|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55479 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
 Posted 20/01/08 @ 19:27
|
Supa de pui fara pui- in stil "american"
Am venit aseara dintr-o vizita- la ultima familie pe care-mi mai permit sa-i numesc amici sau prieteni, si am gasit pe aragaz o oala de 10 kg cu pui si legume fierte, taman bune pt a face o supa, o ciulama, chiar si pilaf... si m-am reintors la "aventura" de acum aproape 26 de ani cu supa de pui fara...pui.
Oricare emigrant care ar spune ca odata ajuns in tara "adoptiva" s-a adaptat "imediat" la noul fel de viata, s-a acomodat cu cultura, sau cu societatea, mananca...cozonac cu rahat. Eu sint aici de-un sfert de secol( am venit si "copila"), si tot ma mai acomodez, tot ma mai obisnuiesc. Odata ce ai trait intr-o cultura diferita, cu alte obiceiuri si datini, pt oricat de putin timp, acele obiceiuri si datini iti raman intiparite. In gand, suflet, in tine ca om. Vezi lucrurile altfel, simti si traiesti viata altfel. Pt mine nu-i Craciun daca nu simt aroma cozonacului sau nu vad si miros sarmalele pe foc. NU imi place "shunca" cu glazura de miere pe ea- asa cum o prepara americanii. Friptura de porc preparata pt Revelion nu-i friptura daca nu am si un castron cu muraturi alaturi. In limba engleza nici nu exista cu adevarat un nume pt "muraturi". Au ei "pickled" vegetables, canned vegetables, dar nu este la fel. Realizez ca fara sa vreau, incerc sa pastrez datinile "din moshi stramoshi", chiar daca nu am mari "tangentze" cu cei de-acasa. Chiar daca nu stiu exact daca e corect "datinile" sau "datinele". Imi e mai usor sa ma exprim in engleza decat in romana (sau romaneste? hmmm), citesc mai usor o carte in limba engleza decat in limba materna. Dar cu toate astea incerc- din rasputeri- sa nu uit cine sint, de unde am plecat. Poate de aceea ma zbat sa o invatz si pe Pishcoata DOAR romaneste, de aceea ii pun numai cantecele de bebei romanesti, de aceea am inceput sa-i spun Pungutza cu Doi Bani si Motanul Incaltzat, chiar daca de multe ori uit shirul povestei, si o "inventez" pe parcurs. Cand se urca seara in pat- intre mine si Bombonelu- ne pupa pe amandoi zgomotos, ne strange-n bratze de ne ia suflarea, si ne spune cu glas de primar "NOAPTE BUNA", creste inima-n mine cat un ficat. Nu GOOD NIGHT. NOAPTE BUNA. Cea mai mare satisfactie a mea pina acum a fost cand fiica-mea nu mi-a acceptat parerea acum vreo 2-3 luni, cand i-am spus ca e un pitic URIT. S-a uitat la mine pe sub gene, mi-a suris ingaduitor, mi-a facut cu ochiu', si mi-a raspuns: "SANCHI". S-a intors, a plecat la jucarii, si m-a lasat sa vorbesc singura. La 2 ani stie sa-mi raspunda "la misto"- cu SANCHI. Am un pitic BENGOS si SMECHER . Declara tare mandra ca e BANDINTA- bandita. Si ca e MICA SI MOASA. Si este. Si mai presus de orice e ROMANCA. Get beget.
Pt ea- si NUMAI pt ea- as trece si prin foc, as face, si voi face ORICE sa-i fie bine. Sa aiba o viata linistita, fericita, si nu vreau sa folosesc cuvantul "indestulat", dar vreau sa aiba o viata fara lipsuri. Si eu si tatal ei, pt ea traim acum. Pt ea muncim, pt ea ea ne zbatem. Asa cum la randul lor, si parintii nostri s-au zbatut si si-au sacrificat viata, cand au plecat de acasa.
Primul "job" al mamei in America a fost postul de bucatar sef. Sau bucatareasa... Prietenul tatei- M- in al carui "conac" aterizasem, ducea dorul mancarurilor romanesti gatite. Nu se mai intalnise omu' cu o ciulama sau o supa, de cativa ani buni, ca deh...sotia lui era "lady", si nu gatea.
Asa ca, inarmat cu rusine putina si foame multa, a "informat-o" pe mama ca avea sa-i faca ciulama, supa de pui si pilaf. S-au dus la magazin, au cumparat toate cele de trebuintza( in dulapuri si camara batea vantul), si urma ca mama sa-i pregateasca de-ale gurii. Pleaca omu' la scarbici(lucra de noapte), iar mama si bunica s-au apucat de treaba. Au pregatit totul, aveau doar sa termine mancarea a doua zi "de dimineatza", sa fie totul proaspat. Oare mai este necesar sa spun ca in acele zile ne-am culcat si ne-am trezit infometati? Daca unul din noi indraznea sa se apropie de punga cu paine, fiul familiei- care avea pe vremea aceea 120 kg ( 8 ani mai tarziu aveam sa-l vad din nou, si deja ajunsese la venerabila greutate de 175 kg), se repezea asupra noastra, sa ne spuna ca o felie de paine ajunge si cainilor, dar noua, doua uscate amarite- astea fiind eu si Bleu... El saracutzul era si mai amarit. Isi facea cate o "gustare" dintr-o franzela si jumatate de kg de salam ofata...
Faceau semne la paine, la galonul de lapte...era plina bucataria de carioci negre...
Intr-una din zile cand a intrat tatal lui in bucatarie sa-si faca un sandwich, n-a mai gasit nici paine, nici salam( care impreuna cu cerealele pe care le mancau cele 2 fiice ale familiei de 3 ori pe zi, era mancarea "nationala" in casa), si cand a inceput scandalul, atit mama lui cat si el au declarat foarte senini ca "tzarancile nemancate" mai mult ca sigur erau de vina...
Oricum..inapoi la supa lui Peste. Trezire generala, foamete generala, disperare totala, si scarba. Mama si bunica la frigider, incep sa scoata legumele, zeama, orezul din dulap....Bun. Carne de pui...ioc. 3 pui mari- cat caciula lui tata- facusera pasi. Unde-s puii, neamule? Ne-au trimis pe mine si pe Mina in cautarea pasarilor... Cum am mai spus, amandoua TROSNEAM de smecherie si de inteligentza pe vremea aceea.. si in baie am cautat puii- in cada, ca in WC n-am avut tragere de inima s-o facem. Prin dormitoare, in beci, in GARAJ...nimic. Ale dreq oratanii intrasera in pamant. Ne-am intors inspaimantate, deoarece eram sigure ca vina tot pe noi avea sa cada. Intr-un bun sfarshit, pe la 1 dupa-amiaza, se trezesc "shefa si sheful" casei.
"Gata ospatzul, Guritza?" ( porecla mamei din tineretze).
"Pai mai M, nu e gata nimic... ca nu gasim carnea de pui... si pe cuvant ca n-am atins-o noi".
"Hmmmm...si atunci unde e, doamna?"
"?!?!??!?!?!?!?"
Prin fumul de tigara si aburul de la ceasca de cafea, "shefa casei" s-a sinchisit sa raspunda tacticos: "Castroanele alea carea putzeau a stirv??? Alea le-am dat la caini azi-noapte pe la 12...ca nu aveam ce le da. Si asa...ce faceti cu atita carnaraie plina de oase???"...
Al III lea Razboi Mondial a fost in casa aia... Vreo 2 ore pline de cuvinte tandre "idioata, imbecila, retardata, si nenorocire de creatura proasta" s-au incheiat si cu cateva palme peste ochi si trageri de par...imbulzeala in pereti, amenintzari, si injuraturi ca la usa cortului.
Legume si cesti, borcane...zburau toate prin casa ca artificiile in noaptea de Revelion. Mama si tata incercau sa ii opreasca pe "adversari", bunica se crucea si-si scuipa in san, repetand mereu "i-a innebunit America de tot", iar eu si Bleu care nu vazusem niciodata asa ceva la noi in casa, ne facuseram mici, mici, de tot, mai sa devenim parte din mobilier.
Bumbacita si injurata, shefa a plecat sa cumpere alti pui, mama si bunica s-au apucat de curatenie, iar tata l-a inshfacat pe "shef", si l-a scos la "aer", sa stea oleaca de vorba, sa-l educe putin in ale casniciei si ale omeniei.
N-am mancat decat vreo 4-5 linguri de supa, si aia mi-a intrat cu noduri, cu toate ca aveam o foame in mine de-as fi mancat si hartia igienica din baie...
Si in ziua de azi, cand vad supa in farfurie, revad morcovii si taitzeii zburand pe deasupra capului. De aceea prefer ciorba...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
 |
|
|
ELIZA MIRON
membru incepator
|
Posted 04/02/08 @ 21:49
|
| Olgutaaaaaaaaaaaa..... |
|
|
|
crism
membru incepator
|
Posted 06/02/08 @ 03:08
|
Oricare emigrant care ar spune ca odata ajuns in tara "adoptiva" s-a adaptat "imediat" la noul fel de viata, s-a acomodat cu cultura, sau cu societatea, mananca...cozonac cu rahat.
Cu respect vreau sa te contrazic aici. Sunt plecata de la 19 ani (acum 10 ani)din Romania si ma simt aici mai mult acasa decat in Romania. :o) Nu ma crede nimeni ca sunt romanca decat daca le spun "ceva" in romaneste.
I enjoyed povestea ta. ;)
http://ksmommy.wordpress.com/
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni) |
|
|
|
valentinag
mama natura
|
Posted 06/02/08 @ 17:09
|
Uau!Incredibil!Cei mai multi dintre emigranti nu ar povesti niciodata relele si greutatile prin care au trecut!
Cand mai ai timp,te astept sa ne mai spui una alta!
Pup galusca mumoasa!
"La vita e bella"
De mancare
Iarna pe ulita
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 11/02/08 @ 02:43
|
Adevarul Adevarat...
Cele scrise de Valentinag si de Crism imi reamintesc bine de cele petrecute acum un sfert de secol..(batrana mai sint )...
Ma asteptam ca cele scrise de mine sa nu multumeasca pe toata lumea.
Dar ma repet- cred pt a 100 a oara- ca asta a fost experientza mea- si nu vorbesc ptr sutele de mii de emigranti. Unii se adapteaza mai usor, altii mai greu. Diferentza intre viata din Romania si cea din America- acum 25 de ani- era ca de la cer la pamant. Cei ce au venit in ultimii 10-12 ani, nu au avut un soc atit de mare. Societatea si viata romaneasca fusesera deja "expuse" Vestului. E una sa "pleci" in lume la 12 ani sau la 42, si alta sa pleci la 19... La 12 ani oricum nu stii pe ce lume esti, la 42 esti deja putin obosit de viata si de greutati, iar la 19 inca poti cuceri orice-ti scoate viata in cale. Ai putere de munca, inveti limba mai usor, nu ai - precum parintii mei- 2 copii si o batrana dupa tine, care iti "complica" existentza. Afara-i vopsit gardul, inauntru-i....
Faptul ca sint oameni care-s socati cand le vorbesti romaneste, Crism- se intampla destul de des, multora. Eu una ma "descurc" mai bine in engleza, ma pot face inteleasa mai usor in limba adoptiva, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca-s romanca. Eu m-am adaptat mult mai usor la viata de aici, pe cand parintii mei mereu vor avea "probleme", oricat de mici si neimportante ar fi ele. In 13 ani, cand vei ajunge la virsta de 42 ani, sa te gandesti cum ar fi sa lasi TOTUL, si sa pleci undeva departe cu sotul, 2 copii, si mama varstnica dupa tine. Dar nu la Londra sau in Sydney, Australia. NU. Undeva unde viata ar fi total diferita. Sa zicem ... Africa...un continent tare frumos si tare...diferit de ceea ce stim noi. in Ruanda.... Si incearca sa inveti limba si sa te acomodezi felului de viata. Atunci sa vezi acomodare usoara  .
Asa...inapoi la amintirile mele "deocheate" si "gresite"...
Ajunsi in State, si socati de viata de aici, parintii mei au crezut de cuviintza sa scrie prietenilor ramasi in Romania, despre ceea ce "gasisera" aici. Au spus adevarul... ca nu toata lumea primeste emigrantii cu bratzele deschise, ca e greu de gasit servici, ca cei care credeai ca-ti vor da un sfat sau te vor ajuta, ti-au dat un ...shut si un branci pe usa. Reactia celor ramasi in tara a fost si mai dureroasa: "Da, BA PULPACHE, ne scrii baliverne de-astea pt ca ti-e frica ca venim si noi acolo, si nu mai e loc pt tine, asa-i? Lacom ai mai devenit ba de cand ai plecat"(si noi eram aici de o saptamana!!!). Nu a fost om care sa-i creada. Toata lumea a fost de acord ca Nicoleta si Mircea au devenit peste noapte niste capitalisti zgarciti si egoisti, care nu doreau sa imparta "bogatia Americii" cu "amaratzii de acasa". Dupa ani, au fost unii dintre ei care au si ajuns aici, si au venit sa-si ceara scuze pt. ca "n-au avut urechi de auzit si ochii de vazut". "Cum sa te credem BA ca viata era grea? Ca doar erati in AMERICA!!!!" Eu una sint ferm convinsa ca vina o poarta tot cei care sint aici, si care si in ziua de azi, merg in concediu in Romania si "se rup in figuri". Nimeni nu stie cu adevarat cu ce se ocupa aici "sint businessman- am firma mea".. Firma "lui" avand 4 angajati:el, sotia, si cei doi fii ai lor; toti 4 fac curatenie in birouri, seara si noaptea, de la ora 6 seara pina la 4-5 dimineatza. Nu e rusine sa muncesti. Fereasca Dumnezeu!! Nu toti putem fi avocati sau medici, ingineri sau profesori universitari( eu nici atit!!!!). Atit timp cat muncesti CINSTIT si iti castigi existenta fara sa furi sau sa inseli, BRAVO TIE!!! MORE POWER TO YOU!!! Dar nu minti!!! Nu spune celor care nu stiu, ca ai mosie si sofer la scara, cand tu locuiesti intr-un apartament cu 3 camere, si platesti chirie ca tot muritorul de rand. Nicidecum "mosie" sau casa proprietate personala, cu piscina interioara si cu femeie in casa sau valet. Nu iti lasa masina de spalat rufe amanet ca sa iti poti lua 5 lanturi de aur la gat si 7 ghiuluri de prost gust, ca sa te poti da "rotund" cand mergi in Romania 3 saptamani pe an. Mai sint unii care si imprumuta bijuterii de la rude sau de la amici. Altii isi cumpara haine, scot etichetele frumusel, si cand se intorc din vacantza, pun etichetele la loc si duc catrafusele inapoi la magazin. Si il scuip pe-ala care-mi spune ca mint, deoarece stiu cel putin 30 de familii de romani care fac treaba asta ACUM, fara nici o rusine. Si fac asta si nu numai cand merg in "concediu", ci o fac si cand merg la cate-o nunta sau vreun bairam. Isi cumpara tablouri sau lampi "bengoase" atunci cand au invitati multi , iar peste 2 zile pun totul la loc in cutii, si duc bunurile inapoi. Eu, mai timpa si mai "colectivista" imi cumpar haine care nu-s de "firma"- Hugo Boss, Donna Karan, Chanel, sau D&G, dar imi cumpar ceva pe placul meu, care port mai mult decat o data. Nu dau $400 pe o bluza "imprumutata" pt o zi, doua. Dau $20-30, si o port cat vreau si cand vreau. Nici nu-mi umplu credit cardurile ca sa ma "lafai" in haine de firma. Cat imi pot permite, atit cheltui.
Cea mai grea boala de care suferim- ca natiune- este grandomania. Si sincer nu-sh cand si daca o sa ne lecuim vreodata...
Astept sa aruncati cu rosiile de rigoare
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 11/02/08 @ 08:49
|
De cand asteptam sa revii!!! 
Lora, mami de Iustina
|
|
|
|
Alynutza
Micutza caracatitza
|
Posted 11/02/08 @ 15:42
|
Olgutza atat de frumos scrii  abia astept sa citesc continuarea. Si e atat de normal ca fiecare vede lumea cu alti ochi.
Eu nu dau cu nici o rosie. Nici nu-mi sta in fire, in plus, am vazut si eu ce vorbesti: o verisoara de-a sotzului, casatorita in State a venit in vizita si se uita la noi cu atata dispret si nu-i ajungeai nici cu prajina la nas. In schimb sotzul ei, american get-beget, un tip super ok, simpatic, prietenos, fara nici un fel de fitze.
Truly great friends are hard to find, difficult to leave, and impossible to forget.
www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636179296/" target="_blank">prajituresc si www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636180054/" target="_blank">bucataresc
Mrs. Perfect for more than 1 year |
|
|
|
crism
membru incepator
|
Posted 11/02/08 @ 21:00
|
quote:
Au spus adevarul... ca nu toata lumea primeste emigrantii cu bratzele deschise, ca e greu de gasit servici, ca cei care credeai ca-ti vor da un sfat sau te vor ajuta, ti-au dat un ...shut si un branci pe usa. Reactia celor ramasi in tara a fost si mai dureroasa: "Da, BA PULPACHE, ne scrii baliverne de-astea pt ca ti-e frica ca venim si noi acolo, si nu mai e loc pt tine, asa-i? Lacom ai mai devenit ba de cand ai plecat"(si noi eram aici de o saptamana!!!). Nu a fost om care sa-i creada. Toata lumea a fost de acord ca Nicoleta si Mircea au devenit peste noapte niste capitalisti zgarciti si egoisti, care nu doreau sa imparta "bogatia Americii" cu "amaratzii de acasa". Dupa ani, au fost unii dintre ei care au si ajuns aici, si au venit sa-si ceara scuze pt. ca "n-au avut urechi de auzit si ochii de vazut". "Cum sa te credem BA ca viata era grea? Ca doar erati in AMERICA!!!!"
  of am patit-o si io si eramvai de mine singura, abia facusem 19 ani, studenta fara drept de munca si cand am venit in Romania dupa un an, in vizita, toti se mirau de ce nu le am adus nimica din america... of... asa e!!!
http://ksmommy.wordpress.com/
Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni) |
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 11/02/08 @ 21:47
|
Olgutza- mare adevar graiesti cu grandomania asta..ma bucur ca ai revenit,mi-e dor de postarile tale,mai vreau,pls!!
Denisa  'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
emag
membru incepator
|
Posted 19/02/08 @ 01:05
|
Olguta, iti multumesc pentru inca o noapte in care m-ai facut sa rad, inca o noapte in care,"cocosata" de ofuri, cumva, miraculos, am gasit in randurile tale putere sa rad. Recunosc, sunt o profitoare - uneori, cand imi vine sa ma mut pe Luna, Marte, Pluto sau orice alta locatie departe de cea in care ma gasesc, intru pe site doar ca sa-mi clatesc ochii si sufletul, umflate uneori de miorlaieli, cu randurile tale.
Ti-am mai scris de cateva ori, dar n-am mai postat ce-am scris... Imi era teama ca din tot ce scriu va rezulta vreo oda ceausista dedicata tie si ca o sa sfarsesc cerandu-te de ceva, orice, ca de nevasta nu pot, din motive obiective... :)
Am ras si plans citind cum te-ai "distrat" de revelion...Tocmai de aceea scriu acum, asumandu-mi riscul de a-ti tranti oda de care vorbeam. Te rog,(cu tupeul romanului de a se baga in seama si-n viata altora), da-ti demisia de la joburile alea pe care le ai si unde cred ca te cam supara unii-altii si publica minunatiile astea de ganduri, de trairi, bucatile astea din sufletul tau care uite, inseamna atat de mult pentru una ca mine, o straina din partea cealalta de lume.
Iti doresc tot ce-ti doresti tu si-mi permit chiar sa te imbratisez, virtual, fara dram de falsitate, cu mult drag, ba chiar cu lacrimi in ochi. Mi-e teama ca devin patetica (prea...) asa ca ma opresc.
Scrie, te rog, chiar daca nu-ti mai pasa de nimeni si de nimic, decat de ai tai (n-ar fi rau daca ti-ar iesi miscarea asta, dar nu te cred, oricum, ca poti :) )Un om care scrie in felul asta, crede filosoafa de mine, simte cat pentru zece cel putin si-i pasa de multe, mai mult decat ar trebui sa-i pese...
Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Poze: http://family.webshots.com/album/562535073iVnkQg?vhost=family |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
