uf!!!!!!

Am momente cind sint foarte sigura pe mine si momente in care ma cuprinde indoiala: stiu cum sa imi cresc bebeul: stiu cind maninca, cind trebuie sa doarma, ce ii place, ce nu. Dar imi vin in minte mii de intrebari la care n-am raspuns. Mii de situatii pentru care nu as fi pregatita. In care nu stiu ce sa spun. Ce sa fac.
Ma gindesc la mama... de fapt, la ai mei: amindoi. Nu i-am vazut niciodata dezarmati. Nu i-am simtit niciodata slabi. S-ar fi clatinat pamintul sub mine.
Ei cum or fi reusit sa pastreze atitudinea asta?!
Care e trucul?

Ii vad acum, si ii vad umani, si albi, si slabi, si cu defectele lor, si cu rabufnirile lor mai drepte sau nedrepte...Dar ATUNCI nu erau asa. Atunci erau perfecti. Erau lumea mea perfecta. Orice nu stia nimeni stia unul dintre ei. Sau amindoi. Faceau sa treaca orice ar fi durut. Orice vis urit. Si nu exista nimic care sa ma poata atinge, intre ei...
Imi aduc aminte , ma uit la mine si la barbatu-meu si ma cuprinde disperarea. Cum sa fim noi asa?! Noi sintem mai speriati ca bb, de cele mai multe ori... Daca o sa o doara ceva, vreodata, cum o sa ma vada copilul asta calma cind eu o sa fiu cu dintii in gitul aluia care a indraznit sa-i atinga un fir de par? De unde echilibru, cind echilibrul meu e atit de precar, cind e vorba de ea?!
Stiu, teoretic, ce trebuie sa fac.... dar eu sint genul impulsiv, vulcanic si nestapinit, iar o mama trebuie sa fie O MAMA!!
Nah, iar eu's asa de imperfecta!!!!!!

Elise & BBLisa

Sabina spune:

e f greu, dar trebuie.
Sofia a fost intotdeauna ingrozita de momentele mele de slabiciune.
daca ma vede plangand, ma taxeaza urat de tot.
si o face sa se simta pierduta.

deci eu sunt imperfecta rau de tot.....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

alba spune:

Dar de ce trebuie sa ne dam altfel, decit suntem. Cine ne cere sa fim perfecte ?
Daca ne e a plinge eu zic,sa plingem ,de ce sa ne ascundem, dintr-o data fata de copii nostri. Ca sa nu parem slabe ? Cu totii avem
sentimente si emotii, ce nu le putem stapini tot timpul
Si nici nu trebuie.Mai ales ca suntem mame:-)


Elise,ramii asa cum esti si va fi bine




Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian

ladyJ spune:

Fetelor,eu spun ca cel mai important pentru copii nostri e sa simta dragostea noastra neconditionata.
Plus de asta,ei trebuie sa stie ca atunci cand au o problema,noi suntm acolo pentru ei.
Chiar daca uneori avem momente de slabiciune,plangem,ne enervam,suntm vadit afectate de ceva,oricum copilul nostru ne vede ca pe niste super oameni,fiinte mature si inteligente.
Suntem oameni.Nu suntem roboti.Plangem pentru ca avem o problema.Dar ne stergm lacrimile si actionam pentru binele copilului nostru.Copilul va intelege atunci ca suntem luptatori,nu suntem dumnezeu.Suntem oameni puternici care nu se lasa invinsi de probleme,si dupa o repriza de crize sau de lacrimi,avem puterea sa ne ridicam si sa luptam.

Draga Elise,nu esti imperfecta.Esti perfecta ca om,pentru copilasul tau.Nu cred ca e gresit sa aratam copiilor latura umana,cu toate slabiciunile si puterea ei.

ladyJ

O palma data la timp face mai mult decat o mangaiere.

A_Iulia spune:

Cred ca primul an e mai greu. Poate si al doilea. Apoi multe se schimba, copilul incepe sa comunice, multe nelinisti dispar, copilul iti spune singur cand ii e foame, somn, cand il doare burta.

Pe de alta parte, e o vorba: copii mici probleme mici, copii mari probleme mari.

Adina + Olivia 04.03.2004

tinatache spune:

Dar ce spuneti de urm. replica a copiilor mei, in timp ce se uitau la tv: da' de ce plange? e om mare, oamenii mari nu plang!!
Am zis ca nu ma mai ascund de ei da' parca nici nu ma lasa inima... si totusi, si oamenii mari plang...

Cristina
-----------------------------------------------
http://www.sos-satelecopiilor.ro/

Elise spune:

exact asta am crezut si eu mult timp, ca oamenii mari nu pling si - mai mult de atit - sint capabili sa rezolve toate problemele... sau mai exact n-au probleme. Copiii au probleme!


Elise & BBLisa

notquiteso spune:

Mie mi se intampla sa fiu imperfecta destul de des. Iar atunci cand se-ntampla, ii explic grasei mele uitandu-ma in ochisorii ei, cum ca mami are o problema, ii explic foarte pe scurt si problema, si ca nu are nici o legatura cu ea.
Nu cred ca intelege nici pe jumatate ce ii spun eu, insa stie cand sunt suparata pe ea pt ca roade prize si cand sunt suparata din alt motiv. Cand imi infige un deget fix in ochi si-mi dau lacrimile, incepe si ea sa planga, chiar daca eu nu scot nici un sunet. Dar stie ca m-a ranit.
Cand pur si simplu sunt atat de tensionata de mi se zbarleste parul in cap, incerc sa nu stau langa ea. Dar ea vine dupa mine, se cocoatza in bratele mele si cu tandrete imi infige un deget in ureche sau in nas.. Bine-nteles ca ma apuca rasul.

Edit ca uitam sa zic: parintii mei nu erau nici pe departe atat de stabili cum mi-ar fi placut mie sa fie. Asa ca am fost nevoita sa fiu eu stabila, pt mine. N-am avut o copilarie frumoasa, insa am stiut intotdeauna ca ma pot baza pe 2 lucruri: pe Dumnezeu si pe mine. Asta mi-a facut de multe ori viata mai usoara, fiindca am stiut ca nu trebuie sa depind niciodata de nimeni. Abia acum, mare fiind am invatat sa ma deschid si sa ma las chiar si ranita, nu-i un capat de tara daca uneori sufar. Trece. Toate trec.

Elise spune:

pai eu am inceput sa am spaimele astea recent, cind am realizat ca.... pricepe. Pricepe si inregistreaza. Hait, de acu' nu mai pot sa pling in voie! Nici sa fiu slaba, lasa, meschina, carcotasha si birfitoare.... nici sa imi las ciorapii imprastiati prin casa.... nici sa-mi boscorodesc barbatul sau sa-i sparg in cap vesela de portelan!! Si peste cinci minute sa ne umfle risul!
GATA - de acum... ma vede!!!! Si tine minte!!!

Incerc sa ma gindesc cum as fi reactionat eu sa o vad pe mama tzopaind prin casa, cu castile in ureki, cu uscatorul pe post de microfon, zbierind ragushit vreo melodie neidentificabila, doar asa, antistress.... sau zburdind pe role prin Herastrau si aterizind in tufish.... Ma gindesc cum m-ar fi surprins sa aud toate replicile mele ironice sau rautacioase venind de la MAMA catre altcineva.... de la mama mea, care era calmul intruchipat.... si bunatatea intruchipata...(pentru mine, evident, ca altfel era si ea om ca oricare altul).
Chiar o sa o intreb, totusi, cu prima oacazie, cum a reushit sa isi pastreze imaginea asta.
Eu...cum sa fac?


Elise & BBLisa

alba spune:

BBLisa nici nu are anisorul,cum sa tina minte?
Darian fiul meu cel mare, isi aduce aminte doar de la 3 ani in sus,asa ca daca mai ai portelanuri, sparge-le fara frica




Alba,mami de
Darian Valeriu *17.09.1999
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Darian
&
Cassian Teodor *04.06.2005
https://fotoalbum.web.de/gast/corinastella/Cassian

Ramona J spune:

Copiii poate ca nu tin minte, dar tot ceea ce se intimpla in jurul lor contribuie la formarea personalitatii lor.
Eu sint panicoasa din fire, dar in momente cheie ma mobilizez. Sotul meu e mult mai calm de obicei, dar intr-o urgenta isi pierde mintile. Ma refer in special la cazaturi senzationale ale copilului, cu singerari abundente, drumuri la urgenta etc.
De fapt cred ca sint mai speriata decit ei in momentele alea, dar stiu ca trebuie sa fiu tare si cumva si reusesc. Devin ca un robot, ma concentrez la ceea ce trebuie facut atunci.
In rest, ce sa zic? Sint sigura ca gresim cu totii fata de copiii nostri. In viata de zi cu zi cel mai mult regret ca nu sint suficient de calma. Chiar trebuie sa-mi sara tandara ca abia maninca, sau ca vorbeste intr-una cind e la masa, sau ca pleaca seara spre baie dar ramine cu ochii in televizor?

The best thing you can do for your children is to love your wife.