|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 26/09/2007 la 14:39
.:. 55488 vizionari
.. Exista 217 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Am citit blogul lui Miramar "Imi iubesc tara dar..." (postat pe 11 Mai,exact la 25 ani si 1 zi de cand am plecat din Romania), dar tot am plans ca o baba dereglata. De ce... nu-sh. Sau poate stiu prea bine. De la virsta de 12 ani, m-am simtit mereu intre ciocan si nicovala, prinsa in "limbo".
Imi aduc bine aminte plecarea din Romania, cu toate ca "eram copil", cum le place babelor sa-mi aduca aminte.Cand ne plangem toti cei din familie de coshmarul prin care am trecut, ni se "explica" ca "deh..era pe vremea lui Ceasca...la ce va asteptati?" . La ce ne asteptam? Sa fim tratati ca niste fiinte omenesti. Sa avem cele necesare unei vieti omenesti- paine, lapte, fructe, carne, caldura, HARTIE IGIENICA, apa potabila. Nu ceream luna de pe cer. Ne ceream drepturile. Ca (,) copii si adolescenti, ceream libertatea de a asculta orice muzica sau post de radio care ne placea, ceream dreptul de a purta blugi "originali" fara a fi scosi in fatza detashamentului la scoala, ceream dreptul de a NU merge la cules de cartofi sau la P.T.A.P. cu noaptea-n cap si prin nametzi(la virsta de 9 ani CHIAR ca nu te gandesti ca o sa ajungi sheful unei trupe de COMMANDO cand si unde or sa va atace americanii );parintii mei cereau dreptul de a putea avea un post la servici FARA a fi "membri",cereau dreptul de a putea vorbi deschis cu vecina de la 4, fara a le fi frica ca o sa "ii dea in primire" cineva, pt ca nu sint de acord cu planurile maretze ale lui Nea Ceasca; cereau dreptul de a gasi APA MINERALA BORSEC, in tara LOR, unde la un moment dat puteai sa oferi si 500 de lei pe o sticla, ca tot nu o gaseai. Aveam sa gasim faimoasele sticle Borsec ani mai tarziu, in sudul Californiei- in Hollywood, unde umpleau rafturile oricarui magazin de duzina, si unde o sticla te costa 1 dollar.
Multa lume care ne cunoaste acum, e pur si simplu shocata de faptul ca parintii mei si ai lui Bleumarina n-au mai fost niciodata in Romania, de cand au plecat. "Vaaaaaaaaai...dar cum rezistati, draga??? Ca eu ma duc de cate 2 ori pe an inapoi. Cu 1000 de parai traiesc ca o REGINA acolo"(astea de la cate o "dama fina", care in America mananca pe la cunoscuti cate 5-6 zile pe saptamana si trage apa la WC doar o data pe zi, doar ca sa stranga bani pt luna aia prapadita, in care o sa traiasca ca o "regina" ). Raspunsul stass alor mei? "Pai nu m-au jecmanit destul 42 de ani??? Sa le mai dau si acum??? Las' sa-i fure si pe altii...ca eu nu mai am ce sa le dau..decat poate chilotzii tetra de pe mine".
Multa lume ii acuza ca nu-s "patrioti", ca nu-si iubesc "tara", ca s-au "americanizat". Asa o fi...ca prea o spun cu foc. Dar eu stiu din proprie experientza ca la noi in casa tot romaneste se vorbeste, tot datinile romanesti sint pe primul loc, copila mea invatza ROMANA- nu engleza- ca prima limba, 90% din muzica ascultata in casa e romaneasca-inclusiv cea de bebei pt Galushca, iar 10-12 ore pe zi, tv-ul e ori pe Pro TV ori pe Antena 1. Ai dreq americanii astia- s-au amorezat de Andreea Esca.
Nu-sh ce vreau sa spun cu toate astea. nu-sh de ce latru aici ca un caine maidanez la luna. Stiu doar ca-s revoltata; nu, n-am sa folosesc cuvantul "scarbita"- cu toate ca sint foarte tentata sa o fac- de romanii de aici... si de romanii de "acasa".De noi, ca natiune .
Tata mereu imi spune " noi n-am plecat din Romania de RAU". Dar nici de bine, tata. Mereu am vazut viata din Romania si cea din America exact ca "two sides of the same coin"- doua parti ale unei singure monede. In Romania aveam bani, si umblam cu ei in buzunar, dar n-aveam ce cumpara cu ei. In State, cand am ajuns, eram supra saturati cu bunuri, dar lipsa fonduri... batea vantul in buzunarele noastre.
Dar sa o luam "logic"-asa cum ii place tatei sa spuna.
Plecarea din Romania chiar a fost un calvar. Si totul a inceput de la o sticla- sau o naveta- de apa Borsec. Ca sa vezi "chistiune". Parintii aveau bairam veritabil planuit pt o zi de vara, si inarmat cu 1000 de lei, tata a plecat dis de dimineatza in cautarea apei minerale pt "shpritz". A plecat la 9 de acasa, si a ajuns inapoi la 7 seara(!!!!!!),dupa sosirea musafirilor, cu bratzele goale, insetat, prafuit, shocat, scarbit, si pus pe "fapte mari"... "Daca in tzara MEA, unde sint mai multe izvoare naturale decat coshuri de gunoi, nu pot gasi O sticla de apa minerala...pt ce mai muncesc ca o gloaba??? Pt ce ma mai zbat???? E STRIGATOR LA CER!!! Nicoleta!!! PLECAM!!!". Si deh.."Nicoleta" il astepta de ani "la cotitura", sa ajunga la vorbele ei, si sa se hotarasca o data sa plecam "in lumea mare, unde om vedea cu ochii".
N-a durat mult pina cand am primit prea puternica "aprobare". Dupa aproape 2 ani de zile, mii de "memorii" legalizate, telefoane, amenintzari, cateva batai, shicanii, sute de jigniri si alte distractii, le-au spus parintilor "duceti-va unde VRETI, ca aici oricum nimeni nu va mai vrea!!!!". DAR(al dreq DAR asta...cred ca romanii l-au inventat )...avem cateva conditii.
1. Renuntati la cetatenia romana. Din moment ce sinteti niste LASHI, si va parasiti PATRIA MAMA... va renegam si noi, asa cum ne renegati si voi (Si aici imi aduc aminte de vorbele favorite ale barbatilor americani-care au copii- atunci cand divorteaza de neveste: " divortzez de nevasta, nu de copii ").
2. Apartamentul ala smecher si "confort sporit" pe care l-ati aranjat, titirit, si blindat cu parchet, faiantza, gresie si ushi frantuzesti, valorat la peste 500,000 de lei...eh..pe ala va dam 23,000 de lei. Asta e oferta. DA SAU BA?
Pai cum poti sa refuzi asa o oferta ???? Au acceptat.
va continua...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
valentinag
mama natura
|
 Posted 16/03/08 @ 20:58
|
Cand esti intr-o pasa buna,te astept cu sufletul la gura!
"La vita e bella"
De mancare
Iarna pe ulita
|
 |
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
|
|
adi2003
Lost in Paradise
|
Posted 18/03/08 @ 07:24
(Edited 18/03/08 @ 07:25)
|
Ieri am citit tot jurnalul si am lasat ultima parte "Ogarul Cenusiu" pentru aceasta dimineata.
Olguta, te rog mai scrie, ai atatea de povestit!
Iar m-ai bine-dispus prin felul tau de a scrie.
Album 1 + Album 2 |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 18/03/08 @ 12:39
|
2 paie la 5 magari...
Ah...California. Palmieri, soare, nisip si-n dinti- nu numai in chiloti- si optimism la kilogram.
Acum niste ani, Los Angeles-ul (ca multe alte orase mari ale Americii) era considerat un MELTING POT...adica..o oala in care se "topeau" toate natiunile si rasele posibile din Gradina lui Dumnezeu. Iar noi- cei 5 care speriasera Estul, si acum aveau de gand sa sperie VESTUL, sigur eram sarea si piperul necesar.
Ce pot spune despre prietenul V si mama lui? Cu toate ca eram intr-un apartament cu 2 camere, si am dormit ca niste sardine, si cu toate ca mama lui era putin mai mult dilie, s-au purtat omeneste cu noi, ne-au scos "in lume", ne-au lasat sa scoatem capul din casa si inainte de apusul soarelui..ce mai, trai boieresc!!!
Prima mare surpriza a fost "carutza cu iarba si verzituri" cu care am dat ochii cand am iesit din curte, a doua zi dupa ce am aterizat.
Era un fel de "Maxi Taxi" mai smecher, mai titirit, adica un mini bus... care era plin cu legume si fructe, cu tot cu cantar si cu cate vreun nene, care de obicei vorbea si engleza, si armeana, si romana, rusa, si Dumnezeu stie ce alta limba. Baietii cutreierau strazile din Hollywood- fiecare avand "area" lui de "actiune" bine definita, ca niste "pesti".Se mai incaierau ei cand se calcau pe "conduri", sau isi incurcau "raza de activitate", dar nu se paruiau. Cert e ca aveam fructe si legume proaspete, ieftine, chiar "peste gard". Asta viata, neamule!!! Ce Gostat, ce Alimentara??? Ce piata Obor??? Sa-mi aduca verziturile la POARTA!!!! Ca-s neam cu Vlahutza!!!!!! ...uuum.... pardon... persoana gresita... statul gresit...  . Iaca ce usor se molipseste omu' in America!!!
V fuse om de omenie, si cu toate ca nu conducea-(nici acum dupa mai bine de 30 de ani de America, de-abia conduce masina de tocat, dar o "carutza". De cand il stiu se deplaseaza cu autobuzul sau cu taxiul- are o "jena" incurabila fatza de "covrig".Nu s-ar urca la volan nici sa-l biciuiesti )ne-a carat peste tot, sa ne rezolvam problema cu actele. Unde mai pui ca ne-a dus si la "welfare", adica la ajutorul social, care pe vremea aceea nu era un motiv de a-ti fi rusine. Era doar atit- un ajutor.
In mai putin de-o saptamana ne-a gasit si un apartament cu 3 camere..ce mai... boierie curata. 1139 N.Kenmore Avenue. Prima noastra adresa in America. N-am s-o uit niciodata, asa cum n-am sa uit nici numarul de tel pe care l-am avut acu' un sfert de secol in Romania... 27-81-63..pe vremea cand nu-ti trebuiau 14 numere de cod INAINTEA numarului in sine. Eheeee..fost-a-i lele cat ai fost...
Si cum spuneam, bucurosi ca avem verzituri la scara si nisip in nadragi, ne mutaram la "madam Lili", noua propietareasa care minunea minunilor, era romanca . Apartamentul bineinteles ca era mai ceva ca Pelesul pt noi, il vedeam perfect si imens, in special ca era GOL PUSCA!!! Nici praf n-avea in el, dar mobila sau alte alea. Noroc cu mocheta veche de 12 ani... ca pe aia te puteai intinde fara nici o problema .
Noroc cu ideile lu' coana mare sa luam "zestrea" cu noi in America, ca acum aveam plapumi pe care sa dormim ca niste boieri! Se apucara sa deschida si geamantanul cu "cioburi", sa gaseasca lingurile, furculitzele... si bagara de seama ca din tot setul de 12 ...mai aveam 2 din fiecare... 2 paie la 5 magari... asa ca..mancam pe rand... in ture..eu si Bleu primele, mama si bunica in tura 2, si barosanul- papa- ultimul. Presupun ca decizia s-a facut usor- dupa gabarit .
Papa si-a gasit prieteni din tineretze, si si-a gasit de lucru cu ziua...la constructii. Dar nu orice constructii. Smecherie curata. Lucra cu ziua in Hot Springs..la aproape 100 de mile de Los Angeles, langa Palm Springs.. in deshert. La 45-48 de grade Celsius. Acolo distractie!!! 4 in echipa, lucrau sub case. Faceau cu randul. 2 puneau furunul pe ceilalti doi, intrau 2 "shobolani", dadeau la lopata 15 minute, ieseau afara, isi puneau furtunul in cap, apoi urmatorii doi... asta trai de burghezi. Venea seara acasa, RUPT de oboseala, si plin din cap pina-n picioare de praf si namol, de zici ca venea de pe Valea Jiului. Coana mare nu-l lasa sa intre in acasa pina nu se dezbraca la chiloti. Cica sa nu-i murdareasca mocheta..ca altceva n-avea ce murdari. Si uite-asa i se duse faima lu' tata in sat ca e un nudist notoriu. Ca-i place sa se "despoaie" la indispensabili inainte sa intre in casa, ca sa-l bage nevasta in seama .
Pe vremea aia n-aveam bani nici sa trecem strada...dar dormeam toti ca niste prunci. De-abia acum realizez ca intr-adevar, cand esti sarac, esti mai fericit. Mai linistit. Cand incep sa apara gologanii, apar si lacomia, si aerele de 2 lei, si dorintza absurda de a avea din ce in ce mai mult. Nu esti NICIODATA multumit de realizari. Cand esti neavut, te bucura lucrurile mici, orice nimic iti pune zambetul pe buze. Si tare imi e dor de zilele cand dormeam pe plapuma si mancam in ture...
Bani nevoie, masina nici atit, dar eram "baieti descurcareti". Mergeam la cumparaturi, si la fel ca jumatate din intreg statul, nu plecam din magazin doar cu cumparaturle. Plecam si cu coshul dupa noi. Ne cumparau babacii inghetzata de la Thrifty's... un cornet cu o singura "lingura" de inghetzata era 15 centi..dublu, 30 centi...triplu 40 centi. Lacoma cum eram, tot timpul ceream un cornet triplu. Si ma mai intreb de ce m-am ingrashat. Acum fara 2 parai nu scapi din magazin... ah..tinerete, tinerete..unde esti???
Ne tiram carutzu' pin-acasa, de zici ca duceam aur in el. Si in arshitza aia, ajungeam acasa plini de inghetzata topita, cu laptele fiert, dar eram acasa..LA NOI. In cocioaba noastra!!!
Ieseam la "promenada" cu papa, si ne holbam la toate vitrinele, faceam planuri maretze, si socoteli de zici ca aveam milionul la banca.
Intr-una din zile, intr-una din plimbarile noastre, daduram peste un televizor "mare si frumos", pe care SIGUR ca niste oameni nesabuiti il scosesera afara, pe marginea soselei. Era chipes rau, stil "mobila", si ni se parea tare nou. Acum ca ma gandesc mai bine fusese el nou...cand era bunica fata mare. L-am carat cu tata pina acasa...ne-a luat 2 ore sa parcurgem 5 strazi, atit de usor si mititel era. L-am bagat in priza, si minunea minunilor...s-a aprins!!! Frumos el, n-am ce zice...alb negru, exact ca acasa. Numai cand s-a "incalzit" i-a luat-o imaginea la sanatoasa. Eh..am devenit si "serif de televizor". Eram singura din familie care stia cum sa-l regleze. 2 pumni in dreapta, un picior in stanga, si alti 3 pumni deasupra... si se oprea. Alte 5 minute...iar combinatia fatala... 2-1-3. Cred ca in 3 luni alea cat ne-am "uitat" la televizorul buclucas, toti 5 ne-am "dereglat" vederea- ne sareau ochii-n cap de zici ca eram la Circ-, iar eu am facut dira in mocheta- intre plapuma si televizor. Plus ca am facut niste muschi la piciorul stang si bratze, de zici ca eram halterofil. Dar aveam televizor.
Mama si-a gasit de munca intr-o "fabrica" de 2 lei, cu 5 angajati, unde imprima toata ziulica tricouri. Poate de-asta refuza sa mai calce rufe si in ziua de azi... are alergie la fiarele de calcat si la aburi. Statea intr-o caldura infernala, si slabea cam 1 kg pe zi. Asa cura de slabire, nici dusmanilor nu le doresc... Ca sa fie treaba rotunda, s-a "angajat" si tata cu ea...macar sa se chinuie si sa sufere impreuna. Asa casnicie mai rar.
Noi la scoala, cu coana mare acasa, ii asteptam seara ca pe painea calda. Ne aduceau bomboane si banane aproape zilnic, si ne infruptam amandoua ca niste bezmetice..de parca se terminau bananierii din Sud America.
Rad acum, mai si plang, dar alea sint cele mai frumoase amintiri pe care le am din copilaria mea. Bananele si bomboanele "servite" pe plapuma din sufragerie, cu pauze de bumbacit televizorul...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
|
|
adana
membru incepator
|
Posted 19/03/08 @ 22:01
|
| Olgutza ma bucur ca ai scris si la acest subiect,abea astept sa mai scrii..Inceputurile sint intotdeauna grele si frumoase..si ne amintim cu placere de ele |
|
|
|
Denisam
blessed mommy
|
Posted 19/03/08 @ 22:29
|
Da, bine ca ai scris, ce amintiri frumoase chiar dc a fost greu-si ale mele de una singura prin canada din 2001 nu au fost prea placute, dar uite ca am avansat-pupici!
Denisa  'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)
Zambeste, si maine e o zi!
|
|
|
|
Ruby.
nou venit
|
Posted 21/03/08 @ 16:20
|
Hai Olguta mama,curaj fata.Indrajnestete si mai baga un desht in tastatura lui Dell si mai mangaie nitelus vederea noastra cu talentul tau cu deshtendenta derecta de la neamul lui Creanga.
Baga mare aici ca zau,tare pe bune iti zic ca e singura metoda de a mai zambi nitel ultimamente.Varsa naduful aici ca stam multe ca gaitele pe gard in asteptarea continuarii.
Pupi multi,invidie pentru talentul tau de naratoare innascuta,si o imbratisare de aia sufocanta...toate de la o adicta de tine
Muakkkk si astept The Next
|
|
|
|
valentinag
mama natura
|
|
|
Motana
membru junior
|
Posted 28/09/08 @ 09:45
|
Aloo, nimeni nu a mai scris nimic pe aici?
Olguta, fetele au dreptate, talentul tau e vizibil toti savuram comparatiile tale si murim si de ras si de plans aici. Eu am citit in 2 zile tot ce ai scris, i-am mai si povestit sotului despre tine.
Cand mai ai chef si putere, te mai asteptam cu povestile. Sau ati schimbat isorisirile pe vreo alta pagina si eu is in ceata?
Fetita e scumpa tare de tot, sa va traiasca! :)
Dana |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
