 |
radu e copilul meu. daca ma intreaba cineva ce face radu, ii raspund cu tot simtul raspunderii: "rāde". as putea paria, de la distanta, ca radu, daca nu e ora somnului, rāde.
e vesel, pur si simplu, il vad ca e fericit.
oare cum am facut asa un copil?! eu sunt tematoare, nesigura pe mine, obosita din totdeauna, sictirita si lenesa, dependenta de persoane si ritualuri, complexata ca-s urata, uracioasa si ursuza, neprietenoasa, jignesc fara rost, sunt naiva de multe ori (asta ca sa nu zic direct ca-s proasta  ), nostalgica si melancolica, nehotarata, imbufnata sau trista. trista pana-n maduva oaselor.
iar radu? radu e o minune. el e vesel, e fericit. ranjeste de la prima clipa a trezirii si pana adoarme. rāde din tot sufletul si rāsul lui nu se poate sa nu fie contagios. nu e mofturos, nu e rasfatat... e copilul perfect la care eu nici n-am indraznit sa sper. ma gandeam ca, in clipa in care voi deveni mama, viata mea se va schimba total: ca voi fi si mai obosita, si mai nemultumita, cu nervii facuti prastie de pretentiile unui kkcios. si cand colo, "surprize, surprize" - am nascut copilul perfect: copilul care, de la fix 2 luni doarme linistit toata noaptea, adoarme singur (acum, la un an jumate se urca singur in patul lui si imi face "pa! nane! cu_ca, cu_ca" (nani! culc#259;, culc#259;), care mananca fara mofturi chestii cu bucatele, nesarate si fara e-uri, care face pp si kk regulamentar la olita, care se comporta exemplar cand suntem in vizita sau suntem vizitati, care stie sa se joace singur, care n-a plans la iesirea dintilor si maselelor, care n-a fost bolnavior, care rāde grozav de fericit la orice mica descoperire.
fericirea a fost intotdeauna in sufletul meu, dar nu si veselia. intr-un fel ciudat, stiu ca sunt fericita chiar si atunci cand plang.
dar devin vesela odata cu radu cand spune "mama" si cand vine sa ma pupe. gesturi mici si scumpe.
cred ca suntem fericiti amandoi. doar ca el e si vesel.
iar eu parca ma inveselesc treptat atunci cand imi dau seama ca am pacalit destinul: radu n-a copiat de la mine defectele. ci a luat ce-a fost mai bun in lumea asta. ceea ce nici n-as fi avut curaj sa cer pt el: veselia.
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video
Trimite reactia ta
|
Posted 12/04/07 @ 22:27
