|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55485 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
 Posted 21/02/08 @ 17:02
|
Olgutzo,  
Lora, mami de Iustina
|
 |
|
|
valentinag
mama natura
|
Posted 21/02/08 @ 23:48
|
Sicer,mi s-a facut pielea de gaina,mi-au dat lacrimile dupa care m-am pornit pe ras,un ras d'ala sanatos,adevarat,ma intreaba consortul de ce rad!
Mi-e drag ce scrii si groaza in acelasi timp,de ce urmeaza!
Esti la favorites de mult,alaturi de alte dc-iste,nici nu stiu ele cine le citeste!
Astept cu nerabdare episodul urmator!
"La vita e bella"
De mancare
Iarna pe ulita
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 24/02/08 @ 11:02
(Edited 24/02/08 @ 17:43)
|
Sint mucoasa de aproape o saptamana. M-au imbolnavit soatza si fiica-mea, dar Bombonelu- ca de obicei- si-a revenit repede, iar eu si Piscoata am ramas "suferinde".
Si-s zile ca asta- cand sint -12 grade afara, si umblu cu urme de zapada dupa mine- cu zapada si-n bocanci, si-n nadragi, si-n nas, de imi vine sa-mi trag o tesla-n tzeasta pt ca m-am mutat din California inapoi in Ohio. Recunosc- mare realizare si asta- ca m-am mutat aici pt..iarna. O lume-ntreaga fuge de nametzi, manusi si fulare, eu...mai smechera, fug spre ele.
Si cu toate ca-s tentata sa-mi sterg...nasul pe monitor(Kleenexul de mult nu mai face fatza), cu toate ca asta seara- intoarsa dintr-o misiune manechiura/pedichiura/cumparaturi cu mama, a trebuit s-o ridic- fara macara!!!- din nametzi, cu gura si fundul pline de zapada - tata intreband din usa foarte serios:
-"ce face maica-ta? iar cade?"
-"nu, tata...deja a reusit"
-"pai asa ii trebuie, daca umbla brambura prin nametzi si nu lasa tigara aia din gura  ") [Pesemne de la tutun i se trage lipsa de echilibru si anti-derapante].
eh, cu toate astea, parca nu-i chiar atit de rau la Ohio, mucoasa prin nametzi. Macar nu stau ca un carnat pe varza in temperaturi de 44 de grade, sa imi transpire si sprancenele cand ridic din ele. Mereu ma intreaba lumea unde as vrea sa "traiesc",daca am vreun loc, localitate, tzara, sat, sau campie unde as vrea sa-mi pun "cortul". Pina cum cateva luni tot declaram satisfacuta: "Republica Dominicana", ca o baba increzuta care sta la parterul blocului, barfeste pe toata lumea, stie tot, umbla toata ziulica prin casa in ciorapi barbatesti si cu bigudiurile in crestetul capului, si declara ca "LA SINAIA E TRAI ADEVARAT". Acum tre sa recunosc ca NU AM un loc de vis. Americanii spun ca "HOME IS WHERE THE HEART IS". "Acasa" este unde-ti este inima. Pai inseamna ca eu o sa fiu ca un tigan cu cortul toata viata, deoarece oamenii dragi mie sint raspanditi peste tot in lumea asta- singura sora pe care o am-impreuna cu cumnatul pe care-l ador- sint in Boston,unde trebuie sa luam avionul daca vrem sa ne vedem singurele 2 dame- Mirela si Beatrice- pe care le consider prietene adevarate sint in Romania si California, cei mai vechi prieteni- Gabi si Bubu- in Houston si Chicago... si uite-asa... dar mereu am sa fiu unde-s Piscoata, Bombonelu, si Doamna fara anti-derapante si sotzul dansei. Toti 4 ma exaspereaza, ma scot din sarite, imi scot peri albi in cap, ma shicaneaza, dar numai linga ei ma stiu fericita si in siguranta. Si sint mucoasa, respir ca un peste pe "urechi", dar acasa e unde ii aud pe toti 4 sforaind pe rand, fiecare in alt dormitor,ca in clipa asta .
Stau si ma gandesc (mai fac si chestii de-astea nesabuite cateodata), ca daca nu am fi fost atit de uniti si de ..."anormali", de zurlii, n-am fi supravietuit acum 25 de ani. Mereu spun ca nici eu si nici Bombonelu nu sintem perfecti, dar sintem perfecti unul pt. altul. Asa sint si parintii mei... si sora mea si cumnatul meu.
Si unde mai pui ca sitem si norocosi ...
Despre parintii mei as putea scrie un roman intreg. Probabil l-as putea numi "Aventurile lui Tantza si Costel". "Veta si Nea Marin pleaca in America" ...Doamne...ce titluri imi vin in tartacutza... si ce m-ar mai mushtrului mama
Cand ma intreaba lumea din ce "neam" provin, le spun ca ma trag din neam de...circari. Si intr-adevar, chiar am fi putut fi circari, fara nici o problema. A Travelling Circus. De-aia cu...carutza....
Tre sa mentionez ca mama mereu a fost o dama, o "lady"- sau "ledi" cum ii placea ei sa se prosteasca, sau o "lada fina", cum spuneam noi cand eram obraznice , titirita, aranjata, care trebuia "asistata" si cand trecea strada sau se urca in tramvai, deoarece avea mari sanse sa ajunga ori in vreun canal, ori in FATZA tramvaiului. Mereu a fost in "lumea ei", cu ochii-n tavan, si nici acum la veritabila virsta de 67 de ani nu o pot "duce" nicaieri- nici la cumparaturi, fara sa am grija sa nu dea peste copii, babe, carucioare, sau movilele de rosii si portocale din magazin. Isi pierde fularul, tigarile, cheile, ne pierde pe NOI prin magazin, la casa ii ia un sfert de ceas sa-si gaseasca portofelul in desaga pe care o cara dupa ea drept geanta(alta "boala" mostenita, si cu care ma mandresc)- cu toate ca a avut deja 20 de minute in care sa il caute si sa-l gaseasca- dar a preferat sa se uite la vecina de la casa alaturata, si sa-i admire bocancii si parpalacul de pe ea. Pina sa iesim din magazin, alt act de tortura. Da peste toata lumea cu carutzul, de zici ca e la popice- cu toate ca la popice-bowling- n-a fost de 20 de ani!!!-, in parcare da peste "pietoni" cu carutzul, si are si ea cel putin 10 sanse in 3 minute sa fie calcata de masini sau camioane. Pina cand reusesc sa bag si cumparaturile si pe ea in masina, fara sa-mi pierd vreun deget sau viata, deja sint transpirata si plina de nervi, gata sa-mi tai venele cu linguritza.
Tata...eh...tata e..TATA. AMIRAL PIRCEA(Mircea nu puteam pronuntza la vremea respectiva), "Domn Profesor", "Shefu", "Papa", "Papito". si mai nou "Tataieeeeeeeeee". Ne batem cap in cap- ca doi tzapi increzuti- ne certam din orice, ne impungem, dar semanam ca doua picaturi de apa- la propriu si la figurat. Daca e un om in lumea asta a carui copie fidela sint, e tata. Poate de-asta sintem si "la cutzite neascutzite" tot timpul .
Papa a fost mereu un "smecher de Bucuresti". Nu dintre cei de duzina, de proasta factura. Nu!!! Citit, titrat, domn, culant, extrem de sigur pe el si dirz. Si fiind "copil de la oras", niciodata n-a muls o vaca, n-a schimbat un bec, n-a taiat un porc ( ce exemple shucare.... Doamne... parca vad ca ma dezmostenesc ai mei). In Romania, cand cumparau gaini, ratze, curcani, sau alte lighioane vii de la piata, bunica era "tartorul"- ea casapea orice oratanie, iar tata se facea nevazut..cica se ducea o fuga pin-afara-"ma duc sa-mi iau Sportul si vin imediat". Tre sa mentionez faptul ca Amiral Pircea al nostru e anti talent la TOT si TOATE in ceea ce privesc treburile "de casa".
Acum niste ani, in California, pe vremea cand Bleu era in facultate, s-a dus la ea in vizita, si s-a oferit sa-i agatze 2 tablouri in perete. In loc sa se aleaga sora-mea cu tablourile bine plasate in sufragerie, s-au ales amandoi cu o vizita neplanificata la urgentza. Si-a tras shefu' doua ciocane si-un cui in mana, de n-a putut sa conduca sau sa se stearga la poponetz o saptamana.
Sensibil omu' deh...
Si din cauza faptului ca este sensibil- din toate punctele de vedere, in Iule 1982 am facut cunostintza cu POISON IVY.
Intr-una din "aventurile noastre pescaresti", eu si tata am plecat in cautare de "balta noua", din moment ce mai avea nitzel si golea toate lacurile din oras de pesti.
Tata- fiind mai intreprinzator si mai descurcaretz,s-a gandit sa gasim noi un loc mai..."retras", mai necunoscut de pescari, ca asa SIGUR o sa prindem mai multi pesti (poate si o balena, mai stii?)
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 24/02/08 @ 16:56
(Edited 24/02/08 @ 18:37)
|
Si cum spuneam cu pescuitul... ne-am dat jos din masina, in mijlocul...unei jungle. Nu tu tzipenie de om sau animal..doar noi si tzantzarii de pe balta(si poate cateva tone de peste, daca era sa-l cred pe tata). Nici papuris nu-i puteai spune. Erau sute de copaci de care atirnau de 10 ori mai multe liane, si iedera cat vedeai cu ochii. Nu erau urme de civilizatie, doar o salbaticie frumoasa, nederanjata pina atunci de nimeni. Ah, Marco Polo..de ne-ai putea vedea acum.
Cum n-aveam iatagane sau sabii sa ne facem "loc", ne-am inarmat cu cate o creanga de copac si cu unditzele, si am luat-o agale spre balta. Nu ne-a luat mult sa strabatem salbaticia. Decat vreo 2 ceasuri. Cand am ajuns pe marginea lacului, eram deja gata de a ne da sufletele. Nu ne mai trebuia nimic. Mancare, bautura, decat poate cate un pat de spital. Aveam gurile pline de iedera si liane, acoperiti cu frunze si pamant, praf, si ce mai picase de la pasarile de deasupra..asa...cate un mic...cadou.
Nedorind sa ne lasam baturi, ne-am scuturat cat am putut de bine, am luat cate o gura de pepsi, si am folosit putina apa din balta sa ne "spalam" cat de cat pe fatza, pe ochi pe maini.
Ne-am pregatit "sculele de pescuit"- ca niste profesionisti ce eram!- ne-am asezat pe marginea baltzii, pe...iedera... si ne-am pus pe treaba. Timp de 5 ore nu ne-am miscat de langa unditze, decat cat am fost fiecare in..."papuris", ca ne facem "treburile omenesti". Am prins peste pt un pluton intreg de armata, si juma de cartier.
Fericiti, satisfacuti, ne-am chinuit alte doua ceasuri sa ducem "comorile cu coada" la "carutza", am "incarcat" totul , si am plecat acasa.
Ajunsi acasa am fost primiti ca niste eroi de razboi, cu...ciorba proaspata de ...peste, si cu...peste prajit cu mujdei de usturoi ( Doamne, cat urasc pestele)), si cu toate ca eram arsi de soare si taiati pe fatza de liane si crengi, umblam amandoi prin casa ca doi cocosi tantosi .
Totul s-ar fi terminat cu bine daca pe la 3 noaptea nu ne-am fi intalnit amandoi in fata usii de la baie, scarpinandu-ne de zor ca doua maimutze. Pina la dimineatza, si eu si tata eram plini de bube si de bashici,, si semanam cu doi raci fiertzi. Mancarime, durere, bashici si puroi.... pfoaaa...doi leprosi americani. Dar cel putin tot garajul era plin de peste.
Cu cat ne scarpinam mai mult, cu atit se raspandea urticarea mai mult, si "bubele" pareau sa se inmultzeasca inzecit.
Eu una eram SIGURA ca ni se trage de la peste, mama credea ca ni se trage de la schimbarea de clima- de la Romania la America, bunica credea ca ni se trage de la prostia de care dadusem dovada.
Ce inseamna experientza vietzii... ca tot bunica a avut dreptate pina la urma.
Dupa vreo 48 de ore de chin si tortura, cand amandoi eram deja ca doua rani deschise, Prietenul G s-a hotarit sa-si calce pe inima(si pe orgoliu si buzunar) si sa ne duca la farmacie. DOAR la farmacie, ca la doctor ar fi costat si mai mult.
Farmacistului i-au trebuit doar vreo 10 secunde sa ne dea diagnosticul, si alte 20 de secunde sa ne umple coshul cu "medicamentele" de trebuintza. Diagnosticul:POISON IVY- POISON OAK. Iedera otravita/ Stejar otravit. %$#-i mama lui de stejar nenorocit. Eh, peste am vrut, saramura am gasit.
"Da-r-ar dracu' in tara lor cu junglele lor, ca si copacii si iarba sint ucigase si nenorocite. V-am zis sa stati acasa??? V-am zis! M-ati ascultat? Nu m-ati ascultat!!! Acum stati si suferiti!!!" Astea toate de la bunica, in timp ce ne dadea pe tot corpul si pe fata cu o nenorocire roza- intre pasta si lichid. Numai in orificiile mai "personale" nu ne-a dat. Eram amandoi la pielea goala, doar cu cate un cearceaf impaturit ca un scutec, precum luptatorii sumo . Aratam amandoi ca vata pe batz, umflata si roz. Ochii erau aproape inchisi de la otrava din corp, asa ca nici macar nu vedeam pe unde mergem. Timp de o saptamana am stat amandoi in curte, la umbra- dar departe de orice trunchi de copac sau liana si iedera, si ne tanguiam ca niste babe la parastas: Valeu...valeeeu... aoeluuuu...ne plangeam de mila unul celuilalt, si blestemam toti pestii de pe continentul american.
Dar cel putin am scapat de pescuit o saptamana...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
ELIZA MIRON
membru incepator
|
|
|
valentinag
mama natura
|
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
Posted 26/02/08 @ 01:51
|
| Olgutzo, fata draga,habar n-ai ce pomana ti-ai facut tu cu mine,scriind randurile astea si ma refer la toate blogurile tale.Te pup mult ,stiu eu pt ce |
|
|
|
redi
membru incepator
|
Posted 26/02/08 @ 02:38
|
Imi place sa te citesc , Olguta.
Amintirile din copilarie le citisem la vremea lor ,acum citesc amintirile Olgutei, cu mare placere.
Daca vreodat te gandesti sa nu mai scrii , sa stii ca exista un suflet, undeva, caruia ii vei lipsi.
Nu te cunosc si nici tu pe mine ,insa ai intrat in viata mea lasand o urma de fericire.
De multe ori ma gandesc ca scrierile tale de azi vor fi povestile de maine pentru copilaria copilului meu.
Stii, la scoala cantam mereu : Tot inainte , (falnici....), acuma si eu iti doresc sa o tii mult si bine tot inainte.
Cu mult drag, REDI |
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 26/02/08 @ 20:51
|
Superb ai scris din nou-pupicei si mai vreau
Denisa  'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
ocebine
Mildly Irritant?
|
Posted 26/02/08 @ 21:48
|
Mai scrie, mai scrie...citesc TOT...
Anamaria
"Nearly all men can stand adversity, but if you want to test a man’s character, give him power."
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
