Pe la 40 de ani

Citat:

citat din mesajul lui saskia

Casnicia dupa parerea mea e un complex. E ceva care seamana cu un motor, ce face sa mearga barca vietii mai departe. Uneori avem nevoie de benzina, trebuie sa alimentam motorul, altadata avem chef sa inchidem motorul si sa fugim pe uscat

. Altadata avem furtuna pe mare, altadata e soare si marea ca un lac, de putem bea linistiti vinul pe deck.

Acum, eu am peste 40 de ani, anii dinainte de a implini varsta asta au fost tare problematici. Zbateri inutile uneori, altadata mi se parea ca vin regretele valuri valuri si nu stiam cum sa le opresc. Copiii erau marisori, jobul bun ma impartea atunci ca si acum intre Olanda si Romania. Sotul bland, calm, cu hobbyuri inocente, era ca o plapuma ce tine de cald pe vreme rea. Imi placea sa ma adancesc in relatia asta inca o data si inca o data.

Pana cand a venit momentul ala crud, dureros de nostalgic. Cumva stiam ca o sa vina, aveam zvacniri de rebeliune fata de situatia mea. Cum doar asta sunt acum, o mama de doi baieti maricei care isi adora tatal de altfel si care nu mai prezinta interes pentru partea masculina decat la masa de afaceri. Si cum a venit momentul cum l-am agatat, asa cum pescuieste al meu. Tac pac. Momente ratacite au fost si inca multe. Lucrez aproape numai cu barbati, calatoresc des cu avionul si petrec si prin aeroporturi mult timp. Dar nu era ceva care sa ma atraga. Asta pana cand am realizat ca vine aniversarea de 40 de ani, mi se parea sfarsitul lumii ce sa mai. Mi se parea ca sunt deja o baba care si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Si ca un aperitiv condimentat alaturi de un pahar de vin alb rece, a aparut el. Din negura vremurilor si mai ales roman. O sa precizez de ce asta...Pai pentru ca uneori duceam dorul intimitatii cu un roman, nu ca strainii ar face dragoste diferit

dar nu au sfasierile alea obsedante, tipic romanesti, plus dulceata nuantelor cuvintelor. Ma rog, mult de zis si aici.

El. A fost si gata. Sunt zile uneori cand mi se pare ca nu mi s-a intamplat mie. Sunt zile cand ma intreb daca sotul meu a simtit si el la fel, pentru alta. Suntem de mai bine de 15 ani impreuna. Ii stiu fiecare coltisor de trup si mai ales chipul lui imi spune uneori tot. N-am aflat inca nimic. Nimic de genul: indragostit, aventura, terminat...ca la mine. Oricum am peste 40 de ani acum. El a fost doar asa, ca o poza sepia ce vroiam sa o pun in album. Stiam de la bun inceput ca nu va fi ceva mai mult, desi el imi povestea deja scenarii cu dimineti trezite impreuna in care unul face cafeaua si celalalt painea prajita. Nu l-am mintit, ci i-am spus cinstit ca eu deja am trait mult timp in intimitatea asta. Oricum sfarsitul era previzibil si a fost lin. Uneori zambesc si ma gandesc la ce spunea una dintre fetele din Sex and the City: 40 e noul 30 ca si 50 e noul 40

. E inca foarte bine totul!