Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117973
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 55465
3. Bilantz olguta12 49369
4. J D E monica70 39694
5. A murit Laura! craciunitza 30231
6. Un nou inceput...(2) danangie 28663
7. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 24780
8. scrisoare catre mama Picasso 22799
9. Curiozitate! Ana68 22284
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20658

post an entry in your weblog   Jurnalul lui Elise  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
Elise
"sacrificiul"
Acest mesaj a fost trimis de Elise pe data de 06/04/2008 la 17:20 .:. 8616  vizionari .. Exista 49 raspunsuri la acest anunt
Ma apuca oroarea, eroarea, dau in blue screen of death de cite ori aud placa cu "copiii reprezinta sacrificii"!!!
Mai nou, alta binevoitoare s-a gindit sa ma perie putin si sa imi spuna ca dom'ne ce suflet bun , sa te sacrifici sa cresti un copil pe care nu l-ai facut tu!
Noroc ca eram la o masa mare.
Prea mare sa pot sa sar peste ea direct in gitul madamei.
Asa ca am luat o expresie eleganta si am intrebat-o - poftim?! Arat eu a porc la protzap?! Cu maru'in gura?! Sau cum adica "ma sacrific"?

A balbait ceva... ca nu.. adica am greutati.
Greutati? Ce greutati? N-am greutati, draga. Sint trei barbati in jurul meu care ma umplu de bani - tatal, barbatul, amantul - iar eu stau si imi fac unghiile in timp ce bona creste copilul, trai pe vatrai, n-am nici o greutate - in plus, copilul seamana cu mine, nu crezi? Chiar stii tu ca nu l-am facut eu?! Bineinteles ca l-am facut, intr-un moment de inconstientza, dáia ma si complic sa il cresc...

Am bagat-o in ceatza si m-am dus sa iau o gura de aer, deja imi era sila sa continui discutia. O mare sila.
Nu ma refer la intentie, ci la reactie: probabil sint multi - sau multe - care asa gindesc dar nu spun.
Si mai ingrijorator mi se pare faptul ca acei multi - sau multe - au la rindul lor copii. Si probabil ideea de "copil-sacrificiu" provine din modul in care isi percep copiii proprii.
Mie, din interior, mi se pare ca din punctul asta de vedere sint de invidiat: am o fetitza perfecta. In nici un caz de compatimit, ca imi cresc copilul.
Daca tot se caineaza ca e asa o trauma si o nenorocire sa fii parinte, de ce oare si-o mai fi facut urmasi?!
Nu stiu, te obliga cineva sa ai o familie - si io fi lipsit eu la lectia asta, de nu stiu? Sau DE CE accepti sa o ai, daca nu-ti place, nu o vrei, te consideri sacrificat?!
Ce Doamne iarta-ma de alte asteptari poti sa ai de la viata - ce sa vrei mai frumos de asa, mai frumos decit un copil?!

Si, ok, sa zicem ca nu iti plac copiii, ca nu-ti plac nici macar ai tai - totusi, unde e SACRIFICIUL?
Si aici chiar vorbesc acum in cunostintza de cauza: nu mi-am taiat nici o mina, nici un picior, nu mi-am scos nici un ochi ca am un copil, si cred ca nimeni altcineva n-a facut-o. A, ca am dormit mai putin citeva luni, ca maninca si ea cu mine, ca am o casa mai plina de jucarii ca inainte - si o viata mai plina de risete, chiote si zimbete, ca ma asteapta cu manutele intinse spre gitul meu cind vin acasa.... so? Unde e durerea aia asa mare?
In ce consta?
Ce iti rapeste un copil?
Ca stiu ce iti daruieste... enorm... dar, de distrus, distruge ceva? Eu n-am observat....
Ce ii poti reprosa unui copil? De ce te lipseste? Care e logica sa-i pui eticheta de "sacrificiu"?
Pur si simplu nu inteleg.
Poate nu fac eu tot ce ar trebui sa faca o mama... poate ar trebui sa ma dau mai des cu capul de toti peretii... sa dramatizez... sa ma bat cu pumnii in piept... dar de ce as face-o? Cind eu clar sint incomparabil mai fericita cu bebe decit eram singura, de ce pana mea as poza in victima?!?!
Da, mi-a schimbat viata enorm bebe, dar mi-a schimbat-o IN BINE.
In rau nu vad cum ar putea bietul copil sa ti-o schimbe? Ce-ti face?!
Care sint greutatile?!
Poate ar fi trebuit sa o intreb cum defineste "greul "asta.
Pentru ca mie mi s-a parut greu sa ma operez de trei ori intr-un an. An in care am umblat cu burta legata prin delegatzii, ca sa nu mi se desfaca operatiile. Mi s-a parut greu sa plec de la 17 ani de acasa, si sa construiesc tot ce am de la zero. Mi s-a parut greu sa ma angajez pe un post pe care concuram cu alti zeci, sa imi fac si scoala in acelasi timp, mi s-a parut greu sa rezist intr-un job in care ramineau 1 din 10, mi s-au parut greu sa fiu casatorita cu un om care mi-a devenit strain, mi s-a parut grea si despartirea - nu pot sa zic ca am obtinut nimic gratis sau intr-un mod prea simplu, pina acum. Dar nu mi se pare greu sa imi alint copilul, nici sa-mi hranesc copilul, nici sa-l adorm, nici sa-i spun povesti, nici sa-l plimb, nici sa-i explic tot ce e in jurul nostru.
Poate am eu noroc de un copil atipic. Poate restul sint doar niste fiintze antipatice, stressante si oracaitoare. Extrem de greu de suportat. Dar tare ma indoiesc ca ar fi asa.

Sint cit se poate de satula de textele astea, si mi se pare o mare nedreptate sa dai vina pe copil ca exista, si faptul ca exista sa iti justifice toate neimplinirile tale ca om sau ca femeie. Am auzit de nspe ori cantari gen: uite dáia n-am ajuns io presedintele Americii acu', ca trebuie sa cresc copilul... si altfel precis eram ceva de nemaipomenit, dá'am nascut la 20 de ani si mi s-a schimbat karma.... E drept ca pina acum nu m-a compatimit nimeni pe mine, personal. Da'se pare ca am intrat in gashca, si aveam si eu un viitor luminos numai ca, ghinion, ma mai trezesc noaptea sa ii schimb bebelisei Pampersul.

Si cind toate convingerile astea provin de la cineva care silabiseste meniul la restaurant, tare imi vine sa intreb daca si-o fi crescut "sacrificiile" de pe la 7 ani cind inveti sa citesti. E singurul mod in care ar fi impiedecat-o sa se perfectioneze si in domeniul asta.

Asa cum am zis, m-am abtinut.
Data viitoare o sa o invatz pe fie-mea sa ii serveasca ea direct replica potrivita. Pentru ca ei i se adresa.

"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa

Trimite reactia ta
Previous page
# /5  

karligutza
are mama o fetita...

Posted 23/04/08 @ 00:39 Reply with Quote
quote:
Originally posted by Androix

Hai, mah... Ca le ziceti sacrificii, ca le ziceti renuntari, ca unii trec mai bine peste ele ca altii se vaita de parca si-ar taia vreo mana sau vreun picior, toti parintii trec prin ele. Important este ca cei care se vaita sa nu streseze copiii cu reprosuri si cei care trec prin ele fluierand sa nu piarda sharful.

Andreea mama de Filip si Georgia



asta a fost pe placul meu!
asta e realitatea, insa atata timp cat inclinam balanta spre lucrurile bune si care ne aduc fericirea, ce mai conteaza ce sacrificii, cate sacrificii...



karligutza
sunt mamica Adelutei
Back to top

Androix
Read my lips!!!

Posted 23/04/08 @ 11:30 Visit Androix's Homepage Reply with Quote
Elise, e jurnalul tau si poti sa crezi si accepti ce vrei tu Dar pana la urma asta e: unii gasesc ca este greu sa renunte la o pereche de pantofi ca sa cumpere copilului o ciocolatica. Unde vorbim de o pereche de pantofi care sa inlocuiasca la sosirea primaverii UNICA pereche de ghete, nu de pantofi care sa alinieze la poloboc zecile de cutii din dressing sau si mai tare din walk-in closet. Ca atunci nu se pune problema renuntarii.
Facutul de copii nu este un lucru destinat exclusiv celor care au capacitatile suficient dezvoltate, fie ca vorbim de cele financiare sau de timp liber.
Da, e o noua stare de normalitate, repet: important este cum te impaci cu ea. Pentru ca pana nu treci prin ea nu poti sti exact cum e. Si o data ce te gasesti in noua stare de normalitate daca nu-ti convine nu poti s-o schimbi la loc. La copii nu este ca la catei: daca ti-e lene sa mai iesi cu el pe vant si ploaie sa-l plimbi il dai inapoi sau mai departe. De fapt cred ca asta e cel mai important aspect psihologic, cel care apasa cel mai tare, faptul ca e ceva pe termen de la foarte lung in sus, ceva ce nu este reversibil.
Apropo de vaicarelile astea acum am inteles si eu talcul zicalei "copii, cine are sa si-i creasca cine nu sa nu-i doreasca" Adica pur si simplu sa te impaci cu situatia in care te gasesti si sa vezi partea buna a lucrurilor. Desi este o vorba care le deranjeaza foarte mult pe majoritatea celor care se chinuie ani de zile sa ramana si sa pastreze o sarcina, asta pentru cu nu e chiar la indemna oricui are doua ovare si un barbat disponibil.
Desigur ca toate aceste mici sau mari neajunsuri nu sunt problema copiilor, de-asta spun ca nu trebuie sa faci pe martirul mai ales in fata lor, dar in acelasi timp sunt de parere ca nu e o bagatela sa cresti un copil, doi, trei. Nu-ti ridica nimeni statuie, desi cateva poezii lacrimogene s-au mai scris dar nici nu e de colea.




Andreea mama de Filip si Georgia
Back to top

Elise
adrift :)

Posted 23/04/08 @ 22:00 Reply with Quote
Pai, Androix,
eu, posesoare de ovare si de toate cele, totusi n-am putut sa nasc, si nu m-as fi consolat cu ideea ca lasa ca am cu ce sa imi iau pantofi la vara. Asa ca eu preiau si intelepciunea asta populara cu ceva rezerve. Chiar vorbesc in cunostintza de cauza. Mai bine aplica proverbul asta cuiva pt. care e pura teorie.

In al doilea rind, eu am tendinta sa privesc lucrurile cu ceva mai multa naturalete: la urma urmei, ne nastem cu instinct matern, asa cum ne nastem cu instinct de conservare, cu instincte sexuale, cu capacitatea de a respira, de a minca, de a dormi.... Si functional, si afectiv, o femeie are innascuta capacitatea de a fi mama. Nu? Functional, pot interveni accidente. E o capacitate pe care poti sa o pierzi. Probabil si pe cea afectiva o poti pierde. Dar si aici e vorba de o anomalie.
In mod firesc, poti sa faci copii si ai puterea sa ii cresti. Ca nu s-ar fi perpetuat specia altfel. Asa se intimpla de nspe mii de ani, asa se intimpla si in cazul altor mamifere, si nu fac mari poezii din asta. Iau lucrurile de facto. Nici n-am intilnit vreun animal care sa isi bage picioarele ca s-a saturat de rolurile sale de baza si sint prea grele, la urma urmei.
Ok, noi oamenii sintem ceva mai sofisticati... dar sa nu sofisticarim prea mult lucrurile si din acest punct de vedere. Totusi.

"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
Back to top

Androix
Read my lips!!!

Posted 23/04/08 @ 22:24 Visit Androix's Homepage Reply with Quote
Imi pare ca nu intelegem la fel intelepciunea asta populara. Ca sa ne lamurim, o femeie care isi doreste un copil si nu poate sa-l aiba - si aici intra si adoptiile - nu se poate consola cu nimic, dar o femeie care nu-si doreste copii n-o doare nici in cot daca nu poate sa-i faca. In senul asta am inteles eu proverbul. De aplicat nu-l aplic nimanui



Andreea mama de Filip si Georgia
Back to top

Elise
adrift :)

Posted 23/04/08 @ 22:33 Reply with Quote
e, prima parte se poate aplica... cu succes.
Aia cu nedoritul...e greu... rau.

Ma rog, eu's mai de actiune de felul meu, cu lamentarile mai putin, da' ma straduiesc sa inteleg si opiniile mai "asezate"...

"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
Back to top

Androix
Read my lips!!!

Posted 23/04/08 @ 22:51 Visit Androix's Homepage Reply with Quote
Nu e greu deloc, eu am niste prieteni in pragul divortului pentru ca ea nu-si doreste sa faca copii. Cumlea este ca se pare ca nici nu poate, deci nici de investigatii si alea alea nu vrea sa auda. Deci sunt si femei asa.


Andreea mama de Filip si Georgia
Back to top

My_Lady0091
THE EAGLE UPON THE LION

Posted 23/10/09 @ 17:12 Reply with Quote
WEYYYYYYYY!!!!!!!!!!VOI SUFERITI TARE....ATI AUZIT DE POVESTEA AIA BIBLICA A LUI AVRAAM SI ISAAC?AIA CU SACRIFICIUL...CU JERTFA...ALEA,ALEA....A TE SACRIFICA PE TINE PENTRU COPILUL TAU TE FACE PARINTE...ASTA INSEAMNA CA IL IUBESTI,CA II VREI BINELE...SACRIFICIUL NU E UN LUCRU NEGATIV...CI ,,FOARTE POZITIV,,DACA IMI E PERMISA EXPRESIA!!!!!CINE NU SE SACRIFICA NU E PARINTE...CINE NU TRECE PRIN CHINURI NU STIE SA II PESE...VOI CHIAR CREDETI CA VIATA E ROZ...SI TOTUL E CA IN RAI????LOL....CA I-O SPUI COPILULUI LA UN MOMENT DAT, CAND E CAPABIL SA INTELEAGA CE E UN SACRIFICIU...I-O SPUI NU CA SA IL INVINOVATESTI PE EL..CI CA SA IL RESPONSABILIZEZI...SA STIE CUM A APARUT PE LUMEA ASTA...SA FIE RESPONSABIL...LUCRU CE IN ZIUA DE AZI LE LIPSESTE COPIILOR DEOARECE...MAMA SI TATA LE PUNE TOTUL PE TAVA SI HABAR NU AU SA PRETUIASCA NIMIC....MAI VEDETI SI REVERSUL MEDALIEI CA DACA O DATI IN VICTIMIZARE...E NASHPA...


__________________________
alina 34 saptamani marie rebecca ayanna
Back to top

CorinaDani
MiniTehnicus

Posted 23/10/09 @ 17:36 Reply with Quote
alina, daca nu te superi, imi permit sa-ti fac precizarea ca ai postat la acest blog, unde nu s-a mai scris de un an si sase luni...stiu ca esti noua pe forum si ca probabil acum ai descoperit si blogurile, dar la multe dintre ele nu s-a mai scris/raspuns de luni bune, sau chiar de ani...
iar la subiectul olgutei12 (jurnalul unei romance americanizate....), inainte de a posta comentariile respective, trebuia sa citesti intai TOATE blogurile si subiectele olgutei, ca sa-ti dai seama ce fel de persoana este, cum gandeste, cine este, sa realizezi faptul ca are un talent fantastic de a scrie/povesti si un simt al umorului inteles uneori pe dos de anumite persoane...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
Back to top

My_Lady0091
THE EAGLE UPON THE LION

Posted 25/10/09 @ 19:51 Reply with Quote
draga corina,am obsevat si eu de cand nu s-a mai scris pe blog,ca nu-s oarba,dar asta nu inseamna ca nu imi pot exprima parerea.si spre interesul tau personal,am citit 90% din ce a scris roxana,alias olgutza ta.stiu ca are talent,iar repet... nu-s oarba.insa, draga mea, in unele idei expuse mai greseste sau le mai exagereaza si iti garantez eu ca nu e din talent artistic,nu contine metafore,epitete sau ironii voalate.eu mi-am expus o parere,nu i-am dat cu parul in cap,nici nu i-am stirbit din faima sau din ,,vechimea,, de pe acest site,eu aia ,,noua,, care ,,abia a descoperit bloguri-le,, ca nu stiam ce sunt alea..


__________________________
alina 34 saptamani marie rebecca ayanna
Back to top
# /5  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Previous page