Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117209
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 53985
3. Bilantz olguta12 47957
4. J D E monica70 38193
5. A murit Laura! craciunitza 29026
6. Un nou inceput...(2) danangie 27427
7. scrisoare catre mama Picasso 22145
8. Curiozitate! Ana68 21488
9. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 20119
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20053

post an entry in your weblog   Jurnalul lui Elise  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
Elise
uf!!!!!!
Acest mesaj a fost trimis de Elise pe data de 04/09/2007 la 21:42 .:. 5364  vizionari .. Exista 19 raspunsuri la acest anunt
Am momente cind sint foarte sigura pe mine si momente in care ma cuprinde indoiala: stiu cum sa imi cresc bebeul: stiu cind maninca, cind trebuie sa doarma, ce ii place, ce nu. Dar imi vin in minte mii de intrebari la care n-am raspuns. Mii de situatii pentru care nu as fi pregatita. In care nu stiu ce sa spun. Ce sa fac.
Ma gindesc la mama... de fapt, la ai mei: amindoi. Nu i-am vazut niciodata dezarmati. Nu i-am simtit niciodata slabi. S-ar fi clatinat pamintul sub mine.
Ei cum or fi reusit sa pastreze atitudinea asta?!
Care e trucul?

Ii vad acum, si ii vad umani, si albi, si slabi, si cu defectele lor, si cu rabufnirile lor mai drepte sau nedrepte...Dar ATUNCI nu erau asa. Atunci erau perfecti. Erau lumea mea perfecta. Orice nu stia nimeni stia unul dintre ei. Sau amindoi. Faceau sa treaca orice ar fi durut. Orice vis urit. Si nu exista nimic care sa ma poata atinge, intre ei...
Imi aduc aminte , ma uit la mine si la barbatu-meu si ma cuprinde disperarea. Cum sa fim noi asa?! Noi sintem mai speriati ca bb, de cele mai multe ori... Daca o sa o doara ceva, vreodata, cum o sa ma vada copilul asta calma cind eu o sa fiu cu dintii in gitul aluia care a indraznit sa-i atinga un fir de par? De unde echilibru, cind echilibrul meu e atit de precar, cind e vorba de ea?!
Stiu, teoretic, ce trebuie sa fac.... dar eu sint genul impulsiv, vulcanic si nestapinit, iar o mama trebuie sa fie O MAMA!!
Nah, iar eu's asa de imperfecta!!!!!!

Elise & BBLisa

Trimite reactia ta
Next page
# /2  

Sabina
Compozitoarea zapacita!

Posted 05/09/07 @ 09:32 Reply with Quote
e f greu, dar trebuie.
Sofia a fost intotdeauna ingrozita de momentele mele de slabiciune.
daca ma vede plangand, ma taxeaza urat de tot.
si o face sa se simta pierduta.

deci eu sunt imperfecta rau de tot.....

______________

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
______________

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
Back to top

alba
membru matur

Posted 05/09/07 @ 12:34 Reply with Quote
Dar de ce trebuie sa ne dam altfel, decit suntem. Cine ne cere sa fim perfecte ?
Daca ne e a plinge eu zic,sa plingem ,de ce sa ne ascundem, dintr-o data fata de copii nostri. Ca sa nu parem slabe ? Cu totii avem
sentimente si emotii, ce nu le putem stapini tot timpul
Si nici nu trebuie.Mai ales ca suntem mame:-)


Elise,ramii asa cum esti si va fi bine




Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
Back to top

ladyJ
membru de baza

Posted 05/09/07 @ 12:58 Reply with Quote
Fetelor,eu spun ca cel mai important pentru copii nostri e sa simta dragostea noastra neconditionata.
Plus de asta,ei trebuie sa stie ca atunci cand au o problema,noi suntm acolo pentru ei.
Chiar daca uneori avem momente de slabiciune,plangem,ne enervam,suntm vadit afectate de ceva,oricum copilul nostru ne vede ca pe niste super oameni,fiinte mature si inteligente.
Suntem oameni.Nu suntem roboti.Plangem pentru ca avem o problema.Dar ne stergm lacrimile si actionam pentru binele copilului nostru.Copilul va intelege atunci ca suntem luptatori,nu suntem dumnezeu.Suntem oameni puternici care nu se lasa invinsi de probleme,si dupa o repriza de crize sau de lacrimi,avem puterea sa ne ridicam si sa luptam.

Draga Elise,nu esti imperfecta.Esti perfecta ca om,pentru copilasul tau.Nu cred ca e gresit sa aratam copiilor latura umana,cu toate slabiciunile si puterea ei.

ladyJ

O palma data la timp face mai mult decat o mangaiere.
Back to top

A_Iulia
membru de baza

Posted 05/09/07 @ 14:12 Reply with Quote
Cred ca primul an e mai greu. Poate si al doilea. Apoi multe se schimba, copilul incepe sa comunice, multe nelinisti dispar, copilul iti spune singur cand ii e foame, somn, cand il doare burta.

Pe de alta parte, e o vorba: copii mici probleme mici, copii mari probleme mari.

Adina + Olivia 04.03.2004
Back to top

tinatache
mama mamutilor mahmuri

Posted 05/09/07 @ 14:18 Reply with Quote
Dar ce spuneti de urm. replica a copiilor mei, in timp ce se uitau la tv: da' de ce plange? e om mare, oamenii mari nu plang!!
Am zis ca nu ma mai ascund de ei da' parca nici nu ma lasa inima... si totusi, si oamenii mari plang...

Cristina
-----------------------------------------------
http://www.sos-satelecopiilor.ro/
Back to top

Elise
adrift :)

Posted 05/09/07 @ 19:21 Reply with Quote
exact asta am crezut si eu mult timp, ca oamenii mari nu pling si - mai mult de atit - sint capabili sa rezolve toate problemele... sau mai exact n-au probleme. Copiii au probleme!


Elise & BBLisa
Back to top

notquiteso
membru junior

Posted 05/09/07 @ 22:21 (Edited 05/09/07 @ 22:26) Reply with Quote
Mie mi se intampla sa fiu imperfecta destul de des. Iar atunci cand se-ntampla, ii explic grasei mele uitandu-ma in ochisorii ei, cum ca mami are o problema, ii explic foarte pe scurt si problema, si ca nu are nici o legatura cu ea.
Nu cred ca intelege nici pe jumatate ce ii spun eu, insa stie cand sunt suparata pe ea pt ca roade prize si cand sunt suparata din alt motiv. Cand imi infige un deget fix in ochi si-mi dau lacrimile, incepe si ea sa planga, chiar daca eu nu scot nici un sunet. Dar stie ca m-a ranit.
Cand pur si simplu sunt atat de tensionata de mi se zbarleste parul in cap, incerc sa nu stau langa ea. Dar ea vine dupa mine, se cocoatza in bratele mele si cu tandrete imi infige un deget in ureche sau in nas.. Bine-nteles ca ma apuca rasul.

Edit ca uitam sa zic: parintii mei nu erau nici pe departe atat de stabili cum mi-ar fi placut mie sa fie. Asa ca am fost nevoita sa fiu eu stabila, pt mine. N-am avut o copilarie frumoasa, insa am stiut intotdeauna ca ma pot baza pe 2 lucruri: pe Dumnezeu si pe mine. Asta mi-a facut de multe ori viata mai usoara, fiindca am stiut ca nu trebuie sa depind niciodata de nimeni. Abia acum, mare fiind am invatat sa ma deschid si sa ma las chiar si ranita, nu-i un capat de tara daca uneori sufar. Trece. Toate trec.
POZE
Mami de Dora-Maria (30.09.2006)
Back to top

Elise
adrift :)

Posted 05/09/07 @ 22:51 Reply with Quote
pai eu am inceput sa am spaimele astea recent, cind am realizat ca.... pricepe. Pricepe si inregistreaza. Hait, de acu' nu mai pot sa pling in voie! Nici sa fiu slaba, lasa, meschina, carcotasha si birfitoare.... nici sa imi las ciorapii imprastiati prin casa.... nici sa-mi boscorodesc barbatul sau sa-i sparg in cap vesela de portelan!! Si peste cinci minute sa ne umfle risul!
GATA - de acum... ma vede!!!! Si tine minte!!!

Incerc sa ma gindesc cum as fi reactionat eu sa o vad pe mama tzopaind prin casa, cu castile in ureki, cu uscatorul pe post de microfon, zbierind ragushit vreo melodie neidentificabila, doar asa, antistress.... sau zburdind pe role prin Herastrau si aterizind in tufish.... Ma gindesc cum m-ar fi surprins sa aud toate replicile mele ironice sau rautacioase venind de la MAMA catre altcineva.... de la mama mea, care era calmul intruchipat.... si bunatatea intruchipata...(pentru mine, evident, ca altfel era si ea om ca oricare altul).
Chiar o sa o intreb, totusi, cu prima oacazie, cum a reushit sa isi pastreze imaginea asta.
Eu...cum sa fac?


Elise & BBLisa
Back to top

alba
membru matur

Posted 05/09/07 @ 23:02 (Edited 05/09/07 @ 23:03) Reply with Quote
BBLisa nici nu are anisorul,cum sa tina minte?
Darian fiul meu cel mare, isi aduce aminte doar de la 3 ani in sus,asa ca daca mai ai portelanuri, sparge-le fara frica




Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian
Back to top

Ramona J
membru de baza

Posted 06/09/07 @ 06:37 Reply with Quote
Copiii poate ca nu tin minte, dar tot ceea ce se intimpla in jurul lor contribuie la formarea personalitatii lor.
Eu sint panicoasa din fire, dar in momente cheie ma mobilizez. Sotul meu e mult mai calm de obicei, dar intr-o urgenta isi pierde mintile. Ma refer in special la cazaturi senzationale ale copilului, cu singerari abundente, drumuri la urgenta etc.
De fapt cred ca sint mai speriata decit ei in momentele alea, dar stiu ca trebuie sa fiu tare si cumva si reusesc. Devin ca un robot, ma concentrez la ceea ce trebuie facut atunci.
In rest, ce sa zic? Sint sigura ca gresim cu totii fata de copiii nostri. In viata de zi cu zi cel mai mult regret ca nu sint suficient de calma. Chiar trebuie sa-mi sara tandara ca abia maninca, sau ca vorbeste intr-una cind e la masa, sau ca pleaca seara spre baie dar ramine cu ochii in televizor?

The best thing you can do for your children is to love your wife.
Back to top
# /2  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Next page