Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. notquiteso
5. andruskandu
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 115312
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 50378
3. Bilantz olguta12 44190
4. J D E monica70 34828
5. A murit Laura! craciunitza 26116
6. Un nou inceput...(2) danangie 24496
7. scrisoare catre mama Picasso 20899
8. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 19400
9. Curiozitate! Ana68 19176
10. Moartea lui Metaforel olguta12 18352

post an entry in your weblog   Jurnalul lui mamitzica  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
mamitzica
Gradinita
Acest mesaj a fost trimis de mamitzica pe data de 09/10/2009 la 12:30 .:. 2020  vizionari .. Exista 3 raspunsuri la acest anunt
Cu doua luni inainte de a incepe gradinita aveam totul pregatit si aveam o idée despre cum va decurge mersul la gradinita.Uneori mai aveam si cite un cosmar, gindindu-ma cum ii va trebui copilului o perioada lunga de acomodare,cum va veni acasa trist si amarit.Cosmarul cel mare era legat de autobuzul de scoala,eu imaginindu-mi un autobuz plin de copii, odrasla agatat strins de picior, zbierind din toti bosogii ca el nu vrea,iar eu zvirlindu-l in autobuz,apoi facind semn soferului sa plece rapid.Eu cu parul vilvoi azvirlindu-ma in masina si cu inima cit un purice ca ma suna aia de la asociatia de protectie a copilului cum ca il maltratez si il schingiuiesc sufleteste pentru restul vietii.

Cu vreo doua zile inainte de deschiderea oficiala ma cam luase cu pandaxii intrebindu-ma cind a trecut timpul ca parca abia se nascuse nu de mult.Apoi am facut o trecere in revista a momentelor cheie si nu imi venea sa cred ca bebelasul meu incepe scoala.
Mi s-a strins inima la gindul ca va merge singur cu autobuzul;I-am spus de o suta de ori cum dimineata vom astepta impreuna autobuzul,apoi ca un baiat mare ce este va merge singur la gradinita si la intoarcere autobuzul il lasa la mama la servici apoi venim impreuna acasa.

Apoi a venit si ziua cea mare,9 septembrie.L-am imbracat,periat,aranjat.Ne-am pupat si l-am strins in brate si I-am spus sa fie curajos ca e baiat mare.I-am spus ca e prima data cind merge singur la scoala fiindca a crescut si acum nu il mai duce mama sau tata.
A venit autobuzul,s-a suit singur in el si s-a pus jos apoi ne-am facut cu mina.
Ei frate si cind a inchis ala usa s-a produs uraganul.Si m-am pus pe bocit de ziceai ca mi l-au luat cu japca.Toata ziua am avut un ghem de noduri jucind tontoroiul in stomacul meu,ochii mi se umezeau la 5 minute,ma uitam la ceas cam tot asa des intrebindu-ma ce face,unde este,cum se simte.Am fost o combinatie intre cirpa si pantera gata de atac,iar starea de spirit praf si pulbere.

Cind s-a facut aproape de ora intoarcerii aveam mincarimi la dorsal,ma uitam la ceas cam de 100 ori pe minut si cu toate ca autobuzul trebuia sa vina la 4 eu m-am postat acolo cu 10 minute mai devreme.Ma uitam si incercam sa strapung cladirile cu privirea si nu vroiam nimic altceva decit sa vina autobuzul si sa imi dea inapoi copilul,intr-o bucata.
Eu,mama aia realista si nestresata,care si-a pastrat calmul in aproape toate situatile.Chiar si cind a facut 40 de grade pentru ca era doar o viroza si trece.Cind a plins,sau s-a lovit sau a avut o problema am fost varza pe moment dar m-am autosugestionat sa ma calmez ca e normal si trece si miine va fii bine.Cind am schimbat day care-ul si parea cam amarit,am stat calma fiindca il lasasem pe miini bune.

Si a venit autobuzul si mi-a coborit odorul si l-am luat in brate si l-am smotocit ca nebuna.I-am spus “mi-a fost dor de tine toata ziua si mi-ai lipsit asa mult” la care ce imi raspunde el…”eu am fost toata ziua cu noii mei prieteni si invatatoarea asa ca tu nu mi-ai lipsit mie”.Poftim????
Mie parca mi se luase ditamai pietroiul de pe suflet,el incintat nevoie mare ca a fost singur cu autobuzul,ca s-a jucat,ca si-a facut noi prieteni si ca il duc la mine la servici.Eu il pipaiam si il stringeam sa fiu sigura ca aia nu I-au mutat nici un os din loc si ca e intr-o bucata cum il facusem eu;el vorbaret si plin de entuziasm dupa prima zii de gradinita.

Cind am ajuns acasa era zdrobit de oboseala si s-a intins pe canapea si a dormit de puteai taia o padure de lemne in urechea lui.Ziua urmatoare s-a trezit cintind.
Am zis ca daca in prima zii eu am fost vai de capul meu de luni ma calmez,ceea ce am si reusit.Am zis ca prima zii a fost si el entuziasmat dar luni il apuca damblaua ca nu vrea la gradinita,ca nu merge cu autobuzul.Da de unde,el incintat,plin de energie,s-a sculat singur la 6 si astepta autobuzul sa plece la scoala.
Am dat zvon la lume sa nu ne sune,sa nu ne caute ca vine copilul praf si se culca.Nu s-a intimplat nici asta,cum ajungem acasa cum se joaca,fuge de zici ca toata ziua a stat degeaba.

Ce fac cu ei,nu stiu, dar asa murdar nu l-am vazut de cind e el.Vine negru-gri din cap pina in picioare,acoperit cu o pojghita de praf.Daca il scuturi ies norisori din el.Pantofii trebuie sa-I spal cu peria si cu sapun .Palaria de baseball dupa a doua zii nu se mai putea purta fiindca era neagra si inauntru si afara.I-am oferit alta spre purtare dar cum el are fixatie la astea de baseball si-a ales o alta care ii e putin mare si arata ca o oala cu cozoroc.

Vineri eram entuziasmata tare ca il duc si il aduc eu cu masina.Am zis ca odrasla se bucura ca merg eu cu el,ca mergem cu masina,ca e o zii speciala.Cind colo ma nauceste spunind ca el nu are nevoie de nimeni sa-l duca la scoala.Independenta am vrut,independenta am capatat.Intotdeauna mi-am dorit ca odrasla sa fie independent si sa nu mi se ascunda pe dupa fusta.Dar parca a venit cam repede pentru gustul meu.

Oricum se pare ca e foarte fericit acolo.In fiecare zii imi povesteste ce fac si uneori cintam impreuna.Stau si ma gindesc-eu nebuna,ma stresez,ma agit,nu maninc,stau ca pe ace,iar el "domnul independent" imi trinteste noua lui independenta exact in moalele capului.

Bineinteles ca sint fericita si linistita ca s-a acomodat asa repede si usor si pare asa incintat.Ma uit la el si nu stiu cind a trecut timpul.Ma uit la el si nu pot crede ca e asa de mare.Ma uit la el si de fiecare data multumesc la Dumnezeu ca mi l-a dat si odata cu el toate temerile si gindurile nastrusnice.Si inca nu cred ca eu,nebuna care nu a vrut copil,am asa o minunatie de copil care sa imi imbucure viata.
Daca la 4 ani si un pic face asa ce ma fac eu cind va avea 25 de ani.Teoretic il las in pace sa aiba viata lui,practic o sa ma ascund pe la colturi sa vad ce face.Si uite asa ma transform intr-o viitoare soacra scirboasa,nesuferita,rautacioasa,egoista,vesnic nemultumita ramasa blocata in timp si crezind ca bebelasul ei e tot bebelas desi e ditamai baietul bun de insurat.Dar cine sa-l ia cu asa o mama nebuna?



Trimite reactia ta
 

ruxandraru
membru incepator

Posted 09/10/09 @ 16:36 Reply with Quote
Te invidiez! Noi traim un cosmar legat de cresa... Tudor are 3 ani, dar ne a facut nervii chiselita cit un pluton de securisti din inchisorile comuniste!
Back to top

mamitzica
membru junior

Posted 10/10/09 @ 01:13 Reply with Quote
Al meu are vechime in munca;l-am trimis in lume singur la 4 luni jumate.
Azi l-am dus la gradi si deja incepe sa fie incintat de chestia asta.Am vazut ca deja e adaptat,are prieteni,gasca,ce mai e baiat mare.
Depinde si de copil-desi al meu e timid(chestie luata de la mine)e prietenos si foarte adaptabil(chestie luata de la ta-su).Asa ca ce sa mai spun...2 celule s-au impreunat si a iesit o podoaba de copil.Uneori l-as da pe gratis,dar de cele mai multe ori l-as tine ca mi-e drag si cind o ia razna.
Back to top

ruxandraru
membru incepator

Posted 15/10/09 @ 20:17 Reply with Quote
Stiu sentimentul... :) Cind nu mai putem cu nervii, gluma noastra preferata e c am putea sa l vindem pe piata neagra. EU sint intens bruneta de fel, dar el a iesit blond cu ochi verzi (un fel de mini socara mea... !!!!!!!!!!!). Asa ca am lua un pret bunicel! :)))
Back to top
 
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj