|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
yoannamarie
| It's my life..."Tat normal..."
Acest mesaj a fost trimis de
yoannamarie
pe data de 19/06/2009 la 01:46
.:. 1658 vizionari
.. Exista 7 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Romanii aveau o vorba: Est modus in rebus! Adica: exista masura in toate! Si, totusi…din ciclul, continuu, al vietii mele: Daca nu mie, atunci cui?!, Daca nu eu, atunci cine?! Tind sa cred ca pentru mine…inca nu s-a croit masura…  
Eram in cautarea unui nou loc de munca… de la vechiul jobb (ocupam postul de secretara la o Companie Internationala de Asigurari) am fost nevoita sa imi dau demisia… nu-mi luasem salariul de 3 luni, stresul era din ce in ce mai mare, lucrurile mergeau din ce in ce mai prost… Directorul sucursalei reusise, in nici un an, sa distruga munca depusa, de-alungul timpul, de restul colegilor…Ma rog! Nu intru in mai multe detalii…  Revin…eram, oarecum, dezorientata…  Nu stiam, nu gaseam sau poate ca nu concepeam sa-mi gasesc un alt jobb… Inca, eram in faza in care comparam orice posibilitate de angajare cu vechiul loc de munca. Mare greseala…multe ocazii bune am ratat! Deh… minte putina (nu ca acu’ oi avea mai multa… ) si orgoliu prost…  Pana intr-o zi, cand am crezut ca sansa mi-a suras…  Urma sa ma prezint la un interviu pentru un post de mare angajament, in cadrul unei firme cu mega pretentii in tara si nu numai.  Locatia: receptia unui hotel din centrul orasului.
Am rasturnat dulapul in mijlocul patului… si pun’te, madame, pe probat! Dupa aproape o ora si ceva…m-am decis: un costumas, sacou si pantalon accesorizat cu o pereche, superba de pantofi cu toc inalt (mi-s topita dupa incaltaminte…oricare ar fi ea…), mi s-a parut a fi cea mai buna alegere…  Deh...am avut grija, cat timp am probat, sa stau incaltata, pentru a re-deprinde arta “mersului pe toace”. Si… pe bune ca, in casa, toate au mers ca pe… “tocuri”… Era sa-mi rup gatu’ de cateva ori da’…nimic grav… dar n-as fi renuntat la ei…nici bagata in gips… (cum spuneam: minte putina si orgoliu prost…) Doua pufuri, discrete, de parfum si am iesit din casa. Hotelul era la cateva minute de mers…la pas, dealtfel…dar am ales sa iau un taxi … Doar pana mea, eram o do…amna (completare in spatiul punctat?! : “bitoaca”)si m-am purtat ca atare… Eh…pana aci’ mi-a fost… N-am ajuns bine in dreptul masinii ca déjà mergeam cracanata, cocosata si lapaind din picioare ca o rata ametita… Dar…rabda baba la frumusete… si nici cu superstitiile nu ma pun- puteam sa raman numai in chiloti, pana la destinatie si tot nu m-as fi intors din drum…  In cateva minute…coboram din taxi… Mi-am indreptat coloana, am fixat traiectoria, am scos ranjetul la inaintare si, injurand de mama focului, printre dinti…am pornit, la atac.  Mi-a reusit pana si mersul, de felina aristocrata… In receptie, aglomeratie cat cuprinde…La mese si pe canapele, fel de fel de persoane discutand, citind presa  sau butonand, nervos, laptop-ul din dotare… Dupa aproape o ora jumatate, interviul se incheie cu brio… Echipa, formata din doua doamne si un barbat, ma felicita si ma invita a doua zi pentru a-mi prezenta schema…de bataie…  Incerc sa uit de toace, sa uit de bataturi si plec plina de sine si fericire...Dintr-odata toate persoanele din sala mi se pareau vesele, degajate…cu privirile atintite…ca dupa o diva….uitandu-se la mine ca la o dorinta ascunsa…  Pana cand…o bubuitura puternica si s-a facut intuneric . O durere surda imi invada capatana… Intr-o fractiune de secunda, incerc sa deschid ochiul drept…nu reusesc… cu chin il cracanez pe cel stang…si…ceata totala… Aud in spatele meu o voce ragusita, razand grosolan: “Usurel dom’soara…ca acolo ii jeam…Daca-l sparjeti…costa mult…ca-I ditamai cadranul…Nu l-ati vazut? Da’ cini va fugarea, de ati vrut sa decupati sticla? Ha, ha, ha…”  Bey…”desteptule”…ala care razi ca boul… imi venea sa-i spun… Dar... intr-adevar, nimerisem cu toata fiinta si toata forta, in “jeamul” hotelului… ma lipisem ca o musca…  Reusesc sa ma smulg, practic, de pe suprafata neteda si rece… lasand urme vizibile de machiaj… Dumnezeule!!! Reusisem "imposibilul"- ratasem iesirea- usa de iesire-acces in hotel era, larg deschisa, la juma’ de metru in partea dreapta, dealtfel!… “I-am spus eu lui Lucica sa nu mai frece atata jeamurile astea…Toata ziua le freaca!!! Sa vezi ce se enerveaza cand o sa vada ca ie murdar…” continua, aproape urland, aceeasi voce..… Bey…sa vezi ce-ti frec eu una dupa cap, daca mai ai comentarii de facut… Si, totusi nu spun nimic...ma fulgera gandul ca sunt o do…amna (dupa cum am mai spus) si nu e bine sa te pui cu p…ortarul… Plus ca oferisem…destul…spectacol…  Toti din sala ranjeau delicios, pana si “echipa” radea copios, miscandu-si “capetele luminate” in semn de negatie…  Incerc sa ma recompun… mainile imi tremurau ca o racitura bine inchegata, botul mi se umflase ca dupa o interventie cu, colagen…(aviz amatoarelor ce nu-si permit suma…rezultat sigur…), nasul se inrosise si borcanase de puteai sa juri ca ma alimentam la greu cu alcool dublu rafinat  , ochii imi ofereau imagini cand clare cand in crucis  , parul (caci acum puteam sa ma vad si in geamul cu pricina…nu numai sa-l vad) explodat in zeci de directii  , picioarele incolatacite sub trup, ca doua spaghetti trecute de “al dente”…nu raspundeau comenzilor…dar, pantofii, minunatii mei pantofi, nu se clintisera din loc… Cu ultimele forte, reusesc sa ma ridic, ma descalt, tacticos, de “purtatori” si ii infig in primul ghiveci ce-mi iese in cale… “Pentru Lucica  ! Recompensa ca i-am distrus geamul “frecat” cu atata patos” ii spun, zambind larg cu buzele “pompate”, portarului care, luat prin surprindere, incepe sa balbaie…ceva… De parca m-ar fi interesat!!! Ies (de aceasta data nimeresc usa  ) din hotel…ah, nu inainte de a face o reverenta- daca tot am dat show-show sa fie pana la capat…  Sar in primul taxi iesit in cale si am spus by-by intregii “povesti”!
Ce pot sa spun…am mai stat cateva luni pe tusa… pana am reusit sa ma angajez… dar, in acest timp nu m-am plictisit…Dimpotriva, am avut grija sa-mi “alimentez” capatana, periodic, cu busituri de gradul x… Cativa stalpi, in timp ce “zburdam” cu rolele (nu s-a inventat frana pentru mine… ), blatul de granit al unei mese, in timp ce ma aplecam sa scot un scaun de sub ea ( deh…e “grele” matematica asta, calcule, distante etc…), usa cuptorului cu microunde luata din plin in freza (e “grele” si cu viteza de reactie…) si ar mai fi cateva…dar au devenit obisnuinta, in cele din urma… Eeeei…pana si locul de joaca pentru copii, s-a dovedit a fi un real pericol pentru mine…  insa detalii, poate, alta data… Nu de alta…dar am ametit instantaneu… tocmai ce am primit o paleta de tenis, dupa ceafa… E fiica-mea… N-are somn, draguta de ea si se joaca, cu balonul… si m-a nimerit (sa ma mai mir?!)…Pai, cum spuneam: daca nu mie atunci cui?! Daca nu eu, atunci cine?! In rest: tat normal!
www.mytickerz.com/tickers/g5982ekrufgklo7y.png" target="_blank">Maria-Elena, un vis devenit realitate!
Mitzu si...perlutzele...
Ioana, mami de Maria-Elena, alintata, Mitzu  ( 5 septembrie 2006 )
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
felicic76
mami de minune
|
 Posted 19/06/09 @ 09:05
|
esti haiaoasa foc
mai scrieee.... |
 |
|
|
Delidana
depecheholic
|
|
|
maru
Are we there yet?
|
Posted 19/06/09 @ 20:57
|
si eu te-as fi angajat pe loc! dadusei dovada de creativitate!
super scris!
Emma Aida e inger
Doamne'ajuta!
http://maru-incotro.blogspot.com/ |
|
|
|
danyalo
mamica fericita
|
Posted 19/06/09 @ 21:56
|
Ioana esti de coma fetita! Mai scrie te rog!Pup iu!
 |
|
|
|
yoannamarie
membru junior
|
Posted 22/06/09 @ 00:57
|
Va multumesc frumos pentru aprecieri!
Multumesc si pentru sustinere vis-a-vis de angajare... Ce-i drept, eu nu m-am mai prezentat, a doua zi, la ora stabilita ("mi se suise vedetismul la cap"... ...la ce show dadusem...nu se putea altfel... ) dar nici ei nu au dat nici un semn de viata...- sa ma mai intreb de ce?! Si acum, ma apuca fiorii numai cat trec prin fata hotelului respectiv... Cred ca am interdictie in receptie, oricum...
Va , dragutelor! 
www.mytickerz.com/tickers/g5982ekrufgklo7y.png" target="_blank">Maria-Elena, un vis devenit realitate!
Mitzu si...perlutzele...
Ioana, mami de Maria-Elena, alintata, Mitzu ( 5 septembrie 2006 )
De prin viata...adunate! ""
|
|
|
|
ramomar
are mama un pui mic
|
Posted 25/06/09 @ 11:10
|
draguta foc!, cu mult simt al umorului, cu mult talent in ale scrisului!
Multe, multe, multe.... felicitari! 
PS. ai reusit sa-mi aduci pe buze un zambet mare si larg
***************************************************
Ramo si  PATRICIA MARIA (06.09.2006)
***************************************************
|
|
|
|
anangel_lexi
mami de sufletele curate
|
Posted 29/06/09 @ 16:44
|
Offf, Yoanna, ar trebui sa-ti fac cunostinta cu Meri, colega mea de birou! Nu incepuseram cred, lucrul de 2 saptamani (noi doua am inceput lucrul la noul servici in aceeasi zi) ca Meri a patit exact aceeasi chestie ca si tine. La iesirea din cladire avem usi de sticla cu celula fotoelectrica. Ei bine, Meri nu a nimerit iesirea ci si-a deviat traseul cu vreo 50 de cm mai spre dreapta. Impactul a fost atat de puternic incat i-a dat sangele. Doar reactia celor de fata a fost altfel decat in cazul tau. Oamenii de la securitate au sarit s-o ajute, s-au speriat rau bietii oameni... Numai ea nu avea nicio treaba, a doua zi la birou arata exact ca in descrierea facuta de tine si mi-a povestit patania cu tot atat de mult umor cu cat ai povestit si tu.
  de  Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare
Si primele perlute
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Vesnic cu Emma in suflet
PENTRU SEBI
AMR 12 zile
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
