m am razgindit si gata

De doua luni, m am reintors la munca. Inceputul a fost greu. Dar a urmat o perioada semi extatica de redescoperire a mea in afara copilului, marcata desigur de o vinovatie imensa si apoi de o depresie cumplita si de un dor temeinic de copil. Am inceput sa pun in balanta lucrurile. Cariera si ceva bani (nu foarte multi) versus acasa cu tudor, cu momentele bune si cu cele mai putin bune. A contat si faptul ca nu s a adaptat prea bine cu bona… A contat si faptul ca am realizat cit de putin imi place ceea ce fac la birou. Inainte, nu era atit de grav sa pierd timpul, acum pare sa conteze mai mult. Si punind eu in balanta toate astea, am plecat urechea ba la o parere, ba la alta. “De ce sa fii mama eroina, martira?!” (de parka a sta cu tudor ar fi un martiriu…) “Cum sa pleci dintr o companie atit de buna” (o corporatie care ti ar minca si sufletul daca ar fi putin prajit. Noroc ca al meu e doar fiert…) etc.
Am ajuns intr un moment in care am incercat sa i fac fericiti pe toti si nu am reusit decit sa intru intr un iures neplacut. Cei pe care i am fericit urmindu le sfatul in care nu credeam vor fi dezamagiti. Pacat.
Dar stateam acum doua zile pe canapea cu tudor adormit pe pieptul meu, ii transpirase capsorul acolo unde era lipit de pielea mea si m a izbit in teasta mea tare si proasta un gind extreme de simplu si de puternic. “Dar eu ce simt? Eu cum vreau? Eu, in afara celorlalti, ferita de parerile lor, de dorintele lor in ceea ce ma priveste… Eu cu mine.” Rar reusesc sa fac asta. Sa gindesc asa. Am fost dresata sa le fac pe plac celor din jur si nu cred ca cei care m au invatat s o fac au avut intentii rele. Insa au uitat sa imi spuna ca in deciziile care ma privesc, EU contez in primul rind. Si cind am de luat o hotarire, ma gindesc si ma razgindesc pe mii de ori pentru ca sint atit de multe variante, atit de multi de luat in calcul, atitea orgolii de ferit/hranit… incit nu reusesc sa mai stiu ce as vrea eu.
N am vrut sa ma intorc la munca dupa 1 an si 3 luni. Eram obosita, dar nu vroiam. M am intors la preisunea tatalui meu, a sotului meu, a sefei mele, a unor prietyeni care au stiut ca “nu esti omul care sa stea acasa”. Ba uite ca sint. M am intors doua luni si am facut rahatul praf. Sint nefericita, vreau acasa, acasa ma simt vinovata pentru ca plec prima si colegii muncesc pe rupte in continuare, nu fac nici cine stie ce bani, copilul a slabit cu bona. La naiba!
Am hotarit sa ma intorc la tudor. E clar ca aici, la acest serviciu, nu ma vor reptrimi in toamna cind face el doi ani pentru ca se vor supara. Cu atit mai bine. Voi avea un motiv serios sa imi caut ceva pe placul inimii mele. Trebuie sa am curaj, determinare si un strop de nebunie. Dar nebunie e doar pentru cei care nu inteleg toate aspectele problemei pentru ca nu le stiu. Eu le stiu pe toate. Deci e decizia mea. Si e buna.

carolada spune:

ruxandrarute felicit pt.decizia ta de a sta cu copilul.eu una n am copii,dar din ce ai scris tu aici,asta iti doresti si punct.nu te mai uita in gura nimanui si fa ce vrei,daca ti permiti luxul asta.nimeni nu stie mai bine ca tine ce e bine pt.tine in afara ta.asa ca "panzele sus"!

www.camping-kasern-salzburg.com

ruxandraru spune:

carolada, sar na pentru incurajare. pica bine. ne vom permite, financiar, dar evident vom stringe cureaua. in seara asta trebuie sa anunt bona ca am decis asa... ii voi propune sa stea 4 ore pe zi cu copilul pentru ca vreau sa am niste colaborari, am avut mereu de cind am nascut, timp in care il poate scoate in parc sau se pot juca prin casa, cum o fi cazul. insa dupa cele patru ore, imi vad de treaba, am grija de el asa cum cred eu de cuviinta... deci asta seara bona, miine seara, dupa program, sefa. tineti mi pumnii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

carolada spune:

sigur ca iti tin pumnii,draga mea.fii barbata.si sa mi zici cum a fost

www.camping-kasern-salzburg.com

LYLY809 spune:

Si eu iti tin pumnii! M-am intors la servici cand avea copilul 5 luni. Cand avea 9 luni m-am reintors acasa in aceeasi formula: bona part-time si eu cu colaborari, ca sa nu o iau razna stand doar acasa cu copilul. Si acum, cand trebuie sa ma reintorc la servici ma izbesc de aceeasi problema: n-mi ajunge timpul sa-mi indeplinesc k lumea atributiile unui job full-time si nu-i pasa nimanui de faptul ca eu am copil si trebuie sa ajung la el, din motive obiective: nu are cine sa stea cu el mai mult de 9-10 ore!!

Lyly si Alec 30 mai 2006

Ramona J spune:

Felicitari ca ai ales asa cum e mai bine pentru tine. Dupa primul copil m-am intors la job si n-a mai fost acelasi lucru. Dupa o vreme am redus programul si mai lucram de acasa. A fost cum a fost, oricum - mult mai bine! Apoi a venit al doilea copil si eu am vazut-o ca pe o a doua sansa. Am hotarit sa ramin acasa de tot, am mai apucat si un pic de timp cu primul copil, inainte sa inceapa scoala.
Se intimpla sa ma simt vinovata citeodata, dar nu ma tine mult! Daca am incercat ambele variante, vad foarte bine diferenta si daca ar fi s-o iau de la capat la fel as proceda.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

ruxandraru spune:

Ma bucur ca nu sint singura care nu a putut face trecerea asta ca si cum ar fi fost ceva simplu, cind de fapt e atit de complicat... Am anuntat bona, a cam inghitit ea in sec dar una peste alta a spus ca e de acord. Va sta cu tudor 4 ore pe zi si alte 4 cu o fetita din grupul nostru, a carei mamica vrea si ea sa si aminteasca un pic cum e sa respiri. Miine ii voi spune si sefei mele, am un nod in git cit un pietroi, nici nu mai stiu de ce... De fapt stiu. La birou, pentru oamenii care au doar o cariera si extrem de putin pe linga, copilul e doar un obstacol si de citeva ori m am simtit vinovata pentru ca trebuia sa plec acasa la cel mic. De asa natura e atmosfera. Parca ar fi o rusine sa ai un copil si sa vrei sa l vezi seara inainte de a fi adormit. Nu spun acum ca gata, imi voi trai urmatorii 20 de ani dadacindu l pe tudor fara sa fac nimic altceva si pe urma disecind cu ardoare eventualele nore... Nici vorba. Imi voi vedea si de ale mele cind va fi cazul, insa si tudor face parte dintr ale mele, daca e s o pun asa in vorbe. Asa ca pina la gradinita, sint cu el si 4 ore pe zi cu mine. O sa fac si ceva bani, naiba sa i ia de bani, ca trebuie, dar voi fi linga el. Asta, sigur, daca nu ma ucide miine sefa.

Ramona J spune:

Tin pumnii, lasa ca trece si ziua de miine! Stiu ce spui, si eu ma simteam vinovata de cite ori ma grabeam acasa la copil, sau daca-mi luam liber ca era bolnav.


The best thing you can do for your children is to love your wife.

ramyteo spune:

Ma bucur ca ai reusit ,am mai intrat si ti-am citit postarea. Nici eu nu pot sa ma duc la lucru, distanta si apoi sa ma fi intors la lucru trebuia sa trezesc fata la 5 dimineata ca la 6 fara 10 sa incep lucru, e aiurea, sunt mici si cum zici si tu banii astia . Si eu incerc ca sa imi gasesc ceva de lucru pentru acasa dar...pana acum am cautat degeaba.
Va

si cate o

Teo
Perlute
O viata traita de pe o zi pe alta
www.onetruemedia.com/my_shared?z=25553f6a107c1027ce1db7&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Filmulete

dianocica spune:

si o imbratisare stransa. bravo!

---

diana si david 03.12.06

DianaR spune:

Felicitari ptr decizie! Clipele astea frumoase pe care le petrecem acasa cu puiutii nostri nu se mai intorc...

Diana, Vlad(16.05.04)(bebelus si copilas) & Timeea (18.05.06)
Filmulete