|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55487 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
 Posted 29/02/08 @ 00:42
(Edited 29/02/08 @ 15:54)
|
Bunica spunea mereu ca “la omu’ sarac nici boii nu trag”. Se pare ca la noi si vacile au intrat in greva… .
Zilele trecute am reusit sa aflu de ce “behaiam” ca un magar. Vraciul meu- tinerel, frumusel, doar 62 de ani, cu ochii jucausi, cu manutze “plimbaretze” si iubaretze (tot i le rup eu intr-o buna zi) declara ca e ”acute spasmic bronchitis”- bronshita acuta cu spasme…eu zic ca-i mai mult cu basme, ca prea tushesc de am speriat toti vecinii si colegii de servici- dar nu asta-i important!!!
Important e ca ne-a decedat calculatorul Duminica seara( daca e sa vorbim sincer, doar "prietenii" binevoitori si "EGZBERTZI"-expertii lui peste- ni l-au asasinat treptat!!!); pina cand mi-a trecut mie behaitul cat de cat, pina cand s-a decis si soatza sa-si faca timp, si pina cand ne-am incumetat sa iesim din casa la –15 C grade, a trecut ceva timp. Aseara am reusit in sfarsit sa gasim o “victima” noua pe placul nostru (Dell-ul sa traiasca!!!), asa ca azi sau maine imi iau inima-n dinti si ma apuc sa-l instalez. Daca nu mai apar pe-aici, sa stiti ca am mierlit-o cu calculatoru-n bratze… mai mult ca sigur  electrocutata....
Sanatate tuturor( ca stiu si eu cum e sa duci lipsa de asa ceva) si revin cat pot de curand.
Mozol discret tuturor
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
 |
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
Posted 29/02/08 @ 02:31
|
| Te asteptam.Eu una seara de seara bag ochiu sa vad daca ai mai scris ceva.Pana atunci multa sanatate si baga ceva ceai de busuioc sigur iti trece tusea cu el. |
|
|
|
valentinag
mama natura
|
Posted 01/03/08 @ 10:06
|
Sanatate multa!Cat despre tuse,intoarce-te la origini si baga si niste ceai de ceapa!
"La vita e bella"
De mancare
Iarna pe ulita
|
|
|
|
adana
membru incepator
|
Posted 01/03/08 @ 10:39
|
Olgutzo sa pui deoparte si pt mine un exemplar din amintiri din copilaria ta si nu numai
Pupacesc Galushca cea frumoasa si salbatica
Mamica de Sebastian
Sebastian
|
|
|
|
MirelaBo
nou venit
|
Posted 01/03/08 @ 15:02
|
Pana si noi (trei) asteptam sa-ti reancepi amintirle Crengutzo....Ce zici?????Am reusit si eu(in sfarsit) sa las mesaj .......Sper ca acest "Dell" sa ne ne bucure cat de curand ochii..... . Pup fetele si ne auzim cat de curand(sper) . |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 01/03/08 @ 18:14
(Edited 01/03/08 @ 18:58)
|
Am rashnitza noua. Dupa o ora si 10 minute, 14 cabluri, 3 carti de "instructiuni"( pe care am refuzat sa le citesc), juma' de pachet de tigari, si injuraturi cu toptanul, i-am venit de hac.
Surprinzator e faptul ca si functioneaza. Soata e tare mandra de mine- nu prea cred eu ca avea incredere ca sotia lui cu cununie avea sa se descurce .
Mai tushesc, dar putin..discret. Mama zice ca ma face sa "par mai interesanta"cand behai ca un magarush finutz .
Afara-i tot frig, -12 grade, iar casa e ..goala. Piscoata e la "mamaie buni Geta"(socrela), si imi e un dor de ea de ma doare sufletul. Bombonelu doarme ca un prunc, se lafaie in tot patul fara nici o jucarie in el, pisicile stau tolanite pe unde apuca, fara grija ca apare "terorista" de dupa coltz sa le alerge si sa le sechestreze in beci, pestii din acvariu si ei linistiti ca nu incearca nimeni sa-i scoata de-acolo cu vreo furculitza, babacii se benocleaza la Pro TV fara sa stea ca pe ciulini, cu frica-n sin ca trece Domnisoara in fuga pe linga tv sa-i dea o palma sau un pumn de se cutremura toata casa. Dar totusi...parca lipseste ceva..cineva
Ma gandesc la Piticul meu, si la copilaria singuratica pe care o are. Este inconjurata de oameni care o iubesc, care o adora, dar copilaria pe care am avut-o eu si Bleu in Romania, a fost adevarata, completa. Ea saracutza are doar 2 prieteni de joaca, Kevin Si Danielle, mult mai mari decat ea, dar care sint tare draguti cu ea, rabdatori si tandri, si nu se supara cand ii urmareste ca un catzelush cand da de ei. Toata ziua intreaba de Kevin si Danny, si de "Ameia"(Amelia), de mami a lor, pe care o adora. Si la 2 noaptea cand se trezeste cateodata, somnoroasa, ciufulita, ma ia de mana, si imi spune adormita" HAI! Hai a Ameia! Mergem?????".
Ii ofer TOTUL. Dealtfel, toti o rasfatzam. Are tot ce vrea, nu i se prea spune NU mai deloc. Dar cu toate astea imi e frica. Nu vreau sa aiba o copilarie "saraca" in ceea ce consta prietenia, jocul, societatea. Nu stiu cum sa-i ofer ceea ce am avut noi. Nu stiu cum sa "cuceresc" rautatea si prostia oamenilor, a parintilor care-si tin copiii sechestrati si departe de alti copii, doar pt ca parintii lor sint din Bucuresti si nu din Fagaras, Cluj sau Sibiu. Sau pt ca parintii cu pricina au o masina mai noua sau o casa mai mare decat ei. Sau pt ca sint puturosi si delasatori, si nu vor sa se deplaseze din casa, sau sa iasa in parc, la joaca. Cum ii explic eu asta Piscoatei mele?
Eu si Bleu nu am avut o copilarie plina de neajunsuri; eram bogate din toate punctele de vedere. Chiar daca erau lipsuri cu toptanul. Chiar daca traiam in comunism si eram izolati de "lumea din afara".
Mereu aveai cu cine sa te joci, pe cine sa alergi, cine sa te dea jos de pe bicicleta in branci,, cine sa-ti sparga capul, si sa imparta un baton de 1 leu cu tine ca sa iti treaca buba si supararea. Fete cu care sa-i barfesti pe baieti, si baieti care sa te "incoltzeasca" in scara vreunui bloc si sa te "pupe".
Doamneeeeeee... primul baiat care m-a "pupat" si pe mine ... Catalin I. Eu aveam 11 ani, el 14... flacau de flacau. Inalt, brunet, mandru, "smecher"(stia cum sa fure rulmenti de la fabrica din spatele blocului fara sa fie prins), eram atit de "prinsa" in vraja lui, ca ametzeam cand il vedeam prin cartier.
Jucam leapsa pe ascunse, si m-a alergat pina in scara blocului alaturat, unde si locuia dealtfel. Cand m-a prins(sau oare m-am lasat prinsa ?) la etajul 1, mi-a suris ingaduitor, si sigur pe el. "Acum nu-mi mai scapi". Hmmm... oare? L-am lasat sa se apropie, si mai de rusine, mai de frica, l-am impins cu toata puterea unei fete "cuminti", de s-a rostogolit in jos pe scari, si s-a oprit in usa blocului. A fost plin de vinatai vreo 2 saptamani, dar cine-l intreba cum de-a reusit asta, primea raspunsul stas:"m-am batut cu o gasca de tigani". Asa gasca de tigani fioroasa...mai rar
Mai tarziu mi-a parut rau, am regretat fapta, si parca toti baietii care mi-au iesit in "cale", parca presimteau de ce eram capabila. Cu toate ca MEREU eram inconjurata de baieti si 99.9% dintre prietenii mei erau baieti, urmatorul care s-a incumetat sa se apropie de mine, sa ma sarute,aveam aproape 22 de ani. La pescuit, eu si 7 baieti- gashca mea de baza- care ma si botezasera Alba Ca Zapada- ca deh, eram inconjurata de 7 "pitici", am adormit toti in jurul focului de tabara, si pe la 5 dimineatza m-am trezit ca ma pupa si pe mine Danutz(Chiar Dan il chema ). Cand l-am intrebat de ce a asteptat pina cand am adormit toti, mi-a spus "ma gandeam ca daca ma pocnesti sau imi tragi vreun pumn, n-aveam mult sa pic..ca deja eram la orizontala".
Eheeeeee...ale tineretzii valuri...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 01/03/08 @ 21:28
|
F.frumos Olgutza-referitor la copilaria Galushtei,cam asa e si pe aici,desi si fii-mea are ceva prieteni romani, parca nue la fel cu ce am trait noi,pt ca nu se vad zilnic si aici in timpul liber de la 3ani incolo se pune accent pe diverse activitatzi-sunt bune nu zic, dar totusi..Pupici si mai asteptam amintiri din copilarie!
Denisa  'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 02/03/08 @ 19:53
|
Ogarul Cenusiu...
"If God had wanted us to fly, he would have given us wings"...Daca Dumnezeu ar fi vrut sa zburam, ne-ar fi dat aripi.
Eh, eu sint de parere ca daca Doamne Doamne ar fi dorit ca EU sa traiesc la munte, sau intr-un oras plin de dealuri, vai, si serpentine, m-ar fi facut...capra de munte.
Dupa 5 luni de cutreierat orasul Danbury tiris-grabis, mai pe "tricicleta", mai pe jos, ma saturasem. America deja ma intrista. Dimineatza ma trezeam cu un gol in stomac si cu o piatra pe piept, si numaram orele si minutele pina aveam sa ma pot ascunde din nou in asternuturi. Cred ca atunci- in primele luni de America- am devenit un "liliac", cand am inceput sa prefer noaptea, in loc de zi. Noaptea ma simteam mai in siguranta. Si in casa, si afara. Nu trebuia sa dau ochii cu nimeni, nu aveam scoala, deci nu trebuia sa ma uit tot timpul peste umar, sa fiu sigura ca-mi arunca cineva cu guma in par, sau ca-mi pune piedica sa ma bage in vreun perete. Nu trebuia sa ascult balivernele cotoroantzei, nu trebuia sa aud reprosurile prietenului G- ca America e grea, si ca sintem norocosi ca l-am avut pe "el", ca altfel ne mancau lupii. Sa-i multumim lui Dumnezeu ca el ne-a "salvat", si ca ii vom fi datori pe viata.
Am fi putut suporta-cred eu- mult mai multe, daca nu s-ar fi denaturat situatia. Daca prietenul n-ar fi inceput sa ne ia pe mine si pe Bleu la plimbare, sa ne "scoata" la inghetzata, si la "cumparaturi, la magazine de mina a doua. "Trei paduchi si restul paie" , cum imi place mie sa le spun. Si asta ar fi fost... ok, dar incet, incet a inceput sa o complimenteze pe Bleu, sa-i spuna ca e frumoasa, dragalasa, diferita... eu eram doar "costica", baiatul pe care si-l dorise el intotdeauna, pt ca imi placeau masinile, motoarele, si artele martiale. Hmmm...
Si intr-o buna zi, intr-un magazin de-ala prafuit si plin de vechituri, in timp ce eu ma uitam pe la jucarii( deh, 12 ani!), i-a facut o propunere lui Bleu... "vrei sa te invat sa gatesti? sa ai grija de o casa? Poti sa fii nevasta mea, sa ai grija de casa, sa gatesti, sa speli, si eu ma duc la munca, si sa vezi ce bine o sa traim impreuna. O sa-ti cumpar CE VREI TU. N-o sa duci lipsa de nimic"....
A doua zi eram in Ogarul Cenusiu, cu tot cu papornitze si sandvisuri cu branza, in drum spre California. Asta DUPA ce l-a luat tata de guler, si l-a tinut peste balcon vreo 5 minute, gata gata sa-i dea drumul de-acolo, in tzeasta. N-avea mult de picat. Decat vreo 30 de metri. Si azi regret faptul ca nu a facut-o.
Numai pt asta il dispretuiesc pe G. Pt meschinaria si murdaria lui din suflet si lipsa de caracter, de bun simt, de...omenie. Bleu era un copil de 14 ani. El era un golan de 32 de ani. Numai cand ma gandesc ma ia cu rau de la stomac si iau foc. Ma mir cum nu l-a asasinat bunica in noaptea aia. Era in stare sa se duca peste el sa-l injunghie in patul in care dormea. Si se mai intreaba lumea cu cine seman.
Dupa 5 luni de America eram deja epuizati. Devenisem- fara nici o indoiala- tigani cu cortul. Flotanti. Fara domiciliu, slujbe, scoala, fara pat, masa, nici o lingura sa impartim intre 5 persoane.(Dar aveam geamantanul cu Rosenthalul lui peste). Siguranta zilei de maine... nu mai stiam nici ce inseamna, dar cum e. Aveam un munte de papornite si 500 de dolari in sutienul mamei. Si 5 bilete cu destinatia Hollywood, California.
De data aceasta, cel care avea sa ne "salveze" era tot un prieten de familie, Valentin, care era in America doar de cativa ani. Si care tot cu mama lui locuia.
Calatoria spre California.... cum as putea sa o descriu? Un..circ? O comedie in 3 acte? O piesa de teatru de-a lui Caragiale? Da, parca asa se apropie de adevar. Coana Chirita prin America...
3 zile si 3 nopti intr-un "autocar" plin de fum, de miros de benzina si urina, cu copii plangareti, babe surde si uracioase, si pustani increzuti si prost crescuti. Cu bagaje si pungi care-ti picau in cap la orice curba, cu dame care-ti varsau cafeau in poala cand treceau printre scaune, cu "domni" care-si scoteau pantofii de "parfumau" tot autocarul, si stateam toti cu capetele afara pe geam, ca niste catzei cu pletele in vant, cu botul la "aer". Tot in Ogarul Cenusiu am descoperit si "clima" din masini. Aerul conditionat. Un frig vere, de-ti inghetza si pipota in buzunar. A inceput coana mare sa scoata cojoace si paturi din papornitze, ca dupa vreo 2 state si 14 ore in Ogarul Teroarei, semana baba mai mult cu Baba Dochia decat cu o dama fina de la Bucuresti. Pina cand am ajuns la St. Louis, eram toti sloi de gheatza. Singurul "restaurant de vaza" pe care l-am gasit in cele 15 minute pe care le aveam la dispozitie in timpul "popasului turistic", a fost un McDonald's. Intram noi acolo, numai GENELE ne mai functionau... Lumea la blugi si tricouri, noi cu cojoace si paltoane, manusi si bocanci in picioare. Cum am mai spus- neam de circari!!!
Macar acum stiam ca CHICKEN e PUI, si nu alta oratanie- broasca testoasa, sau crocodil. Un nene mai "bronzat" cica sa ne ajute... "May I help you?" Coana mare, in romaneste: "Da' stai frate, sa vedem ce luam. Ete la el ce grabit e! De parca nu-l plateste la ora; parca-l plateste la comanda". Si cum stateam noi si ne sfatuiam in plin McDonald's, incepe nenea de dupa tejghea sa rida. Si in dulce grai romanesc ne intreaba "voi de unde sint? Ce parte la Romania?"
" Prima pe dreapta, a doua pe stanga, vere. 3 statii de autobuz si 5 de tramvai. Din buricul targului".
Uaaaaaaai. Fericire mare pe noi!! Desmatz, zambete, imbratisari peste tejghea- Nenea bronzat e de-al nostru!!! Chiar daca parea ca e din Africa..poate, poate era din Colentina. Ne explica el ca e din Nigeria, a facut Medicina in Bucuresti, a locuit acolo 6 ani, si acum a ajuns in tara visurilor si a tuturor posibilitatilor, America. Pai unde altundeva poti fi servit de un MEDIC la McDonald's, daca nu in AMERICA???
Am mai pierdut noi vreo 5 minute cu birfa de 2 lei, l-am lasat pe el sa ne aleaga "merindele"- ca deh, doar era vraci!(stia el ce e bun pt constitutia noastra), ne luam pungile(cam multe la numar, dar cine mai statea sa se uite in ele??), si plecam in pas alergator spre frididerul pe rotzi.
Pleaca carutza din loc, si ne apucam sa mancam. Desfacut pungile, si cand incepem sa scoatem merindele din ele, nu se mai terminau. Nenea ne duplase comanda, si mai adaugase si 5 placinte cu mere..asta asa... ca sa ne indulceasca oleaca. Mama a mancat printre lacrimi, iar bunica s-a rugat pt sanatatea lui pina in California- dealtfel pina in ziua cand s-a prapadit, tot il mai pomenea, si se ruga pt fericirea lui...
In 3 zile si 3 nopti am "vazut" 12 state, si zeci de orase, orasele, si sate. Mai bine decat The Spice Girl in turneu. Am vazut si The Grand Canyon, in toata maretia si splendoarea lui. Soferul a facut un gest frumos, si a oprit pe marginea soselei o ora, si a dat voie pasagerilor sa se destinda, sa-si "indrepte" picioarele oleaca. Surprinzator, nimeni nu s-a plans, nimeni n-a facut scandal ca intarziem, sau ca pierdem timpul degeaba. Toata lumea ca in transa. Ne uitam toti ca la masini straine. Cei mai norocosi( noi nu ne aflam printre ei!) au scos aparatele foto, si s-au pus pe treaba. Noi ne-am multumit cu 5-6 vederi si 3 pietricele luate de pe marginea Canionului- pe care si acum le am in biblioteca de linga calculator, alaturi de biletele de avion de la Pan Am.
Cu toate ca eram inghetati, inghesuiti, prafuiti, si nespalati, ne simteam...usurati... liberi. Vorba bunicii "acum stiu si eu ce simtea Kunta Kinte" .
Am ajuns in California ca refugiatii politici ce eram. Tata mucos, mama cu o infectie la urechi, eu si Bleu mai ametite si mai zapacite decat cand plecasem din Connecticut. Numai Coana Mare era teafara si nevatamata. Sef de tarla, deh.
Prima si cea mai puternica amintire pe care o am despre California sint miile de palmieri aliniati pe marginea autostrazilor ca niste soldatei , si soarele puternic si calduros ce ne asteptau.
Ahhh...in sfarsit... am ajuns in America!!!.............
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 03/03/08 @ 13:42
|
Lora, mami de Iustina
|
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 03/03/08 @ 23:42
|
Vreau continuarea please si multumesc din suflet ca scrii asa fain,desi stiu ca nu v-a fost usor atunci,chiar deloc..Pupici!
Denisa 'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
