|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55481 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
 Posted 19/02/08 @ 10:01
(Edited 19/02/08 @ 10:03)
|
Emag presimt eu un amor ghebos in viitorul nostru- platonic si ala, ce-i drept- dar mai bun decat nimic . Daca nu ne "luam", macar sa ne luam de mana .
Cat despre publicat amintirile si gandurile mele- care crezi c-ar face una ca asta? Cu toate ca s-au oferit vreo 2 persoane pe aici, au ramas doar atit- oferte dragute si amabile. Cat despre demisionat din slujba...pai...oricat as vrea eu sa ma "vaz" soarece de biblioteca, tot mai mult imi place halca de carne si fripturica la cuptor...asa ca, sa pap paginile pe care scriu...mai rara sansa . Eu am idei cu miile..si tin minte ca tata glumea acum niste ani ca oamenii cu idei se numesc idioti . Sincer, cred ca am sa raman doar cu atit- ideile. Oricum, eu iti multumesc mult. Ma bucur ca imi pot impartasi amintirile cu altii, si la randul meu te imbratishej si eu (oi avea eu "idei", dar sint si pupacioasa si iubareatza) .
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
 |
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 19/02/08 @ 11:58
(Edited 19/02/08 @ 12:12)
|
Calatorului ii sta bine cu drumul....
Mereu am fost incantata de inocentza si bunatatea copiilor, de capacitatea lor de a nu lasa rautatea si meschinaria oamenilor sa ii inraiasca. Si pe zi ce trece, cu cat imbatranesc mai mult, aproape ca devin invidioasa, pt. ca nu pot sa procedez la fel.
Incerc sa fug,sa ma apar de oamenii ce-mi creaza probleme si imi ingreuneaza viata, dar sa dea naiba-n ei daca nu ma gasesc oriunde si oricum m-as ascunde. CRAP MAGNET- asa imi spune sotul meu- magnet de... cacarica( vai ce frumos si "delicat" am scris...cuvantul pe care am vrut sa-l folosesc fiind total diferit ).
E adevarat ca in ziua de azi, copiii de 12 ani sint dati cu toate "alifiile", mai mult decat sint eu la 38. Sint expusi vietii si greutatilor mult mai devreme, si mult mai rapid. Eu si Bleu am fost norocoase, deoarece am avut o bunica si 2 parinti care au facut tot posibilul sa ramanem copii cat mai mult.
Cu toate astea, America ne-a "maturizat" extrem de mult, extrem de repede.
La 12 ani eram inocenta. OK,OK. Eram naiva. Nu...nici naiva... Eram pe muchie de prostie. Oricine imi oferea o inghetzata la pahar, era trecut in categoria "prieten adevarat pe viatza". Bine, si azi daca-l intrebi pe tata, iti spune ca fiica-sa aia mica inca mai sufera de o naivitate crunta, si ca la 38 de ani se lasa "fraierita" de toti smecherii de 2 lei ce-i ies in cale . Asa ca, va rog frumos!!! Daca e sa veniti in vizita, veniti fara inghetzata- Ispita e mare!!!
Inainte de a pleca din Romania, niciunul dintre noi nu s-a indoit ca parintii mei aveau sa-si gaseasca de lucru chiar a doua zi, toti ne "vedeam" la "casa noastra dupa 3-4 zile, si cu casa plina de "preteni" dupa o saptamana. Dupa 10 zile in Cleveland, era clar ca sansele erau mici. Aproape sechestrati in casa, izolati de oameni si de viata, nevorbind limba...eram chiar picati din cocotier- asa cum imi place mie sa botez acele vremuri...
Asa si-a facut aparitia G, un prieten din copilarie al mamei.
Un flacau pe cinste,venit in America la mama lui, burlac la 32 de ani, plin de viata, fitzos, a venit val-vartej din Connecticut- un stat in Estul Americii, sa ne "salveze" din Iad.
Am plecat cu inimile usurate, plini de sperantza si de aventura.
Am calatorit ca niste sardine bine crescute, inca o data calare pe papornitze, dar sardine fericite, deoarece am facut multe popasuri, si in sfarshit am reusit sa vedem si noi un pic din America, si din frumusetea ei. Dreq de frumusetze, ca nu-ti tine de foame....
Daca am crezut ca (,,) Cleveland-ul era iadul pe pamant, atunci Danbury(orasul in care aveam sa locuim) era "locuintza de vera" a Intunecatului. Oras de munte- ca de "deal" nu-l pot numi-, plin de serpentine, de paduri, si de oameni reci si distantzi.
Pot spune fara nici o indoiala ca acele cinci luni petrecute in Danbury au fost si raman cele mai "negre" clipe ale vietii mele. Pt. prima data am invatzat ce-s disperarea si deznadejdea, ce-s teama si singuratatea.
I-am vazut pe ai mei inspaimantatzi de ziua de maine, de oamenii din jur, de neputintza lor de a se descurca.
In tot orasul- de aproape 80,000 de locuitori- erau 3 familii de romani. "pretenul" G si mama lui, sora lui impreuna cu sotul si baietelul lor, si "cei 5 cazuti din cocotier".
De angajat nu-i angaja nimeni. Nu vorbeau bine limba, dar mai presus de orice, erau EMIGRANTI, si orasul era plin de emigranti din Vietnam si Cambodia, emigranti care lucrau cate 16 ore pe zi, platiti pt. 10 ore de munca.
Tata- din "barosanul" care fusese, sef de sef, cu buzunarele pline de bani si cu viata plina cu relatii, prieteni, si petreceri, pleca de-acasa impingand pe dealuri o masina ruginita de tuns iarba, si cauta case de bogatasi care erau de acord sa lase un strain venit dintr-o tara din "lumea a treia" sa le tunda iarba(pesemne in America iti trebuia licentza ca sa faci asa ceva).
Mama a devenit din nou femeie in casa, bucatareasca si servitoare, si sincer nu mi-o aduc aminte altfel decat frinta de oboseala si transpirata timp de 5 luni. In acele luni si-a pierdut total increderea in oameni, in America, chiar si in tata...
Eu, Bleu si bunica imparteam un dormitor, mama si tata altul, "Pretenul G" avea dormitorul lui, iar mama lui avea cea mai mare incapere din casa.
Nu-mi aduc minte numele ei. Stau de vreo 2 ceasuri si-mi storc creierii, dar fara rezultat. Dar mi-o aduc aminte de parca e linga mine si acum.
In Romania fusese spalatoreasa in cartier, dar in America se "renascuse", si devenise "neam al lui Vlahutza". Chiar nu glumesc! Toata ziulica declara ca era neam cu Vlahutza. Nu se misca de pe canapeaua veche, murdara si ponosita, unde statea tolanita si dadea ordine ca un Pasha, iar bunica- ale carei rochii le spalase ani de zile, ii devenise sluga. Isi facea unghiile zilnic, se plangea de "oase si shale", era "pe moarte" 24 din 24, dar era ca un gogoshar proaspat scos din borcan. Ura copiii- chiar si pe ai ei(IN SPECIAL pe ai ei!!!), ura "prostii cu aere veniti din Romania ", si nu suporta sa i se ceara nimic. Timp de 5 luni, i-am cautat in zadar "modul de transport"- matura, deoarece semana extrem de bine cu vrajitoarele de care citeam eu in Povestile Nemuritoare de acasa. Ghiare( sau gheare? Habar n-am cum e corect!!!) ascutzite- pilite in forma de TRIUNGHI-daca e posibil asa ceva!!!-, un nas coroiat, 2 buze aproape inexistente, 3 dinti mari si latzi, si 2 ochi bulbucatzi de bufnitza. Mai adaugai un ranjet plin de rautate si ura, si iaca pe Madam Vlahutza. Multi ani dupa aceea m-am intrebat din ce neam de vrajitoare s-a tras Vlahutza...
Totul a fost cum a fost...pina in ziua cand Bleu a avut "tupeul" sa deschida frigiderul, si sa incerce sa ia o felie de branza americana de acolo. G a aparut din alta camera, si i-a strivit mana in usa. A inceput sa urle la ea, si i-a promis solemn ca daca se mai apropie vreodata de frigider, are sa-i rupa ambele maini. Din ziua aceea, din banii castigati de tata- din care avea voie sa pastreze 10%- restul mergea "in casa", ne dadea cate 2 sau 3 dolari, si mergeam cu bunica la un magazin din apropiere, unde cumparam 5 chifle si 10 felii de branza. Iar dupa miezul noptii, cand cotoroantza si fiul ei dormeau, fiecare dintre noi primeam cate o chifla si 2 felii de branza...
Realizez ca nu putea sa-i fie usor unui singur om sa "hraneasca" atitea guri. Dar in veci n-as fi fost atit de rau si de meschin fata de un copil...
Unul din "beneficiile" orasului Danbury era faptul ca era inconjurat si piperat de lacuri. Si asa a descoperit G ca poate hrani armata de "tzarani" pe care o avea "la usa". Tata a primit instructiuni, si dupa mai putin de 2 saptamani in Danbury, s-a facut...pescar. 18 saptamani a pescuit ZILNIC, nemergand "la balta" doar atunci cand ploua- si fiind vara, sa fi tot fost 3-4 zile pe care le-a ratat.
Am ajuns sa am coshmaruri despre peste.Peste prajit, iahnie de peste, saramura de peste, peste la tava, peste la gratar, ciorba de peste. Ma minunez ca n-au facut si budinca de peste. Toata casa mirosea a peste, hainele de pe mine duhneau a balta si namol, garajul era plin de peste sarat si agatzat la uscat, pina si pielea si parul imi miroseau a crap si pastrav.
E de prisos sa mai mentionez ca timp de mai bine de 15 ani dupa aceea n-am pus bucatica de peste in gura. Si acum, cand prajeste mama peste, tre sa plec din casa, ca ma ia cu ametzeala si senzatie de voma. Mai bine mananc namol...
Si totusi...ne spuneam ca avea sa fie bine.
Era Iunie deja, scoala avea sa inceapa in Septembrie, si eu nu stiam BOABA de engleza. Asa ca am luat TV GUIDE-ul- o carte veritabila cu programele de TV, si m-am pus pe citit. Din scoartza-n scoartza, ca un papagal tembel. La televizor ma uitam cat puteam, doar doar sa prind vreo frantura de fraza. Am descoperit Starsky & Hutch, Charlie's Angels, si Wonder Woman, 3 seriale care aveau sa-mi salveze viatza...
In vara aia am petrecut mult timp singura cu programul de TV in buzunar, calare pe o bicicleta veche si amarata gasita in garajul plin cu peste. Alt mod de "evadare" n-aveam, nu stiam cu sa fug de suferintza si nefericirea din casa aia prapadita... Plecam "la plimbare"- mai bine m-as fi facut alpinist!- si pe dealurile alea nenorocite ale lui...peste- - fara sa vreau, prindeam o viteza bolnava- franele la bicicleta erau inexistente- de veneam la vale mai mult in tzeasta, decat pedalind. BICAJ scria pe fruntea mea. Am picat de pe "tricicleta" de cel putin 100 de ori in vara aceea, eram toata zgariata si plina de bandaje, de zici ca veneam de la razboi. Ma mir totusi ca nu mi-am rupt gatul sau vreun crac... si asta ma face sa revin la vorbele bunicii "drac mort si ratza inecata inca n-am vazut"..."Ai avut zile de trait, mama...ca altu' sa fi fost in locu' tau, de mult ii batea coliva-n piept"... Rad acum, dar si plang... Si ma cuprinde o manie bolnava, aproape la fel ca viteza de pe dealurile din Danbury...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
emag
membru incepator
|
Posted 19/02/08 @ 13:52
|
Olguta draga, in ceea ce ma priveste, amorul presimtit de tine exista, a trecut si proba timpului(ranjesc de-a dreptul tamp de aproape doi ani monitorului cand apar randurile tale). Daca va fi si reciproc ... 
Pana una alta, sunt multumita, ai mai scris ceva.
Daca nu se arunca nimeni care are vreo treaba cu editurile sa te publice, eu ma bag agent, impresar sau cum s-o numi bagatul in seama cu munca altuia in bransa asta, doar pentru ca vreau sa tin in mana, pe hartie lucioasa, intre coperti si mai lucioase, bucatile astea din sufletul tau. Pentru ca e frumos. Habar n-am cum se procedeaza, dar aflu eu.
Si mi-as dori ca la un moment dat sa frigi niste cotlete, multe multe, platite cu idei. Ca ai cu ce!
Pana cand iti voi tine cartile in mana, umflandu-ma in pene ca "te cunosc", fie si virtual, ma multumesc cu monitorul. Asa ca scrie, pls.!
A! Daca romaneste scrii in felul asta si spuneai ca ti-e mai usor sa te exprimi in engleza... !!!!
Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family |
|
|
|
ELIZA MIRON
membru incepator
|
Posted 20/02/08 @ 11:01
|
| Bey! Io n-am glumit deloc cand am zis ca te public! Da'...ca sa am ce publica trebuie sa scrii tu! (mai des, daca intelegi ce vreau sa spun...) |
|
|
|
emag
membru incepator
|
Posted 20/02/08 @ 12:27
(Edited 20/02/08 @ 12:29)
|
Eliza, multumesc! Eu zic s-o hartuim nitel, pana pune pe hartie "materialu`".
Daca mai e nevoie de ceva, pe langa ce scrie Olguta, in vederea publicarii si pot sa fiu utila, orice, ma bag voluntar.
Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family |
|
|
|
DarkBendis
my other car is a broom
|
Posted 20/02/08 @ 22:24
|
Fetelor, io experienta in ale publicarii nu am - da' io cumpar cartea/colectia de memorii. Si mai stiu vreo 5-6-10 care ar cumpara si ele. Olguta, tu ai un har. Povestesti ca nimeni alta, si uite, mi-ai facut inca o data seara (mai) frumoasa. Iti multumesc mult.
Dark Bendis
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law" |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 21/02/08 @ 10:22
|
Mai fetelor, se ingroasa gluma. Or sa inceapa "babele" sa ne vorbeasca prin sat, si-or sa-mi scoata vorbe ca va platesc sa imi faceti reclama.
Sinteti chiar dragute, dar sincer nu cred ca am eu "aere" sau "talente" de "hautor".
"Arsenalul" meu de cuvinte e cam rapanos, cam sarac, si de multe ori ma repet si ma si incurc- nu numai in degete- dar si in idei. Sint distrusa la capitolul gramatica, iar la capitolul "exprimare" sint... VARZA!!!!
Oricum, eu va multumesc pt complimente si pt incredere, si-mi cer scuze ca scriu rar, dar de obicei am sansa sa fac asta doar pe la 2-3 noaptea, cand Galushca mea doarme- ca si acum, la 3:15. Ma faceti sa ma simt vinovata, si daca asta a fost tzelul, ati reusit cu brio. Imi voi da silintza sa scriu mai des, sa nu va dau ocazia sa puneti  pe mine.
Promit solemn
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 21/02/08 @ 11:00
(Edited 21/02/08 @ 13:30)
|
"studenta" in clasa a VII a
Tata mereu spunea ca ar fi trebuit sa "ies" baiat.
In copilarie, cand ne jucam Uliu si Porumbeii, doream sa fiu uliul, nicidecum un "porumbel", cum isi doreau mai toate fetele.
Cand ne jucam "Cei 3 Muschetari"(joc inventat de sora-mea mai mare si de "je" deoarece amandoua adoram romanele lui Dumas), sora-mea se "vota" singura in rolul lui Anna de Austria, iar eu doream sa fiu D'Artagnan sau Porthos, nicidecum Constance, asa cum imi era "prescris".
Unde erau 7 baieti, eu eram al 8 lea. Saream garduri, furam mere, si dadeam cu capul mai bine decat 90% din baietii din cartier.
Bateam baietii la fel de tacticos cum batea si bunica fasolea in bucatarie. Veneam acasa zdrentzuita, cu hainele rupte pe mine, de zici ca trasesera maidanezii de mine, plina de zgarieturi si cucuie,cu buza umflata, cu nasul spart, dar bunica niciodata nu ma certa. Ma "cirpea" si ma "repara" pe cat putea de bine, si mereu imi spunea cu un piept ca de paun "lasa mama, stiu eu ca ALALALT arata mult mai rau. Dar e mai bine sa planga mama lui decat mama ta". Ma pupa, imi umplea buzunarele cu bomboane, si iar imi dadea drumul inapoi in "populatie", sa-mi continui activitatea de teroare asupra baietilor. In fete mi-a fost intotdeauna greu sa dau. Numai in urgentze sau in caz major as fi ridicat mina-sau piciorul- la o fata. In animale nici atit. Preferam sa fur carnea din frigider si sa hranesc maidanezii din fatza blocului, decat sa-i hartzuiesc si sa-i chinui.Fatza de baieti insa n-aveam nici o retinere atunci cand era vorba sa le inmoi oasele.
Ajunsa la maturitate, am realizat ca mai nimic nu s-a schimbat.
Peste ani, cand mi-am ales o cariera mai putin "ortodoxa", si cand violenta era o "rechizita" in activitatea mea de zi cu zi, totul ramasese exact la fel. Si acum, nu pot da in animale sau copii, in femei nici atit, dar daca ma aflu intr-o situatie delicata, si trebuie sa ma apar, pot sa fiu imbracata si in rochie de seara, ca nu "dau inapoi" in ceea ce priveste "violentza" fatza de sexul opus (detalii mai tarliu).
In generala nu mai tin minte exact de cate ori am fost chemata la cancelarie si mushtruluita, nu stiu exact de cate ori am fost pedepsita pt bataile pe care le impartzeam baietilor care ma trageau de par sau ma spalau cu zapada.
Inainte de a ajunge in America, eram de parere ca viata imi va fi usoara, ca imi voi face prieteni repede, si ca... americanii, deh...or sa fie mai dragastosi si mai civilizati, si nu voi mai avea nevoie sa ma "apar" in mod violent.
Si inca o data si-a ivit capul sec naivitatea aia- sora cu prostia- de care vorbeam acum cateva zile...
Prima zi de scoala in America a inceput destul de promitator, deoarece intelegeam vreo 2 cuvinte din fiecare 10 pe care mi le adresa cinvea.
In "office" l-am lasat pe prietenul G sa ma descurce, mi-am luat ramas bun de la sorela, si am lasat-o pe o tanti rotungioara si parfumata ca o dama a strazii, sa ma ia de-o aripa si sa ma duca la "clasa mea".
Obisnuita ca in Romania sa raman intr-o clasa toata ziulica, am ales o banca mai indepartata, si mi-am aranjat frumos fusta si ciorapii 3 sferturi(aia albi si pina la genunchi), si am asteptat. Ce... nu stiu nici pina in ziua de azi.
A vorbit un nene cam un sfert de ora, apoi a sunat "clopotzelul"(care aducea mai mult cu soneria noastra de la apartamentul din Pantelimon decat cu un clopotzel) si toata lumea s-a ridicat. Incotro s-o iau? Am ales si eu o fata care avea o "fatza" mai putin fioroasa si parea mai prietenoasa, si m-am luat dupa ea. Doua zile am urmarit-o saraca, precum Tom pe Jerry. Numai la baie nu am intrat dupa ea. In rest.... eram dupa ea ca albina dupa miere.
Dupa vreo 2 zile o vad pe draguta cu zambetul prietenos ca se indreapta spre "office". M-am oprit pe hol, si-mi faceam de treaba numarand gaurile din peretzi. Si o vad cum iese cu tanti parfumata(aceeasi care-si arunca cu sticla de parfum ieftin pe dinsa!!!), si
incep amandoua sa turuie deodata. Ele vorbeau, ele intelegeau. Eu le zambeam galesh( a se intelege zambet de copil cu probleme psihice!), si dadeam din cap "da,da" dar intelegeam "nu.nu".
Intr-un bun sfarshit, exasperata de "yes,yes"-ul meu mutesc, Madam Parfum m-a luat iar de-o aripa si m-a bagat la ea in birou. L-a sunat pe G, si vine omu' la scoala sa imi explice cum stau lucrurile: La fiecare materie, elevii mergeau dintr-o clasa in alta, iar profesorii ramaneau mereu in aceeasi clasa. Aveam 6 materii mari si late, dintre care una era Educatie fizica, iar alta era STUDY HALL- unde nu faceai decat sa stai la masa in liniste deplina si sa-ti inveti sau sa iti faci temele. Mi-au inmanat- foarte oficial- o harta a scolii- care pt mine era PUTIN mai mare decat Casa Scanteii- si o lista cu toate clasele mele. Apoi m-au dat politicos afara pe hol, mai mult in branci.
Primele 2 saptamani am intarziat la TOATE orele, din nou si din nou. Cu harta in mina si ma pierdeam in scoala aia nenorocita care mirosea a clor si a mancare veche, unde toata lumea ma arata cu degetul si ridea de hainele mele si de accentul meu de balta. Aveam impresia ca 7 ore pe zi eram intr-un labirint, haituita si alergata de toata lumea.
Pe Bleu n-o vedeam decat dimineatza-inainte de ore- si dupa-amiaza, in autobuz, in drum spre casa. Si "plimbarea" cu autobuzul era un cosmar, deoarece nimeni nu vroia sa ne lase sa stam linga ei. Daca erau 40 de locuri in autobuzul scolii si 20 de elevi, de cele mai multe ori amandoua ajungeam sa stam ori pe jos, ori una in bratze la cealalta. Se tolaneau pe cate 2-3 scaune, isi puneau ghiozdanele, gentile si hainele pe unde apucau, doar sa ne faca sa ne simtim in plus si nebine venite.
Nu era seara de la Dumnezeu in care sa nu plang si sa cer "acasa". Raspunsul era mereu acelasi:"Lasa mama, ca o sa fie bine. Cand se acomodeaza COPII cu voi, o sa vedeti ca o sa faceti o gramada de prieteni. Fiti si voi mai bune si mai rabdatoare cu ei".....
Si pauza de masa era un cosmar. Stateam singura la cate o masa indepartata, separata total de ceilalti elevi, si imi mancam "pachetul" facut de bunica- clifa cu 2 felii de branza americana si un mar- in graba, doar sa pot iesi afara, sa evadez.
Incercam sa trec cat mai neobservata, daca as fi putut sa fac parte din "mobilier" n-as fi ezitat o clipa. In sfarsit intelegeam si eu ce inseamna sa fi "al nimanui", sa nu apartzii nimanui, sa fi "fara valoare", si sa-ti doresti sa fi invizibil, dar sa nu reusesti.
In sala de mese, aveau si cativa elevi care lucrau la "bucatarie", care serveau mancare cumparata de restul copiilor,sau care faceau curatenie. Si printre elevii acestia se afla si o domnisoara. Diferita ea, dragutza... Ramasese repetenta 3 ani la rand, si ma intrecea la virsta cu 4 ani(eu 12 ea 16!!), cu vreo 15 cm la inaltime, si cu vreo 60 kg la gabarit.
Nu stiu de ce, dar avea fata asta un drag de mine...pfoaaaaaaaaaa...ma iubea parca oleaca mai PUTIN decat il iubeam eu pe Nea Ceasca.
La inceput n-a facut decat sa isi bata joc de mine. Ea stia ce spunea cand ma aflam in "raza" ei de activitate, dar tot timpul comenta, si cei din jur radeau copios si ma aratau cu degetul. Apoi a inceput sa arunce cu mancare in mine. Azi o maslina, maine o felie de salam... Azi un ou...maine-un bou.... Ca vaca o gasisem eu deja
Dupa vreo 3 saptamani de chin, ma aflam la ultima ora din zi, anatomie. Eram intr-un amfiteatru, unde aveam sa vizionam un film "educativ". Si cine intra pe usa? Nimeni alta decat "mititica" mea favorita. Aveam un gol in stomac cat prapastia de la Cabana Babele din Bucegi, dar ma simteam in sigurantza catusi de putin, deoarece profesorul era cu ochii pe noi ca pe butelie.
S-au stins luminile, a inceput filmul, iar eu m-am facut cat o prepelitza zgribulita.
Si dintr-o data au inceput sa zboare hartii facute ghemotoc, pe linga mine.Apoi a inceput sa ploua cu biscuiti rancezi, urmati de creioane si pixuri care nu ma mai ocoleau, ci ma pocneau chiar in crestetul capului.
Doua fete- care stateau cu un rand mai sus in spatele meu- si care mereau radeau de mine- au incercat sa fie amabile; imi tot spuneau ele ceva, pesemne incercau sa ma incurajeze, dar tot ce intelegeam era "don't worry". Vezi Doamne, sa nu ma ingrijorez. Unde mai pui ca devenisera si "iubaretze" nevoie mare, ma mangaiau amandoua pe cap din juma' in juma' de minut. Stateam priponita in scaun, si dadeam muteste din cap, de parca-mi taiase careva limba.
Cand s-au aprins luminile, eram deja afara pe usa, cu haina in dinti si cu chiozdanul in brate, cu biscuitii zburand in urma mea.
Pina la autobuz nu m-am oprit, mai mult ca m-am aruncat in fatza lui, speriata ca nu cumva sa plece fara mine.
Ajunse la destinatie, ne-am dat jos din autobuz, si am luat-o aproape in pas alergator spre casa.
M-am intors sa ma uit dupa autobuz, sa fiu sigura ca cei ce ne terorizau existentza intr-adevar plecasera, cel putin pina a doua zi. Si o aud pe Bleu:"CE AI PATZIT????" , dupa care isi baga mina in pletele mele. M-a luat la "paducheat", si a inceput sa injure ca un birjar.
Pesemne de-a lungul bombardamentului, inamicul aruncase si cu altceva in afara de creioane si biscuiti. Tot parul meu era piperat cu bilutze mici de guma mestecata. Eram "ciuruita" toata. In seara aia am stat pe scaun, in timp ce mama ma ciuntzea pe ici pe colo, sa imi scoata guma din par. Ce-a mai ramas din el, a trebuit sa-l tai, deoarece semanam cu un detzinut de la Jilava. Am plans toata noaptea, cu capul bagat in perna sa nu ma auda nimeni.
Si pt prima data in viatza mea am stiut ce-i aia ura. O ura cu pasiune, deplina, si a-tot cuceritoare.
Am asteptat aproape 2 saptamani, 2 saptamani in care am suportat zeflemeaua si rautatea celor care-mi admirau noua tunsoare. Dar m-am revansat.. Intr-o vineri, la sfarsitul pauzei de masa, am intrat peste Dra Guma in bucataria salii de mese, prin surprindere. Era o namila de om(daca o pot numi asa!), dar am fost ajutata de faptul ca am surprins-o. Am dat cu foc. Picioare, pumni, iar picioare, iar pumni, pina cand ghemuita pe jos, plangea si se tanguia. Si mi s-a facut mila. Asa ca am luat doua tavi imense cu prajituri cu crema si i le-am pus in cap. Ca sa-i tina de cald. Un galon(aproape 3 litri) de lapte- ca sa-i fac tenul frumos!- si o sticla de ketchup. As fi adaugat eu si niste guma de mestecat, dar n-aveam timp sa molfai intr-atit de multa guma incat sa-i acopar banitza pe care o avea drept capatzina.
A fost prima si ultima oara cand am mai plans din cauza celor petrecute la scoala. A fost si ultima oara cand am mai fost "rabdatoare", si cand am cautat sa-mi fac "prieteni" prin a suporta murdariile si jignirile altora...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
emag
membru incepator
|
Posted 21/02/08 @ 15:15
|
 Iti spun eu, o sa ajung sa te hartuiesc, iar tu sa-mi urasti "epistolili"...
Nu ca as fi vreun mare critic literar, da` mare cititor sunt, asa ca lasa vrajeala cu n-am "talente" de "hautor", ca talente n-ai, dar ai talent si ala conteaza. Greseile gramaticale se corecteaza inainte de publicare(in cazul incare sunt), iar exprimarea... tocmai dupa aia moare de drag atata lume. Iti spun eu, scrii mai bine romaneste decat multi dragi romani care n-au iesit nici 5 minute din tara, al caror vocabular contine un sfert in cazuri fericite din vocabularul tau...
Ma opresc inainte sa ceri sa-mi restrictioneze accesul in jurnalul tau, dar sunt aici, citindu-te, razand, plangand, alea-alea... Te urmaresc mai ceva ca Big Brother.
Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family |
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 21/02/08 @ 16:45
|
OLgutzzaa-pling si rad si vb lui emag-"sunt dependenta de scrisul tau"-caut zilnic dc ai scris si nu pot spune decat Bravoo si esti DEOSEBITAAA-pupicei si mai vreauuu,plssss!!
Denisa  'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
