 |
Eu nu stiu pe ce lume sunt. Cat nu e cu mine copilul eu nu mananc. Nu pentru ca nu vrea ci pentru ca nu stiu sa fac cumparaturi. Ma duc in magazin, ma uit pe rafturi, nu vreau nimic, trec mai departe. Ajung acasa, ma izbeste foamea. Ma duc la frigider: niste branza veche, un unt uitat pe acolo si cam atat. Ma intorc in camera, fumez una, doua, trei, patru ....tigari, imi aduc aminte ca mi-e foame. Ma intorc la frigider cu speranta ca s-a umplut intre timp. Ash, ba mai rau, branza a mucegait parca. Macar de as avea o rosie. Deschid dulapul cu provizii. Niste orez, niste zahar, faina, multe condimente (nu se stie pentru ce), niste praf de copt (la ce o folosi?!?). Evrika: am gasit niste seminte. Fericita, ma duc la calculator si rontai isteric. Mai bag o tigara, mai lucrez, mai stau pe DC. Nu mai pot sa stau pe scaun ca imi ghiortaie prea tare matele. E ora 3. Ma hotarasc ca e cazul sa mananc totusi ceva. Imi ia juma de ora sa ma imbrac, un sfert sa strang gunoiul sa il duc afara si ma pun pe drum. Abia cand ies afara si dau de cele 35 de grade, imi dau seama la ce foloseste mancarea. Ma tarai agale spre Spring Time, singura mea sursa de mancare. Offf, ce departe e...Incet pe Chopin, pe la umbra pe Garibaldi. Ce cosmar, pe Ceaicovsky e totul rajgait, duduie picamerele, praful si zgomotul accentueaza caderea de glicemie (sau cum i-o zice stiintific foamei). Pe la jumatatea lui Rahmaninov mi se pare ca nu o sa mai ajung niciodata. Noroc cu strugurii necopti din curtile blocurilor. Bleah sunt acrii. Mi se strapezesc si dintii falsi. Speranta reinvie ca apare mareata si atat de frumoasa cladire a Springului. Comand, ma asez la masa si stau sa astept 8 minute. In parculetul din spate e acelasi praf de pe Ceaicovsky: pun alei. Sunt isterici astia de la primarie. Au demontat toate trotuarele. Nu mai pot copiii sa umble din piatra in piatra si sa faca echilibristica.
Cu stomacul sugrumat de fericire si foame incep sa ma afund in hamburger. Mi se pune primul dumicat in gat cand vad ca se uita niste barbati la mine cum mananc. De ce oare nu se pot inventa camere special pentru cei care mananca ca Gargantua. Am evita atat de multe momente penibile. Simt o bucata de varza pe barbie iar maioneza dracu stie pana unde a ajuns. Nu imi mai sta gandul la mancare, ma simt toata plina de maioneza si varza. Aia tot se uita:"n-aveti mah televizor acasa?" Incerc sa mananc delicat. Imi cade bucata de carne pe pantaloni. Acu' ce sa fac? Sa o iau sau sa fac pe fandosita si sa scap de ea? Mi-e prea foame ca sa am ganduri filozofice asa ca ma razbun pe lume si pe obiceiul ei indiscret de a se uita in gura mea si infulec bucata cu totul. Apoi manac chifla. Las maioneza sa imi curga pe obraz, imi ling la sfarsit degetele si ma uit cu scarba la tava:"ce mancare oribila". Fumez tigara, ma uit urat la comeseni si plec. Tot 35 de grade. Uite un magazin: hai sa intru sa imi iau mancare pentru diseara. Intru, ma uit la oferta da' senzatia de scarba si satietate ma impiedica sa iau o decizie. "Doua pachete de Viceroy, va rog" Si plec. Acum stau la calculator, beau cafea, fumez si tremur. Asta cu tremuratu e mai noua. Peste doua ceasuri o sa imi incep drumurile la frigider. Da mai bine sa fumez o tigara.
Nuka si Mama la Nuka
Trimite reactia ta
|
Posted 11/08/06 @ 15:34
Ioana Catalina (3.10.2005)
Sofia
SOPHIA
Lumy- mamica lui 
(11 Martie 2004) 