea sa stergi copiii la fund? Oare nu e, de fapt, o satisfactie mult mai fireasca? Cel putin atita timp cit un copil are nevoie de tine, ca mama, mai acut pentru a si construi niste repere, pentru a simti siguranta si continuitate...? Am vazut multi copii crescuti de bone cu un psihic foarte ok, iubitori si fericiti. Dar uite ca in cazul meu si al lui Tudor nu e asa. Si ma intriga ca am ajuns sa traim intr o societate in care incepem sa simtim nevoia sa ne justificam si sa ne scuzam pentru ca vrem sa ne crestem copiii. Ma amuza la nebunie privirile pline de mila amestecata cu dispret pe care le am captat fara sa vreau cind am aparut mai cu un pulover patat cu mincare pasata si uscata (nu observasem, ce sda i faci) sau cind ma surprindeau discutind pasional la telefon cu pediatra despre cum arata caca lui tudor care ia fier haussman. Hehe... Ce stiu ei... Pentru mine, caca ala poate face lumea frumoasa sau o poate da peste cap. Devii mai vulnerabil. Insa in acelasi timp, puternic ca un zmeu pentru ca i pentru cine sa te lupti. |
 |
|
|
LYLY809
Cresc un omulet istet :-)
|
Posted 04/03/08 @ 23:07
|
M-a amuzat teribil ce-ai scris..despre conversatiile ref. la kk
Nu ma pot abtine sa nu va scriu ca eu ajungeam tremurand de nervi acasa(de la servici, ca despre asta vorbeam), cand avea copilul vreo 6 luni.
Nu trebuie sa ai nici o emotie maine. Decizia pe care ai luat-o este laudabila si felul in care ai descris ceea ce simti pentru puiul tau m-a emotionat din cale-afara. Chiar acum o sa-mi pup piticul care doarme langa mine ghemotoc
Lyly si  Alec 30 mai 2006
|
|
|
|
Elise
adrift :)
|
Posted 05/03/08 @ 18:46
|
ruxandraru
eu te inteleg perfect si cred ca o sa fac acelasi lucru... Prostia mea, am plecat sa imi urmez mareata cariera cind era bebelisa mai mica de 1 an. Si am facut rahatul praf, ce daca am stat nopti, ce daca mi-am sacrificat din timpul meu cu copilul, ce daca faceam analize cu bb in brate la calculator - a, daca am vrut eu, nu m-a oprit nimeni. Ba chiar m-au incurajat.
M-am intors super scarbita dupa ce s-au adunat de o mare demisie, si bebelisa m-a luat in brate si m-a pupat cu acelasi drag cu care ma intimpina in fiecare seara... Dupa care s-a trezit cu mine acasa vreo doua zile la rind si a facut ochii mari si a inceput sa se mire:
"Ooooooo.. MAAA-MAAA!?!?!"
De parca vedea un cal maro la ea in dormitor!
Saraca... o cred... MAMA era un fel de zina de noapte buna!! Ce o cauta pe aici in mijlocul zilei?!
So... nu stiu ce urmeaza sa fac, dar balanta inclina spre a refuza politicos cele doua prapadite de oferte pe care le-am cules pina acum si de a-mi vedea copilul macar de doi ani. Dupa exclamatia aia si dupa ce mi-a explicat ca "mama me" e cind se aude seara usa de la lift, m-a cam rupt in doua...
Elise & BBLisa |
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 06/03/08 @ 12:53
|
of, elise, imi amintesc cind te ai intors. stiu ca atunci eram tare sigura ca eu stau CLAR cel putin doi ani. si uite si tu... chiar acum sint la birou, azi era ziua in care hotarisem sa i spun sefei mele si acum mi e teama sa nu mi para rau. Insa cind citesc ce scrii tu, imi dau seama ca s o timpita si ca nu ar trebui sa mai stau pe ginduri. Ideea e ca nu vreau sa ii fac viata grea bonei. Adica ea a plecat de la cine lucra pentru noi (si pt doua mili in plus, ce i drept  ). Buuuuun. Deci ia 10 mili. Pe care, evident, nu mi as permite sa i mai dau (si nici n ar avea sens) daca n as mai munci aici. Si atunci ma gindisem la solutia sa vina la mine 4 ore pe zi (in care sa mai scriu, sa mai fac aprovizionare etc) si sa i dau 5 mili. Alte patru ar sta la o vecina si prietena cu fetita cam de aceeasi viorsta ca si tudor si sa ia si de acolo 5 mili si toata lumea ar fi fericita. Bona a zis ca e ok, dar ca se teme de fetita prietenei pt ca e destul de salbaticuta si ce facem daca nu o accepta... Asa ca am decis ca miine, vineri, cind eu oricum am liber, sa mearga la fetita vreo 2/ 3 ore sa vada cum se impaca cu ea si apoi sa stabilim ce si cum.
Ma trot perpelesc ca uite, n am curaj sa spun ce vreau aici, la birou... Ma gindesc si ca am un aranjament bun (lucrez 3 zile pe saptamina, dar ce i drept cu program intreg...), sint banii astia in plus...
Mi e sa nu dau dovada de inconstienta plecind asa... Dar tot sufletul meu urla ca ar fi mai bine. Sint curiaosa ce se va intimpla miine, cu bona. Va tin la curent!!!!! |
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 06/03/08 @ 13:07
|
A, si inca ceva.
Am tot auzit de mi s a acrti de povesti despre "independentizarea" (e greu si de scris!!!!) copilului, despre faptul ca e o timpenie sa stai asa cu el, ca trebuie sa "te rupi" de parca asta ar fi idealul relatiei mama- copil. Sa fie cit mai independenti si mai rupti unul de altul. De acord ca e necesar ca la 30 de ani sa nu te sune sa te intrebe ce sosete sa si puna, insa a incerca sa ol independentizez (Ha ha, ia incercati sa scrieti si voi chestia asta) la nici 1 an jumate mi se pare ca suna mai mult a lene. Cred ca "ruperea" asta de mama se produce oricum cind copilul e inscris la o gradinita/ cresa, unde IESE din spatiul casnic (unde e firesc sa fie mama si tata, da mai mult mama, ha! ). Asa. Si acolo se rupe de mama nu pentru a sta cu o bona (surogat de mama), ci cu alti copii, cu care socializeaza, stabileste alte relatii, invata sa respecte niste notiuni de disciplina de la educatoare etc. Apoi se intoarce firesc in spatiul casei unde e mama. Asa vad eu lucrurile... no gata. am zis!  |
|
|
|
Elise
adrift :)
|
Posted 06/03/08 @ 19:04
|
pai... ideea ar fi sa iti pui interesele TALE pe primul plan, nu pe ale bonei. Las'ca bona supravietuieste ea.
Si sefa ta la fel.
N-am vazut pina acum sef mort ca i-a plecat vreun angajat.
Daca tu simti ca pentru voi, adica pentru puiul tau si pentru tine, e mai bine sa stai cu el pina la doi ani, asta e!
Elise & BBLisa |
|
|
|
Ramona J
membru de baza
|
Posted 06/03/08 @ 19:20
|
Curaj Ruxandraru! Sa ne scrii cum a fost. Sa stii ca bonele bune au cautare, nu trebuie sa-ti faci probleme. Iar cu sefa e asa cum a spus Elise. Ii trece repede!
The best thing you can do for your children is to love your wife. |
|
|
|
LYLY809
Cresc un omulet istet :-)
|
Posted 07/03/08 @ 01:14
(Edited 07/03/08 @ 01:17)
|
In primul mesaj scriai ca nu sunt cine stie ce bani in plus si ca tudor a slabit. Acum vaz ca faci referire la banii castigati in plus si un "aranjament" bun...nu te vor reprimi la toamna...ok. Atunci mai asteapta cateva zile pana iei decizia finala. Discuta si cu sotul, el ce parere are? Oricum vei face ca tine, indiferent de ce iti spunem noi.
BTW, eu am refuzat un post full-time ca era de 9 ore, pana la urma au acceptat nemtii si part-time...iata ca se poate, hm? Intrasem in panica, ca vai, nu ma angajeaza nimeni part-time pe un post de management, uite ca nu-i asa, se poate, si o sa ma pot ocupa si de pustiul meu.Iti spun asta pentru ca si eu m-am reintors in concediu si nu ma mai pot intoarce la fostul loc de munca, i-am incurcat si acum nu mai am loc acolo.
Sper sa iei hotararea cea mai buna, pentru tine si pentru copil.
Lyly si Alec 30 mai 2006
|
|
|
|
LYLY809
Cresc un omulet istet :-)
|
Posted 07/03/08 @ 01:16
|
Si mai las-o incolo de bona, iti pasa prea mult de altii, cand cel mai important e puiul mic.
Lyly si Alec 30 mai 2006
|
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 09/03/08 @ 16:01
|
| LYLY, ai dreptate in legatura cu bona. Dar a fost draguta cu mine... si de asta n as vrea sa i incurc viata prea rau. Cit despre bani, nu sint cine stie ce, dar sint totusi bani. Putem trai fara ei, insa se va simti lipsa lor. Cam asa e situatia la finante. Cit despre aranjament, e ok in aparenta, dar practic parca toate s date peste cap. Am zis si eu sa mai stau o saptamina, macar poate mi platesc jumate de luna. Dar inclin 80 la suta in favoarea reintoarcerii la copil. Luni nu merg la birou, asa ca marti va trebui sa iau o hotarire si sa imi anunt si eu sefa. Mi se face groaza numai scriind despre asta!!!! |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
