Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117330
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 54211
3. Bilantz olguta12 48152
4. J D E monica70 38406
5. A murit Laura! craciunitza 29196
6. Un nou inceput...(2) danangie 27548
7. scrisoare catre mama Picasso 22248
8. Curiozitate! Ana68 21599
9. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 20267
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20187

post an entry in your weblog   Jurnalul lui Elise  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
Elise
uf!!!!!!
Acest mesaj a fost trimis de Elise pe data de 04/09/2007 la 21:42 .:. 5403  vizionari .. Exista 19 raspunsuri la acest anunt
Am momente cind sint foarte sigura pe mine si momente in care ma cuprinde indoiala: stiu cum sa imi cresc bebeul: stiu cind maninca, cind trebuie sa doarma, ce ii place, ce nu. Dar imi vin in minte mii de intrebari la care n-am raspuns. Mii de situatii pentru care nu as fi pregatita. In care nu stiu ce sa spun. Ce sa fac.
Ma gindesc la mama... de fapt, la ai mei: amindoi. Nu i-am vazut niciodata dezarmati. Nu i-am simtit niciodata slabi. S-ar fi clatinat pamintul sub mine.
Ei cum or fi reusit sa pastreze atitudinea asta?!
Care e trucul?

Ii vad acum, si ii vad umani, si albi, si slabi, si cu defectele lor, si cu rabufnirile lor mai drepte sau nedrepte...Dar ATUNCI nu erau asa. Atunci erau perfecti. Erau lumea mea perfecta. Orice nu stia nimeni stia unul dintre ei. Sau amindoi. Faceau sa treaca orice ar fi durut. Orice vis urit. Si nu exista nimic care sa ma poata atinge, intre ei...
Imi aduc aminte , ma uit la mine si la barbatu-meu si ma cuprinde disperarea. Cum sa fim noi asa?! Noi sintem mai speriati ca bb, de cele mai multe ori... Daca o sa o doara ceva, vreodata, cum o sa ma vada copilul asta calma cind eu o sa fiu cu dintii in gitul aluia care a indraznit sa-i atinga un fir de par? De unde echilibru, cind echilibrul meu e atit de precar, cind e vorba de ea?!
Stiu, teoretic, ce trebuie sa fac.... dar eu sint genul impulsiv, vulcanic si nestapinit, iar o mama trebuie sa fie O MAMA!!
Nah, iar eu's asa de imperfecta!!!!!!

Elise & BBLisa

Trimite reactia ta
Previous page
# /2  

Elise
adrift :)

Posted 06/09/07 @ 07:12 Reply with Quote
acu' nu stiu daca si-o mai aminti ea la 20 de ani experientele de acum, dar de la o zi la alta si le aminteste precis: stie ca am pus mobilul intr-un sertar si trage de sertar sa-l scoata de acolo, stie ca in mashina trebuie sa falfai schimbatorul de viteze, ca m-a vazut pe mine , isi aminteste persoane, gusturi, gesturi. Si se si uita la tine cu niste ochi mari si atenti, foarte serioasa... e clar ca inregistreaza orice miscare.
E "foarte" prezenta.
Studiaza, si imita.
Si, daca nu vreau sa vad tote defectele mele replicate, cred ca ar cam trebui sa nu le expun in fata ei... Bine, eu sint fericita cu mine asa cum sint...da' eu stiu... cred ca ar trebui sa ma straduiesc sa formez un om mai bun.

Elise & BBLisa
Back to top

Ramona J
membru de baza

Posted 06/09/07 @ 08:37 Reply with Quote
Da, si eu incerc sa ma schimb in bine de cind am copii. Dar pentru cine citeste postarile mele pe forum cred ca e clar ca nu reusesc.

The best thing you can do for your children is to love your wife.
Back to top

notquiteso
membru junior

Posted 06/09/07 @ 15:59 Reply with Quote
:)) ha. N-o sa fiu niciodata mama perfecta. Nici nu vreau asta. Vreau doar ca fiica-mea sa invete singura sa discearna ce e bine sa faca si ce nu. Si asta nu va putea invata decat daca o las sa experimenteze.
Important e ca atunci cand se uita spre mine asteptand sa o vad si sa-i zambesc, sa simta ca sunt acolo. Sa n-o ignor. Fiica-mea rade de se prapadeste cand ma vede dansand prin casa, si incearca sa danseze si ea. Avem chiar o problema, fiindca daca aude vreo melodie cand suntem la masa.. adio! Tzopaie ca un iepuras si rade cu gura pana la urechi. In rest.. crestem impreuna. Eu invat sa fiu o mama responsabila si sa car dupa mine hainute de schimb si pampersi cand iesim afara, ea invata ca "ufff" inseamna ca frige. Eu invat sa o las sa fie independenta, ea isi afirma independenta la fiecare pas clatinat pe care-l face. Ba, uneori si cand sta in fundulet afirma sus si tare ca ea stie exact ce vrea si cand vrea :)
Sincera sa fiu, am renuntat sa mai citesc carti pt bebelusi cam de cand avea ea cateva luni. Am deschis una doar cand am mai avut cate o problema. In rest.. dupa cum simt, dupa cum vad ca fac alte mame.. De cele mai multe ori fac invers de cum fac ele, dar asta doar pt ca eu asa simt, nu pt ca as fi vreun gica contra.
Important e sa stie ca exista niste limite dictate de bun-simt si de siguranta. In rest poate sa faca ce vrea.

POZE
Mami de Dora-Maria (30.09.2006)
Back to top

olguta12
Voi invinge!

Posted 06/09/07 @ 21:10 Visit olguta12's Homepage Reply with Quote
Nu vreau sa par ceea ce nu sint fatza de copila mea.
Ma apropii mai mult de "perfectiune" atunci cand sint cinstita fatza de mine, fatza de ea, fatza de tatal ei.
Copiii sint inocenti, nu prostuti.Inteleg,pricep, si deduc mult mai multe decat ii credem noi capabili. Prefer sa ma cunoasca pe MINE, nu o "poza", o intruchipare falsa a perfectiunii.
Daca era sa ne gandim la cat de "perfecte" sau "imperfecte" sintem INAINTE de a face copii, atunci SIGUR n-am mai fi niciuna mama. Eu cel putin imi cunosc lacunele si defectele, si ma ingrozesc numai la gandul ca Galushca m-ar putea mosteni. DAR... asa cum sint, imperfecta, cu defectele si rautatile gratuite, cu poponetzul mare si cu zambetul de handicapata, eh... asa cum sint...sint perfecta pt ea.
Asa cum si ea e perfecta pt mine.
Chiar daca-mi tranteste scrumiera de cristal pe picior, chiar daca-i scoate dintii lui tati- cu lanterna!!!, chiar daca cotrobaie in toate dulapurile si se baga in toate cremele si machiajul pe care le am, si machiaza papusile, pisicile, pe mamaie si tataie.
Deci... atit timp cat reusesc sa o invat sa fie o femeie buna,independenta,demna, sigura de sine si fara "aere", atita timp cat reusesc sa o invat a fi un om cu sufletul curat, sa-si iubeasca si sa-si aprecieze familia si prietenii...eh... atunci pot spune ca am fost si sint o mama perfecta.

olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."

www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE




POVESTEA DREI PISHCOT
Back to top

notquiteso
membru junior

Posted 06/09/07 @ 21:27 Reply with Quote
bine zis, olgutza. asta sper si eu pt galushcoantza mea. doar ca neuronul responsabil cu formularile e in vacanta :))

POZE
Mami de Dora-Maria (30.09.2006)
Back to top

Ramona J
membru de baza

Posted 06/09/07 @ 21:59 Reply with Quote
De cind am copii eu chiar incerc sa devin o persoana mai buna. Nu vreau sa-i pacalesc, vreau sa le dau un exemplu personal cit mai bun. Cum ziceam, nu prea reusesc - dar dorinta e acolo.

The best thing you can do for your children is to love your wife.
Back to top

IEPU
membru incepator

Posted 06/09/07 @ 22:28 Reply with Quote
Am si eu ceva de zis din experienta mea de mamicozaur.
Copiii vor sa se simta in siguranta. Ei interpreteaza nesiguranta ca o deviere de la comportamentul tau obisnuit.
De exemplu Matei nu se sperie niciodata daca ma aude pe mine cu un ton mai ridicat (pentru ca ma aude din cand in cand), dar se sperie foarte rau daca il aude pe barbatu-meu cu o voce ceva mai tare (pentru ca el este un monument de calm si nu se enerveaza niciodata).
As zice ca nu-i o problema daca va mai certati atat timp cat peste 5 minute urmeaza o imbratisare de grup si asigurari ca n-a fost vina ei (de cele mai multe ori copiii au impresia ca e vina lor pe undeva). In cele din urma va iesi o fetita ca si voi, care nu da prea multa importanta vorbelor spuse la nervi, si nu ca mine care iau totul foarte in serios si pretind celorlalti autocontrol.
Sentimentul de siguranta il transmiti mai mult prin atitudinea pe care o ai in momentele de criza. Iata un alt exemplu: noi 4 venind de la mare cu masina, intre Mangalia si Constanta. Matei, bine mancat, baga suc in el din biberon. Pe mine nu m-a dus capu' ca-i prea mult si sa nu-i mai dau. La un moment dat din spate se aude zgomot de dat la boboci. Si dai, si dai, noi cu 120km/ora, pana sa oprim, pana sa ne dam jos... bancheta din spata, yak!, scaunelul lui, ce sa mai spun, hainutele, vai mama lor, copilul se speriase rau si incepuse sa planga. Si in acest moment de glorie ne dam seama ca nu aveam decat vreun litru jumate de apa si aia minerala. Sunt sigura, insa, ca Matei n-a bagat de seama scaparea asta. DAR, a apreciat ca l-am luat in brate si i-am vorbit calm si l-am linistit (hainutele mele au dat coltu'), l-am scos afara si l-am schimbat pe niste rogojini de plaja intinse pe jos, am curatat scaunelul cu apa ce-o aveam si, ud fiind, l-am acoperit cu un prosop urias impaturit in multe, am acoperit si bancheta cu un alt prosop mare, m-am schimbat si eu si... gata, asta este mami a mea care ma scoate din toate necazurile si asta e tati al meu care se pricepe la orice.
Vezi, tu, Elise, boala este singura problema adevarata pe care n-o poti controla. Pana acolo, insa, exista solutii la orice si ea te percepe ca pe cea care gaseste aceste solutii si te va vedea intotdeauna perfecta. "Intotdeauna" reprezentand totusi un interval de timp determinat, cam pana la varsta adolescentei

Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)
http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=550146097&ran=6628
Back to top

Elise
adrift :)

Posted 07/09/07 @ 16:57 Reply with Quote
de boli ne-a ferit Dumnezeu, in schimb de panicile mele nejustificate nu. Si asta e cu atit mai ciudat cu cit eu am avut o sanatate destul de precara pina pe la 12 ani, deci le-am vazut reactiile alor mei in situatii limita, ar trebui sa fi luat un oarece exemplu si sa ma pot controla.
Am mai scris undeva asta... inclusiv pe la 25-26 de ani, cind mi s-a spus ca mai am o juma de ora de trait, am avut reactia de a pleca din spital si a ma duce la ...mama!! - sa ma ajute cumva.
Si eram ditamai capra. Si maica-mea nu s-a panicat, a plecat cu mine la alt spital, pt. reconfirmarea disgnosticului - asa cum era, in papuci si cu bigudiurile in cap. A chemat un taxi si m-a dus la urgentza.

Ei, pe de alta parte, cind fie-mea s-a inecat cu morcov pasat, si se uita la mine stupefiata ca nu putea sa respire, am luat-o eu si am batut-o pe spate, am intors-o, samd, si-a revenit copilul, da' eu dupa aia am zacut trei zile si imi aparea numai mutricica aia care cerea ajutor in fatza ochilor. Deci...fazele astea ma darima! Si nu cred ca nu se vede!! Adica sint mai slaba decit ma asteptam in ce o priveste! Si...pana mea...daca kupilul e panicat, si eu ma panichez mai tare ca ea, n-o sa vina nimeni sa ne linisteasca pe amindoua.....

Elise & BBLisa
Back to top

Lorenza
berbecutza neimblanzita

Posted 23/09/07 @ 22:12 Reply with Quote
Mai fa un copil.Se zice ca ajuta.
Back to top
# /2  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Previous page