|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
Laura25
| Jurnal de calatorie prin viatza cu gemeni
Acest mesaj a fost trimis de
Laura25
pe data de 15/10/2006 la 14:20
.:. 6291 vizionari
.. Exista 46 raspunsuri la acest anunt
|
 |
De mult incerc sa imi fac timp si elan sa tin un jurnal pentru si despre copii mei. Am avut o tentativa cand aveau cateva luni, pe o agenda ce o tineam in noptiera. Dupa cateva zile, am abandonat. Suna prea anost si cuvintele pe foaia de hartie pareau prea goale, prea tehnice.
Acum imi reprosez ca uit. Deja nu imi mai amintesc exact cum suna primul "mama" spus de Bianca, inconstient, la 4 luni. Nu imi amintesc la ce jucarii se hilizeau cand aveau 5 luni, am uitat si ziua cand a luat-o Rares in 4 labe. Eram la tara, la mama mea, dar nu mai stiu exact cum s-a intamplat. Si e pacat, e mare pacat sa uit asemenea evenimente si realizari cu care cred ca nu o sa ma mai intalnesc niciodata in viata.
Toata lumea cand ma vede cu ei ma caina, ma intreaba cat imi e de greu (nici macar "daca" imi e greu). Dar nimeni nu stie cat e de frumos, cate satisfactii si cate zambete si hohote de ras, cate lacrimi de fericire si mandire imi zmulg shtrumphii mei. Daca e greu? DA, este greu! Dar cat e de frumos! Cum e sa te bucuri de toate micile realizari, micile pozne, micile lor bucurii, LA DUBLU! Sunt o fericita. Am fost binecuvantata cu doi copii minunati: sanatosi, frumosi, cumintei, isteti si veseli.
Am intalnit cu 2 saptamani in urma, in parc, o mamica din Piatra pe care o stiam de pe net. Era prima data cand ne vedeam fata in fata. A doua zi, scria pe forum: "Oricum ai niste copii tare dragalasi. Din acest punct de vedere esti o super-mamica. Si eu as fi vrut sa mai vb cat ceva, dar mi-a placut sa va obs de la distantza. Parca suntetzi un tot unitar inseparabil".
Incep ... cu inceputul. Cum au venit ei in viata mea.
Povestea noastra incepe in 2003, cand in septembrie, primul test de sarcina facut in viatza mea a iesit cu 2 liniutze. Emotiile si bucuria erau de nedescris. Aveam 2 ani de la casatorie si un copil era tot ce ne doream. Din nefericire, in cateva saptamani au aparut durerile, scurgerile maronii si verdictul: sarcina oprita in evolutie
In apilie 2004, liniutzele magice au aparut din nou. Tragedia a venit insa repede: am pierdut din nou sarcina la 8 saptamani (tot oprita in evolutie). Simteam ca sunt in pragul unei depresii, ma obsedau intrebarile : « De ce ? » « De ce eu ? Cu ce am gresit ?” Am avut mereu alaturi familia si prietenii si am trecut si peste asta. Am hotarat insa ca trebuia sa aflu mai multe, sa incerc si sa fac ceva mai mult decat sa astept.
Am plecat la Iasi si am avut norocul sa intalnesc un doctor foarte bun si un om deosebit: dr. Irina Dumitrascu de la Maternitatea Cuza Voda. Ea m-a ajutat sa merg mai departe: am facut un set complet de analize, o histeroscopie, un tratament cu Duphaston. Concluzia ei a fost ca anatomic, totul e in ordine, trebuia sa avem grija sa incepem un tratament de sustinere a sarcinii imediat ce aflu ca sunt insarcinata si sa ma rog la Dumnezeu sa fie bine.
In prima saptamana din noiembrie 2004, am facut testul de sarcina numai ca o confirmare, caci eram sigura ca sunt din nou insarcinata (desi ciclul nu imi intarziase decat o zi. Ma simteam bine, eram fericita, dar sufletul imi tremura zi si noapte la gandul ca totul se poate repeta, ca as putea pierde din nou copilul. Numaram zilele si orele pana la implinirea celor 7 saptamani de sarcina cand eram programata la ecograf
O buna prietena de-a mea urma sa nasca in cateva zile si a mers cu mine sa se interneze. Eram impreuna in sala de consultatii, eu pe masa de ecograf, d-na doctor tocmai imi spunea sa iau exemplu, cu asa o burtica sa vin si eu … cand o vad ca face ochii maaari, se incrunta putin, apoi i se intinde un zambet pe toata fata. (In sinea mea, ma gandeam ca e de bine, daca zambeste, dar ma intrebam oare ce o fi!?!?) « Ia te uita, sunt doi! » ?!?!?!? « Poftim!?!? » « Ia sa vedem si inimioarele. »
Daca ati facut macar o data un ecograf de genul asta si ati auzit pt prima data zgomotul ala unic, ce iese din boxe si reprezinta bataile de inima ale bebelusului vostru, stiti ce am simtit. “Tic .. tic .. tic .. tic (si zgomotul “de fond” ca in filmele cu alieni). “Ia sa-l auzim si pe al doilea. ” Cu o tonalitate mai ridicata si un pic mai repejor : “tic, tic, tic …” Intreb: “Sigur nu se aude inima mea? Ca mi-a ajuns in gat cu totul”. Pluteam … nu mai stiam ce sa spun, cum sa ma manifest, simteam ca explodez. Era prea frumos… era …
Cum am iesit, pun mana pe telefon sa sun sotul. Era la serviciu. Ma intreaba nerabdator cum e (si el astepta cu sufletul la gura sa ii spun ca e bine, ca bebelusul e la locul lui), ii zic ”Stai jos? Eu zic sa te asezi … » El : « Hai, nu ma omora acuma, spune daca e bine ! ». Zic « Da, e bine … numai ca am auzit inimioare » EL : « ??? Adica ? Si nu e bine ca bate inima ? Nu asta asteptam ? » « Ba da, numai ca sunt inimioare. Doua ! » (deja vizualizam perplexul si nedumerirea de pe fata lui « Iiii ?>> « Avem gemeni » … pauza … liniste totala …si aud strigatul catre colegi « Bagami-as, am gemeni ! ». Era atata bucurie si exaltare si un amalgam intreg de emotii in strigatul ala, ca m-a busit instantaneu si rasul si plansul. Cand am ajuns acasa, l-am gasit pe un scaun in bucatarie, cu o tigara ce ardea singura in scrumiera, cu privirea pierduta si un zambet intins pe toata fata. Din ziua aceea totul s-a schimbat in viata noastra.
A urmat o sarcina dificila, cu emotii mari, un cerclaj facut la 10 saptamani, contractii si dureri inca din primele luni. Desi din ianuarie am stat in pat, am ajuns de 2 ori in perfuzii.
Prima ecografie la care a asistat viitorul tatic ne-a adus inca o veste mare : unul va fi sigur baietel, celalalt, destul de probabil, fata. Sotul meu era in extaz, isi dorea foarte mult o fetita (care de altfel la prima intalnire prin intermediul ecografului i-a facut cu mana. Cred ca a fost momentul in care el s-a indragostit iremediabil de fetitza lui). O alinta “surpriza tatii” si peste tot spunea ca asteapta un baiat si o surpriza.
Cand am implinit 30 de saptamani de sarcina am rasuflat usurata ca am ajuns pana la punctul cand sansele de supravietuire ale bebelusilor erau reale, chiar daca s-ar fi nascut prematur. In ultima luna am luat 4 kg in 3 saptamani. Ma ridicam de jos cu o mana tinandu-ma de sale si cu una de sub burta, sa nu o scap.
In duminica in care implineam 36 saptamani de sarcina, d-na doctor era de garda si m-a chemat sa ma interneze. Vroia sa fiu acolo daca o porneau shtrumphii la vale, distanta dintre Piatra Neamt si Iasi fiind una destul de mare in caz de urgentza.
Era o dimineata superba de vara, pe 12 iunie (DPN-ul era 10 iulie). Am plecat de acasa bombanind tot drumul, ca eu ma simt bine, ca nu nasc acum si o sa mor de cald prin prin maternitate in Iasi, in loc sa stau acasa la umbra Pietricicai. Sotul statea mai mult cu mana dreapta pe burta mea decat pe volan (primind suturi la greu pt asta) si negocia cu mine ce nume sa le punem (a fost o intreaga discutie toata sarcina, s-a ajuns de la glume la certuri cu amenintari si inapoi). In final, aveam ales un nume pt fata (de fapt aveam vreo 3 …si de rezerva), dar nici unul pt baiat. Chiar am intrebat la un moment dat ce facem daca sunt 2 baieti si a venit repede replica : « te fugaresc de acasa » insotita de un zambet suav.
Ajungem la maternitate, eu dand non-stop indicatii sotului : unde gaseste lucrurile pt bebelusi, cand si cum sa mi le aduca, ce sa faca acasa cu florile si pisica, ce si cand sa manance … De fapt, muream de emotie. Nu mai facusem un ecograf de 6 saptamani, abia asteptam sa ii vad, sa vad ca sunt mari si bine. Dupa aproape 3 ore de asteptare (d-na doctor era intr-o operatie dificila), in sfarsit intram in sala de consultatii.
Primul il ia la masurat pe baiat, care statea in stanga : dimensuini, pozitionare. Statea bine mersi cu capul in jos, aproximativ 2700g, avea o circulara de cordon de care urma sa ne ingrijoram cand era sa se nasca. Cand trece in dreapta, o vad ca se cam schimba la fata, ia cateva dimensiuni … aproximativ 1700g. Inghet (desi erau binisor peste 25 de grade)! Cu 6 saptamani inainte erau aproximativ la fel. Se intorsese si cu capul in sus, ceea ce doctorita a spus ca e bine, ca daca ramanea cu capul in jos, spatiul era si mai mic, putea fi si mai rau. Mai masoara niste tensiuni prin artere, se uita la inimioara, la tot ce se putea. Verdictul : in nici un caz nu o sa pot naste natural ( nu ar fi suportat bebelusul mic 2 randuri de contractii, plus faptul ca era cu capul in sus), urma sa ma tina sub monitorizare zilnica si sa vedem cat de repede este necesar, operatie de cezariana. Speranta era sa ajung cu bine la 37 de saptamani.
Am pus o mie de intrebari si alte o mie imi umblau prin cap: as fi putut face ceva mai din timp, daca as fi fost mai des la control, daca as fi stat in cap, daca as fi mancat altceva, daca …. Concluzia a fost ca baiatul crescuse foarte mult in ultima luna, i-a luat spatiul si hrana necesara celui mai mic, stand foarte bine cocotat pe vasele de sange ce il alimentau (nu am aflat sigur daca e fata sau baiat, asa ca a ramas « surpriza tatii » pana la nastere).
Am stat in noaptea de duminica spre luni in maternitate, numai cu gandul ca pana la urma trebuie sa fie bine. Facusem Celestone 4 saptamani, erau destul de aproape de termen, nu erau chiar foarte mici. Am « comandat » sa mi se aduca integrame si carti de citit, ca trebuia sa mai stau cel putin o saptamana pana la operatie.
Luni, pe la 11, ma duc din nou la ecograf. D-na doctor masoara din nou indicii de pe artere, ritm cardiac 80. Imi zice sa ma intorc pe o parte. Ritm cardiac 120. Hopa !
Se uita la mine, se uita la monitor : « Da, ii scoatem afara. Nu e bine deloc, intra in suferita fetala asta micu si nu mai putem astepta. O sa aiba mai multe sanse daca se naste acum. » Eu zic cu un firicel de glas : « Daca asa credeti ca e bine, ok ! » « Offf, numai cu dumneavoastra nu ma gandeam ca o sa am treaba azi ! » si imi zambeste incurajator.
Era aproape 11:30 (garda ei trebuia normal sa se termine la 12). Incepe sa dea telefoane : cand e libera sala ? Unde e anestezistul cu care lucreaza ea ? Ma intreaba de vreo 3 ori ce am mancat. Zic : « un covrig » (vad privirea dezaprobatoare din spatele zabetului amabil). “Vrei rahi? Cred ca asta o sa facem, ca e mai bine, mai ales ca ai mancat un pic. S-ar putea sa te doara capul, dar e riscul mai mic. Nu stiu astuia mititel cat de bine i-ar fi cu o anestezie generala ». Iar eu, cu un sfert de gura : « Bine, daca asa e mai bine, nu-i nici o problema. Rahi sa fie ! » (aveam o vaga ideea ce insemna tipul asta de anestezie. Stiam ca o sa fiu consienta si o sa aflu imediat cum sunt shtrumphii, ceea ce ma bucura). « Fugi sus, ia-ti bagajul si cobori la sala de nasteri. Cam intr-o ora jumate e libera sala si sa avem timp sa te pregatesti. » « Si firul de cerclaj ? »(aveam eu o obsesie ca o sa uitam de el si o sa raman « cusuta » pana la adanci batraneti). « Scoatem si firul acuma ! »
Urcand cu liftul cele doua etaje pana in salonul unde eram cazata, incercam usor-usor sa ma dumiresc, sa realizez ca urma sa nasc. Pun mana pe telefon sa imi chem sotul de la Piatra. Incerc pe cat posibil sa nu il alarmez. Ii spun sa mearga incet, ca mai dureaza cateva ore pana ma poate vedea, sa stea linistit ca sunt bine. Ii spun ca il iubesc (ma strafulgerase o ideea ca totusi se putea intampla ceva nasol cu mine in timpul operatiei) si il rog din nou sa aiba grija cum conduce. Incerc sa dau de mama, dar nu raspunde nimeni. Imi sun sora mai mare, sa anunte ea pe toata lumea. In timp ce imi strangeam lucrurile cu o mana, cu cealalta tineam telefonul, incercand sa fiu coerenta si sa par stapana pe situatie, vine doctorita Paun (rezidenta ce lucra cu doc. Dumitrascu) sa ma grabeasca. Sala era libera.
Mi se scoate firul de cerclaj, mi se face o clisma (multe nopti nedormite ma obseda momentul respectiv, care mi se parea de o jena maxim pt mine). Reusesc sa vorbesc cu mama care imi spune ca ma iubeste si e alaturi de mine (i-am simtit lacrimile in voce), fac cunostinta cu anestezista (imi pare rau ca nu i-am retitnut numele, dar a facut o treaba extraordinara), mi se completeaza cate ceva prin fisa. Ma preia o asistenta care ma cantareste :76.5 kg (luasem 19 kg de la inceputul sarcinii) si ma baga in sala de operatie. Era putin trecut de ora 12.
Doctorita anunta sa se pregateasca 2 bratari pt copii, una albastra si una nu se stie. Anestezista, foarte dragutza, m-a intrebat de vreo 3 ori cum ma cheama pana a facut asocierea « Aaa, Laura ca ciocolata ! » si imi da indicatii sa nu misc capul, sa spun daca imi e rau, ma mai intreaba cum o sa ii cheme pe copii si se distreaza toate ca nu am nume pt baiat, dar am pt fata, desi nu se stie daca o sa fie vreo fata.
La un moment dat vine o asistenta si ma apasa pe burta in stanga sus… si in cateva secunde aud un tipat sanatos si cu coada ochiului o vad trecand ceva rosu in maini. Ma pocnesc instantaneu lacrimile. Doctorita ma intreaba daca ma simt bine, eu mormai ceva … anestezista ii spune ca sunt bine, dar plang si ma ia la rost, in gluma, ca la ea pe masa nimeni nu plange. Imi da voie sa rad, sa spun bancuri, dar sa nu plang. Aud in continuare oracaiala celui mic, vad lumea relaxata in jur si stiu ca e bine. E greu de spus ce simteam, eram fericita, dar ingrijorata. Vroiam sa il aud si pe al doilea pt a ma putea bucura pe deplin.
Dupa cateva minute ce au fost o infinitare, mi se pare ca aud un alt glascior, mai scazut si mai mult simt decat stiu ca s-a nascut al doilea bebelus. Anestezista imi confirma « Ia uite si al doilea ! » Nu prea aveam cum sa ma uit, ca ma tinea cu capul in sus. Intreb, pt siguranta si linistea mea « A tipat ? » … Nu imi raspunde nimeni. Fac un efort sa vorbesc mai tare, dar glasul imi tremura « A tipat si al doilea ? ». In sfarsit, mi se confirma « Da, a tipat si al doilea. Sunt bine amandoi .
Gata, sunt mama ! Pot sa plang in voie (imi permite si anestezista).Sentimentele ce m-au coplesit in secunda aia sunt greu de descris. Sa spun ca eram fericita, ar fi prea putin. Parca mi se luase o povara imensa de pe suflet si in loc s-a umplut cu iubire nemarginita pentru ghemotoacele ce tocmai venisera pe lume. Nu mai vroiam decat sa imi vad copilasii, sa ii ating, sa ii simt. Din nefericire nu s-a putut atunci, pentru ca baiatul a fost pus la oxigen, iar fata a fost dusa imediat la terapie intensiva, la sectia de neonatologie. Avusesera Apgar 8, respectiv 7.
Imi amintesc sa intreb daca am fata si mi se confirma, « surpriza tatii » era fetita. Aud si ce se dicteaza asistentei sa noteze pe bratarele : « Serban Nastase I, 2900g, 49 cm ora 12:30. Serban Nastase II: 1600 ( !!!), 43 cm, 12:35 ». Cineva vine si imi leaga si mie o bratara. Intreb senina « Dar nu imi puneti doua? » « Vrei doua ? Lasa ca am scris tot ce trebuie pe asta ».
Nici nu am ajuns bine la reanimare, ca am si inceput sa dau telefoane, sa trimit SMS-uri, sa anuntz familie, prietenii. Apare imediat proaspatul tatic (care in ciuda rugamintilor mele, scurtase timpul normal de parcurs distana dintre Piatra si Iasi cu o ora). Era si el fericit si super emotionat. In ciuda mea, el a reusit sa isi vada baiatul primul. O asistenta care m-a alimentat cu vreo 6 “bidoane” de apa cu sare si glucoza in perfuzie mi-a spus sa incerc sa ma odihnesc pana nu trece efectul anesteziei. Stia ea ce stia, dar eu nu …
Cam dupa 2 ore, mi se aduce baiatul sa-l vad. Era infasat intr-o pelincutza alba, i se vedea numai fatzuca rotunda, roz, perfecta … cei mai senini ochi albastri pe care ii vazusem vreodata ma priveau linistiti. M-a cuprins instantaneu un val de caldura si de liniste. L-am tinut la piept, l-am sarutat si l-am alintat, i-am soptit ca-l iubesc, ca e baiatul mamii iubit si nimeni nu o sa schimbe asta niciodata.
Era o zi torida de vara, 13 iunie 2005, cerul era curat ca lacrima, soarele ardea … si mie soarta tocmai imi zambise putin mai larg. Eram MAMA, eram fericita, eram implinita.
Pe Bianca am reusit sa o vad abia marti dupa amiaza. M-am chinuit sa ma dau jos din pat in ciuda durerilor cumplite si impreuna cu sotul am plecat la ultimul etaj, la neonatologie. Puiuta mea era intr-un patut incalzit ( nu a stat la incubator decat 24 de ore), mica, mica, mica … avea pe ea numai un Pampers ce parea urias, o branula in manutza, senzori pe piept, o vanataie in cap de unde ii luasera sange. Mi s-a strans inima cand am vazut-o asa … dar in cele cateva minute cat am stat langa ea, tot ce am putut sa spun a fost « Ce frumoasa e ! ». Doamne, cat o iubeam!
Cine a vazut un copil mai mic de 1800g, stie ce priveliste este : pielea intinsa pe craniu, ochii putin umflati, cu endeme, degetelele ca niste bete de chibrit. Acum imi dau seama ca semana putin cu taticul ei in perioada studentiei, cu fata trasa si ochii incercanati dupa o zi si o noapte de Heroes in retea si bere. Era ca un mic alien, dar avea trasaturi asa de frumoase! Parea atat de firava, de neajutorata, as fi vrut sa o iau in brate, sa o protejez, sa ii dau din sanatatea si puterea mea. Doctorita ce se ocupa de ea ne-a spus ca e o luptatoare, ca o sa fie bine, o sa creasca repede si o sa fie sanatoasa.
Cand am plecat din maternitate, pe 2 iulie, Bianca avea 1980g, iar Rares trecuse de 3200g.
Laura  de shtrumphi,  Rares si  Bianca 13.06.2005
 Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
 Posted 15/10/06 @ 14:38
(Edited 31/10/06 @ 09:43)
|
Date tehnice:
Bianca: 4 luni+13z - 4.900 g/59 cm, 5 luni jumatate - 5.600 g/61 cm , 6 luni - 5.800 g, 7 luni - 6.200 g/66 cm, 8 luni - 6.800 g, 10 luni si 3 sapt - 7600 g, 1 an: 8200g/69 cm, 14 luni: 8700g/72 cm
Rares: 4 luni+13z - 6.850 g/64 cm, 5 luni jumatate - 7.400 g/69 cm , 6 luni - 7.800 g, 7 luni - 8.100 g/73 cm, 8 luni - 8.600 g, 10 luni si 3 sapt - 9700 g, 1 an:10200g/77 cm, 14 luni:10800g/79cm
Evenimente:
2 iulie - venirea acasa de la maternitate
23iulie - botezul
16noiembrie - prima zapada
mijlocul lui decembrie: - Rares incepe sa stea in picioare si are primele tentative de a se rifdica singur tinandu-se de gardutz.
26 decembrie - primul pipi la olita al lui Rares
27.12.2005 - i-am tuns chel pe amandoi
3 ianuarie 2006 - primul pipi la olita al Biancai
22.01.2006 - Rares a spus "MAMA
12.02.2006 - Bianca a spus "MAMA"
23.02.2006 - Bianca a spus "TATA"
18.02.2006 - Rares - primul dintisor
25.03.2006 - Rares - al doilea dintisor
06.04.2006 - Bianca - primul dintisor
13.04.2006 - Bianca - al doilea dintisor
20.04.2006 - Rares - al treilea dintisor
22.04.2006 - primul pupic intre frati
12.05.2006 - Rares - al patrulea dintisor
27.09.2006 - Rares - primii pasi singur
22.10.2006 - Bianca -primii pasi singura
La petrecerea de 1 an, Bianca a ales de pe tava o seriga, un pix, apoi bani. Rares a ridicat simultan o floare si o papiota, apoi pixul, apoi o verigheta.
Acum Rares are 8 dinti, Bianca 6. Rares exerseaza prin casa mersul pe propriile picioare, dar inca ezita si merge pe distante scurte.
Aseara a reusit prima ridicare, fara nici un sprijin, din 4 labe in picioare. Se joaca si interactioneaza, comunica foarte mult unul cu celalt. Rad in hohote impreuna, se cearta de la jucarii, se maimutzaresc si se imita unul pe celalalt la fiecare gest si sunet mai deosebit.
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
 |
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 15/10/06 @ 14:56
(Edited 18/10/06 @ 14:37)
|
15 octombrie 2006
Participam la concursul de poze haioase de pe site-ul Mami. Azi ar trebui sa fie tragerea la sorti, sau maine ... Oricum, astept cu sufletul la gura. E una din micile mele obsesii: sa apara copii mei in revista Mami.
Azi a fost mama Ramonei si i-a tuns. Sebi s-a suparat puternic pe mine pentru asta, mai ales ca au plans. Dar trebuia sa-i tund, prea aveau coditze si plete aiurea. Pe Bianca a tuns-o cu foarfecul, sa ii lase parul mai lung, pe Rares periuta cu masina. Dar le sta bine. Chiar lui Rares ii sta mult mai bine asa. Il face mai baietel. Dupa ce a trecut scandalul, Bianca radea la Rares cu gura pana la urechi si il servea cu sticksuri sa-i treaca supararea. S-au studiat foarte curiosi in oglinda, dar si unul pe celalalt. Rares, alintat si pisicos cum e, cand Bianca se intinde pe burta, se duce si se isi pune capul pe spatele ei, o cuprinde cu mainile si se hilizeste multumit. De cele maimulte ori si Bianca se distreaza, dar uneori o enerveaza ca nu o lasa sa se ridice. Daca se rdica, Rares o impinge de cap sa se culce la loc si scandalul e gata. Uneori o loveste asa. Nu stiu cum sa-l fac sa nu mai fie violent cu ea. In 80% din cazuri nu o face intentionat. Vrea sa se joace cu ea sau sa o dea intr-o parte cand ii sta in cale, dar o loveste si ea tipa, se supara. Il cert, ii spun ca nu are voie, ma consolez ca e doar o etapa, ca o sa-i treaca. Dar Sebi se enerveaza, mai tipa la el, imi reproseaza ca nu-i fac nimic, ca nu-l educ, ameninta ca o sa-l loveasca si el. 
Bianca s-a trezit de dimineata cu chef de tipat si plimbat. Am facut vocalize impreuna ca sa mai stea cuminte cat am strans din camera, a reusit sa-l trezeasca si pe tat'su si a luat-o la picior. Ce bine ar fi daca ar merge singura! Ne cocoseaza si pe mine si pe Sebi cu plimbarile ei. Dar imi place teribil de ei cand vine Rares in 4 labe repede dupa ea si se ascund pe dupa mobila, tipa cand se vad si rad in hohote. Ce iures o sa fie dupa ce scapa la picioare!
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
Posted 16/10/06 @ 12:33
|
| Sa-ti traiasca si sa fitzi fericiti.Foarte emotionanta povestea ta,astept continuarea. |
|
|
|
kristinutza
blonda, dar ma tratez.
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 17/10/06 @ 15:21
(Edited 18/10/06 @ 14:18)
|
16 oct.2006
"Ploua, ploua, ploua ... vreme de betie..." mda,sigur! Vreme de kkt , daca ai doi pitici care s-au saturat de stat in casa. Frig afara, frig in casa. Am pus de mai mutle ori calorifelul electric in priza, sa nu inghete shtrumphii. In anii din urma, pe asa o vreme, m-as fi lafait intr-un butoi de melancolie. Anul asta, nici sa ma spal pe fata nu am apucat pana pe la 12. Am incercat sa contorizez cuvintele pe care le spun.
Rares spune "mama" (cand vrea), "apa", "mba" (tumba), "aaati" (lapte),"bebe" rareori, cel mai des numai "be", "aciu"(hapciu), "buuu"(buricul),"nai,nai"(nani,nani)
"pui", "ushiii"(fugareste puii),"pa" (face din mana si trimite bezele), "pa,pa" (pac, pac), "tu,tu" (tzup, tzup, insotit de trantirea de pamant a papuceilor cu "fata" de iepure), un fel de "pis,pis", minge e "gea", masina "bvuuu". Canta pe diferite tonalitati si scotand diferite sunete, in functie de referenul melodiei la care se uita. Cand Bianca doarme sau e numai intinsa, isi duce degetul la gura si spune "ssssh", sa nu facem galagie. La aragaz si la calorifer stie si spune ca e "fff, aaa" si nu pune mana. Imita diverse animale: mmm(vaca), di,di (la cal), "ma,ma" (mac, mac), "am, am"( ham, ham), "miauuu", "eeeee" (beee, oaia), face ca porcul (dar nu stiu cum sa transcriu fontic respeciva scremere). Intelege mult din ce ii spun si executa comenzi simple (binenteles, numai daca vrea mushciuletii lui la momentul respectiv).
Bianca are un vocabular un pic mai restrans, dar se spune ca cei mai destepti copii vorbesc mai tarziu  . "mama" (extrem de rar), "aate" (lapte), "be"(bebe), "aaci"(hapciu), "pui", "ushiii,"pa" insotit de pupaturi din buze si bezele, "bvuuu" la masina. Toate florile, indiferent unde le vede, mi le arata si inspira adanc si face apoi "aaa". Animale pe care le imita: "di,di" cu tot cu saltat din fund(la cal),vaca face mmmm, urmat imediat de di,di cu zambetul de rigoare fiindca stie ca ii spun ca numai calulu face di,di, nu si vaca, "ma,ma" (mac, mac),"miauuu", "eeeee" (beee, oaia), face ca porcul la fel ca Rares, deschide gura mare si scoate un "aaa" anemic cand vede leul.
Am alergat azi prin casa de am facut febra musculara. Cred ca vecina de la 4 se gandeste serios sa se mute la cat i-am dupait in cap. Ultima gaselnitza: fugarita pe canapea. Rares merge in picioare dintr-un capat in celalalt si Bianca, tinuta de maini, dupa el. Cu toate hohotele si chitzcaielile de rigoare.
Isi cultiva in continuare pasiunea pentru papuci pe care ii muta din hol in sufragerie, inapoi pe hol, se chinuie sa se incalte si aruca de pedeti cu ei. Macar au o treaba.
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 18/10/06 @ 14:37
|
17 oct. 2006
Azi a iesit soarele. Gata cu ploile! Dar e in continuare frig cumplit. Si afara si in casa. La pranz s-a trezit Rares primul, Bianca inca dormea. S-a ridicat in fund, a vazut-o, a dus degetul la guritza si mi-a zis "shshss", sa nu facem galagie. Eu fericita ca nu o trezeste, ma reped sa il iau, sa-l mut in sufragerie. In secunda doi, vede motanul pe fotoliu si striga din toti plamanii "tea! miaaauuu!"
Pe la 16:30 am iesit afara. In parc, doar doi copii de scoala si Flavia (cretulina scumpa de 1 an jumate) cu mama ei. Ma bucur ca nu sunt singura nebuna scoasa din casa pe frigul ala. Nu am stat mult, binenteles ca au poftit la jucat cu fundul pe pietris si mainile pana la cot in nisipul ud. S-au distrat din nou la topogan si au bagat-o pe soacra'mea prin tuburi . A venit Sebi de la servici si ne-a luat din parc la cumparaturi. F. frumos! I-am pus in carucioare si am facut o cursa printre rafturi care i-a amuzat copios. Rares s-a chinuit sa rupa ciolofanul de la paine, ca avea o pofta, le-am luat biscuiti si a trebuit sa desfac pachetul. Cand am iesit din magazin Rares a mers pe jos pana la trecerea de pietoni. Mergea asa mandru, cu gura pana la urechi si zgaindu-se prin toate vitrinele.
Seara am calcat niste cearsafuri, Rares era in sufragerie cu Sebi, pe Bianca am luat-o cu mine. Ce cuminte a stat puiuta mamii cam o jumatete de ora! S-a jucat singura cu un motan si un catel din plus. I-a pupat, i-a topait pe mocheta, i-a pus sa stea unul langa celalalt si a batut din palme, mi-a aratat unde sunt ochii, nasul, gura. Tot timpul cu strungareata le vedere.
Exersam in continuare mersul si echilibrul fara sustinere. Cam 2-3 pasi a inceput sa faca, dar se arunca in fata si merge numai in fuga. Eu ma bucur ca totusi ii place si vrea. O sa si poata intr-o zi, sunt sigura!
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 19/10/06 @ 14:51
(Edited 20/10/06 @ 11:13)
|
18 oct. 2006
Incerc de dimineata sa imi beau cafeaua citind ultimele postari de pe forum. Binenteles ca shtrumphii au alta parere. Se catara amandoi pe mine sa vada si ei rata de la sigla (ma!, ma!), reclama noua cu bebelush (tea!, ateaaaa! be! be!), Rares incearca sa imite emoticonsurile si face niste fete de ma prapadesc de ras. Batalie mare pe tastatura, pe butoanele de reglare a monitorului. La un moment dat Raes cedeaza, isi gaseste alta preocupre. Bianca, la mine in brate, mai baga un deget pe tastatura, imi mai testeaza vigilentza la pazit ceasca de cafea. Deodata o vad ca se intoarce cu faztuca aia a ei de iti vine sa o mananci si am priveste adanc in ochi, incepe sa zambeasca cu toata fata, imi pune palmutzele pe obraji, isi lipeste nasucul de al meu si incepe sa rada. Unul din foarte putinele ei momente de tandrete din proprie initiativa. In general, e super ok daca ii faci pe plac(o plimbi, te joci cu ea, o gadili), dar fara mari dragalasenii, fara pupaturi, strans in brate si alte dulcegarii. Simteam ca ma topesc si ma scurg de pe scaun. Ea continua cu dragaleala dandu-mi palmutze usor, fara sa ma doara (asa il iubeste si pe Rares uneori, cand ii e drag de nu mai poate) si aratandu-mi din belsug strungareatza.
Ii las pe la 10:30 pe pat in dormitor cu o punga de cuburi si lego si ma duc la bucatarie sa le pregatesc masa. Cand ma intorc, Rares indesa cu spor cuburile (pe care Bianca le scotea din punga si i le dadea la mana) intre pat si perete. La aparitia mea in usa, se intoarce victorios spre mine si incepe sa se aplaude, indemnandu-ma sa apreciez asa treaba bine facuta. Nu spun ce contorsionism (cu Rares tipand in spatele meu sa ma grabesc) am facut jumate de ora mai tarziu ca sa le scot, ca le poftea baiatul.
Seara mancau branza cu smantana si paine. Rares tinea un darab mare de paine la care Bianca se uita cu jind dupa ce a terminat bucatica ei. La un moment dat ea ii spune ceva (in limba numai de ei inteleasa), Rares zambind rupe o firmitura mai mare de paine si ii da Biancai in guritza deschisa ca de pui de randunica. S-au hilizit amandoi, mai ales ca Bianca a apreciat gestul leganandu-se si mormaind "mmmm" de placere. Ce buna era firmitura aia de paine, puteam sa-i dau eu cea mai cea prajitura, nu concura cu darul de la fratiorul ei!
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 20/10/06 @ 11:39
|
19.oct.2006
Am fost in parc si am stat mai mult azi. A fost mult mai cald. Le palce foarte tare la topogan. Lui Rares ii place sa-l pun de sus si sa-l las singur sa se dea. Biancai ii place mai mult sa ajunga la topogan, cu urcatul scarilor, trecutul prin tub unde tropaie de mama focului, plimbatul pe pasarela care se misca usor cand topaie mai tare. Am fost apoi la cumparaturi.Din nefericire nu am gasit ghetute pentru Rares. Toate sunt stramte in varf si nu ii intra piciorul. Le-am luat doua postere cu animalutze din desene animate si le-am lipit pe perete. Ce bucurie pe ei! O jumatate de ora au stat pe pat incercand sa se ridice pe perete sa le ajunga. Rares se ridica, statea putin in picoare, apoi se trantea cu fundul de pat. Motiv bun pt Bianca sa pice din picioare de ras. Fiecare hohot al Biancai binenteles ca il impulsiona sa o ia de la capat.
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 22/10/06 @ 15:35
|
20 oct. 2006
Din cauza dobitocilor care considera ca -7 grade e o temperatura "normala", inca nu avem caldura. As vrea sa le duc factura mea la lumina, dupa saptamanile astea de stat cu resoul in priza. Multumesc lui Dumnezeu ca imi sunt copii in continuare sanatosi. Soacra mea s-a oferit sa-i ia duc la ea sa le fac baitza (are centrala) si sa ramana peste noapte acolo. Am plecat cu 3 sacose de haine, jucarii, biberoane, linguritze ... Le-a placut la bunica, ca ea le intra in voie cu orice. Am stat pana au adormit. Mi-a fost frica sa nu ii apuce jalea, mai ales pe Rares care de multe ori nu vrea nici cu Sebi sa adoarma,ci numai cu mine.
21 oct 2006
Pe la 10:30 am ajuns la copilutzi. Bianca a fost cea care mi-a sarit de gat si l-a impins pe Rares cand am vrut sa-l iau putin. Numai ea! Am plimbat-o si ne-am dragalit. Nu vroia sa o mai las jos, parca ii era frica sa nu plec si sa o las iar. Noaptea a fost ok. Ei au dormit, nu au facut scandal, bunica a dormit mai putin, dar riscul meseriei. I-am zis sa incerce sa doarma mai des cu ei, sa se obisnuiasca.
In drum sper casa ne-am oprit la Leonardo si i-am gasit ghetutze f. frumoase lui Rares. Negre, din piele. Am negociat cu Sebi prin telefon si le-am luat, ca si cadou (cu anticipatie) de ziua numelui. Mai e pana la 8 noiembrie, dar ghetute ii trebuiau acum. In fata la Unic e "Festivalul vinului orheian". pe la 3 am iesit si am mers si noi pana acolo, mai ales ca era cald si frumos. Am luat must si au tras de pahar pana le-am dat sa guste si nu mai scapam de ei. Foarte bun mustul! Asa am constatat ca Rares stie sa bea cu cana, doar ca e mai amuzant cand ii dau apa sa o lase sa curga in san. Must nu a scapat nici un strop pe barba. Era spectacol cu muzica populara si shtrumphii s-au simtit foarte bine. S-au plimbat, au dansat. Rares se tinea la un moment dat de un gard despartitor pus cam la 15m de scena si dansa si batea din palme de mama focului. L-a filmat un nene de la tv-ul local, poate il vad la televizor, vedeta lu' mama!
Seara, Bianca a vrut sa mearga mai tot timpul tinuta de o singura mana. S-a indreptat, nu mai merge asa aplecata in fata, merge repede si fara sa isi piarda echilibrul. Se mai impiedica, dar nu asa des. Oana a vazut-o pe net si a zis ca sigur o ia in curand la fuga singurica. Rares merge tot mai mult in 2 picioare. Ii place, trece si pragurile fara probleme, se plimba din sufragerie pana la mine in bucatarie. Ma distreaza ca eu cand aparea in 4 labe in usa bucatariei il luam la rost: "Ce faci? ai aparut?" si acum cum baga capul pe usa, cum incepe "she, she" (adica "ce?", in versiune proprie). Dupa ce am venit de afara, spalam vase in bucatarie, Sebi manca in casa,Rares patrula de la unul la celalat, iar pe Bianca o lasasem pe canapea, in sufragerie. La un moment dar ma striga Sebi sa ma uit pe hol. Bianca, tinandu-se de usa si de pereti, ajunsese pana la usa bucatariei. Ma uimeste de fiecare data cand o vad ca de mult a evoluat, ca abilitati fizice, in ultima luna.
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
Laura25
Lasa-ma sa moderez!
|
Posted 22/10/06 @ 15:51
|
22 oct.2006
Chiar daca ziua inca nu s-a terminat, vreu sa scriu aici, pentru ca e o zi superba. A inceput bine pe la 8 cand o aud pe Bianca din patutz "aatee, aapte, mama ma, aapte" (traducere: "lapte, mama, lapte! dormi, ai?"). Apoi Rares a exersat la greu ridicatul fara nici un sprijin din fund in picioare. Foarte frumos!
Pe la 11 au venit cumatrii la cafea. Bianca a stat un timp pe canapea, apoi a vrut plimbata, tot de o mana. Tocmai o lauda nasa'sa ca merge foarte frumos, cand o sprijin foarte usor de sub un cot si ii spun: "Hai, du-te la nana!" (avea de facut 2 pasi in stanga, spre fotoliu). Dar Bianca, hotarata sa vada ce face Rares pe hol, o ia tot inainte, fara nici un sprijin si megre singura de-a latul camerei, cam 6-8 pasi. Mergeam cu mainile pe langa ea, fara sa o ating si nu reuseam sa ma dezmeticesc, sa il strig pe Sebi sa se uite. Am ramas fara grai, inima mi s-a oprit in loc ... si uite asa a inceput Bianca sa mearga singura! Abia astept sa se trezeasca, sa o vad din nou.
Laura de shtrumphi, Rares si Bianca 13.06.2005
Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
