|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
ruxandraru
| nori negri
Acest mesaj a fost trimis de
ruxandraru
pe data de 11/02/2007 la 20:12
.:. 3710 vizionari
.. Exista 13 raspunsuri la acest anunt
|
 |
A trecut weekendul mult asteptat. Un nou weekend in care ar fi trebuit sa facem aprovizionarea, sa luam perne de la second hand pentru ciini, sa ne vedem cu prietenii, sa mergem la padure cu totii si eventual sa mincam acolo ceva, sa imi iau eu sampon si balsam profesionale de la Top Line, sa mincam Padurea Neagra (cu visine), sa gatim ceva bun si sa ajungem sa vedem cum stau lucrurile in Mogosoaia, linga Bucuresti, unde se construiesc case si unde niste prieteni ai unor prieteni au luat deja teren si au semnat contractul pentru o „casuta pe pamint”. Nu am reusit sa facem toate astea, in schimb am reusit sa ne certam cumplit pentru ca Tudor avea crampe si plingea dimineata. I. a facut greseala sa imi spuna ca „poate ar trebui sa facem altfel cu diversificarea”, ceea ce mi-a intunecat instant mintile. Sursele mele de informare pentru diversificare sint cartea lui Spock, cartea sotilor Capraru, vara mea, medic si mama a doi baieti sanatosi si pediatra. Toate astea au dus la concluzia ca ar fi cel mai bine sa incepem cu mere, eventual cu putiiina banana coapta bine. Copilul maninca bine, e vesel si creste frumos. Niste crampe acolo cred ca fac parte din copilaria asta mica sau din bebeluseala lui, asa ca mi s-a parut complet anapoda sa aud acel repros. Fireste, i-am dat copilul in brate: „OK, atunci diversifica-l tu mai bine.” „Atunci adu tu bani in casa!” Whaaaaaaaat??? Discutia despre statul meu acasa a fost indelung chibzuita si mi s-a parut a doua lovitura sub centura, mai ales ca eu am primit, pina acum, in fiecare luna, salariul meu normal. Asa ca am spus ca e OK. Ma-ntorc eu la munca sa beau cafele pina la 12 si sa scriu ceva pe urma iar el poate sa stea bine merci acasa. Lucrurile nu s-au oprit aici. El nu vrea sa stea acasa, desi nici un serviciu clar nu are intrucit e un fel de free lancer acum. A, da? Pai atunci nu era firesc sa spun lucrurilor pe nume? „De ce nu? Pina la urma, poate asa e mai bine, din moment ce eu NU ma pricep sa cresc copilul, iar tu NU te pricepi sa faci bani?” Au urmat in ordine cronologica: el mi-a rupt pachetul de tigari. Eu l-am indesat in cana lui de cafea. El a varsat cana pe fata de masa curata. Eu l-am intepat cu o foarfeca in umar, el a spart cana. Apoi a spart stecherul in care era bagata masina de spalat cu hainele copilului. Eu m-am speriat pe bune si m-am oprit. El a intrat in dormitor si a dat cu un schelet din metal care imita un umeras-manechin de podea. La momentul acela, eu plingeam deja in hohote. Au mai urmat, in ordine aleatorie, injuraturi, ura, oboseala, plins, deznadejde si iesit pe usa el. Din fericire, Tudor nu s-a trezit abia dupa ce I. plecase, asa ca am incercat sa ma adun, i-am dat sa pape si am iesit in parc cu un prieten. M-am calmat de tot cind l-am vazut cit de frumos doarme si cum il mingiie soarele pe obrajori, am privit cuplurile care plimbau caruturi si le-am invidiat. Acasa, ca am ajuns si acasa intr-un final, l-am gasit pe I. tot plin de nervi si m-am enervat si eu din nou. Alta runda de injuraturi, alta plecare in tromba, el. Eu nu. Masina mea e-n service. In plus, nu vreau sa-l scot pe Tudor din rutina. Ii e mai bine asa. Si azi dupa-masa, dupa ce mi-au trecut nervii (cit de cit) am avut o revelatie care m-a speriat. Imi este mult mai bine fara I., fara tensiunile alea, fara atmosfera plouata, fara orgoliile lui emaciate. Nu stiu ce mai simt pentru el. Ne-am facut o promisiune pe vremea cind lucrurile erau la inceput. Ca ne vom opri daca vom simti ca incepem sa ne facem rau unul altuia. Cred ca am inceput. Eu am mai facut o promisiune. Ca nimeni, niciodata, atita timp cit sta in puterea mea, lui Tudor nu ii va face rau. Nu vreau sa creasca asa. Nu am dreptul sa-l las sa creasca asa. Iar azi am simtit in I. o violenta care m-a speriat cu adevarat. Parca mocnea o ura ascunsa care in sfirsit sparsese masca. L-am urit. Nu poti pleca asa de linga copil. Nu poti pasa responsabilitatea astfel si apoi sa te intorci ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Nu ma intereseaza unde sau cu cine a fost. In schimb, vreau liniste si vreau sa ma odihnesc putin. Cel mai frica imi e de faptul ca stiu ca sint foarte puternica si ca as putea oricind sa am grija de puiul meu si de mine singura, singurica. Oare asa incepe un divort?
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
 Posted 11/02/07 @ 23:02
|
| am trimis! cred... |
 |
|
|
notquiteso
membru junior
|
Posted 02/03/07 @ 14:01
|
Hm. Lucrurile nu sunt deloc asa cum speram ca vor fi.
In primul rand eu castigam de vreo 5 ori mai mult ca el. Dupa ce am ramas gravida, n-am mai putut lucra, asa ca dintr-o data s-a trezit responsabil cu toate cheltuielile casei, plus o gravida cu probleme. N-am avut pretentia sa intretina casa la acelasi standard de dinainte de a ramane eu gravida, insa tot ce i-am cerut a fost sa petreaca putin timp cu mine, macar in wknd. N-am vazut asa ceva. Nici bani nu facea, intra in tot felul de combinatii catastrofice, si nici cu mine nu statea. Asa ca am stat singura-cuc in casa, 8 luni.
La un moment dat, mi-a zis ca n-am nici un drept sa il intreb unde a fost, sau pe unde se duce, atata timp ca el aduce bani in casa. Am zis ca ii sparg capul. Mi-am facut bagajele si am plecat. Eram gravida in 7 luni jumate, si in pericol sa nasc inca de la inceputul sarcinii, asa ca a fost ingrozitor de riscant. Dar am simtit ca nu il mai suport. M-a cautat peste tot, pe la toti prietenii si nu m-a gasit, fiindca eu am fost fata desteapta, si am inchiriat un apartament pt cateva zile. Nu stia nimeni unde sunt. Dupa promisiuni, juraminte s.a.m.d., m-am intors acasa, insa parca ceva s-a rupt intre noi. N-a fost langa mine in toata perioada asta, care pt mine a fost incredibil de grea si de plina de spaime. Nu aveam pe cineva sa ma tina de mana si sa imi spuna ca o sa fie totul ok.
Mi-a promis ca dupa ce nasc o sa fie altfel, ca o sa isi faca timp sa stea cu noi...In rarele momente in care reusea sa ajunga mai devreme de miezul noptii, incercam sa nu ii reprosez ca ma lasa singura tot timpul cu grasana.. Am facut cezariana si mi-a fost extrem de greu sa ma misc si sa am grija de bebelina, insa am facut-o fara nici un ajutor.
La prima baita a venit acasa, i-a bagat copilului sapun in ochi, dupa care i-a turnat apa in urechi, si a plecat. Nu l-am mai vazut la baita decat dupa 2 luni. Cand a venit, a tinut un pic grasa, si a plecat.
El pana la 2 luni nici n-a stiut ca are copil. Se trezea dimineata, nici nu se uita la ea, se imbraca si pleca. Seara venea, facea un dus, manca si se culca. Fara sa se uite la copil. Si acum ar face la fel daca nu l-as ameninta eu ca ii sparg capul daca nu sta un pic, macar 5 minute pe zi cu fie-sa. Si asa il amenint in fiecare dimineata, altfel nici nu s-ar uita la ea. Atunci cand i-am zis ca barbatii vin de la serviciu mai devreme ca sa stea cu copiii lor, mi-a zis: da-mi un exemplu de barbat care sta cu copilul lui! Am zis ca il omor, atunci. Stiu ca tatal lui a fost un mare absent chiar si cand era de fata, insa ceea ce a trait el in copilarie cred ca ar fi trebuit sa il determine sa fie altfel cu copilul lui.
E foarte mandru de fie-sa, arata poze cu ea la toata lumea, povesteste tuturor ce face grasa ( asta din auzite, ca ii povestesc eu) si toata lumea ramane cu impresia ca e un tata grozav, insa eu trebuie sa urlu la el si sa il injur ca la usa cortului ca sa inteleaga ca e de rau daca nu sta si el un pic cu grasa.
I-am zis ca nu ma mai intereseaza ca nu e un sot bun, insa chit ca il omor pe parcurs, pana la urma o sa il fac sa fie un tata bun.
Si cam asta e situatia pe frontul de S-E.
Nu vreau ca puiul meu sa creasca in scandaluri si tensiuni, insa inainte sa ii pun tembelului valiza la usa, am zis ca trebuie sa imi calc pe orgolii, pretentii si tot restul, ca sa ii dau o sansa sa fie langa copilul lui. Eu nu inteleg cum il rabda sufletul sa o vada pe grasana razand la el dimineata, si tragandu-l de tricou, si el sa se intoarca cu spatele, ca sa mai doarma 5 minute pana ii suna ceasul, dupa care sa se scoale si sa plece..
Cand ii reprosez ca nu sta cu noi deloc, imi zice ca de luni sa ma duc eu la munca si ca sta el acasa :)) El care a stat intr-o zi 3 ore cu ea, fiindca eu am refuzat sa mai pun mana pe copil in afara de momentele in care ii dadeam sa manance, iar dupa 3 ore s-a asezat pe un scaun si a adormit instantaneu. Plus ca i-am zis de la inceput ca nu vreau sa iau bona la copil, si ca astept sa faca ea 6 luni, ca sa plec cateva ore pe zi sa imi fac treaba, timp in care sa stea el cu ea. Sunt tare curioasa daca o sa stea cu copilul...
Ma uit la ei, cat de bine seamana grasa cu el, si mi se topeste inima. Pe omul asta chi-ar l-am iubit, la urma urmelor, e singurul cu care am vrut sa fac copii, si totusi l-as calca fara remuscari cu cel mai mare compresor.
POZE
Mami de Dora-Maria (30.09.2006) |
|
|
|
Bleumarina
nou venit
|
Posted 05/03/07 @ 20:56
(Edited 05/03/07 @ 23:12)
|
Mama draga...nu stiu nici unde sa incep! Citind destainuirile voastre,
am avut un sentiment teribil de ...panica, si am fost pe punctul de a
avea un atac de "anxiety"! Mi-am adus aminte de o gramada de cupluri
pe care le-am cunoscut de-a lungul anilor... ce sint mai mult decit
nefericite, si nici ei nu stiu cum au ajuns in situatiile respective. A trai intr-o astfel de relatie e sufocant...si auto-destructiv.
Parerea mea nu e cea mai autorizata...dar cred ca ceva "semne" au
existat de-alungul acestor relatii ...semne care cred ca au fost
IGNORATE de ambele parti! Poate nu o fi bine nici sa te gindesti de 10
ori pina faci un pas, dar nu e bine nici sa te faci ca ploua, atunci
cind vezi ceva ce nu-ti place, sau cu care nu esti de acord in
caracterul "potentialului" partener ! Defecte de genul celora pe care
voi le descrieti nu isi fac aparitia subit, peste noapte! CEVA trebuie
sa fi intrezarit INAINTE de a face decizia sa va legati viata de aceste
specimene - ceva ce nu v-a placut sau v-a pus pe ginduri? De ce oare, nu sintem atente...why don't we pay attention and take notes, before we make such huge decisions?
Egoism, orgoliu "barbatesc", mindrie ...poftim? Dupa ce au facut o
decizie constienta (sper!) de a aduce o viata pe lume? O viata ce mult
timp va fi dependenta de grija si atentia lor?
N-as tine un mameluc d-asta la usa nici daca ar arata ca Brad Pitt!Nu,
merci! Singura as fi si mai linistita, si cu cugetul impacat ca nu-mi
irosesc viata c-un imbecil ce nu merita nici prin fata casei sa-mi
treaca! Nu stiu cum suportati sa va impartiti timpul, gindurile, si o
locuinta cu ei! Chiar uneori, sa incercati sa le gasiti scuze, sa-i
intelegeti... deh...orgoliu masculin!
Cred ca cea mai grea lectie pentru mine, a fost sa accept ca oamenii
niciodata nu-si schimba adevarata fire - fondul! O data ce am priceput
acest adevar...mi-a fost mult mai usor sa vad lucrurile clar: sa-mi
simplific viata. Hai sa lasam la o parte scuzele, tendinta de a
"romantiza" realitatea si faptul ca acum "e un copil la mijloc" si asta e motivul pentru care incercati sa ajungeti la o intelegere. Ce
intelegere? Astea sint lucruri ce nu ar trebui explicate, ci simtite
instinctiv! De ambii parintzi! Si cum puteti crede ca s-ar putea ajunge la o intelegere cu un om care are impresia/pretentia ca nu poate fi intrebat de unde vine (si la o ora inadmisibil de intirziata!!) pentruca el e cel ce intretine familia? Familie ce a intemeiat-o de buna voie si nesilit de nimeni? Wow! Misto trebuie sa fie...to be above any law! Untouchable!  Ma mir ca mai are dintzi in gura!  Adica ...banuiesc ca inca-i are, caci ma ghidez dupa atitudinea aceasta pasiva si...infrinta, ce unele femei o aborda!
Nu cred ca un om ce se comporta asa cum ati descris voi - poate iubi pe cineva. Nu exista loc pentru altcineva! Deja se iubesc pe EI! Credeti-ma...people don't really change! Prin a itinde pelteaua ... nu faceti decit sa va stresati, sa va pierdeti din increderea de sine, si sa va si expuneti copii la aceste scenarii batjocoritoare...
Cred ca ei  merita ceva mai bun. Si voi la fel! 
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
