Eu si Ioana-Maria Acest mesaj a fost trimis de
yoannamarie
pe data de 29/05/2009 la 17:51
.:. 2870 vizionari
.. Exista 12 raspunsuri la acest anunt
In urma, cu putin timp, m-a intrebat o doamna: "auzi?! scuza-ma...da', de fapt cum te cheama, pe tine?! Ca nu prea imi dau seama din id-ul tau... Yoannamarii...ce reprezinta?" Am zambit ironic si am vrut sa-i raspund... Ioana-Maria, ma numesc...e foarte simplu, dealtfel... da' m-am blocat... ceva scartzia... IOANA-MARIA!!!! Oau!!! Ma minunam de parca descoperisem comoara din adancuri... Si, totusi... era ceva nou si pentru mine...Suna ciudat...De cand ma stiu, sa tot fie aproape 28 de ani, ...cred ca am auzit acest nume de vreo 15 ori, maximum... si, includ aici si momentul cand mi-am unit destinul cu soatza... In rest..."tat normal"... Pai…sa incepem...cu inceputul...
Taica-miu, probabil in dorinta nebuna de a avea un flacau , care sa-i reprezinte clanu' mai departe ...a ramas cu sechele, la aflarea vestii ca mai are o "pasarica" in loc de "cuculet"...si , toata viata, m-a strigat: Ionica (cu "a", a sasea vocala...daca retin bine...), cuculetz, Nelutzu...Apelativul din urma, este "utilizat" si in ziua de astazi, cu o mandrie nebuna (?!)...chiar daca ne aflam intr-un loc public sau daca, la masa (de exemplu), se intampla, sa ia parte persoane importante pentru mine: colegi de serviciu, sefi etc... (despre acest lucru...in alt episod...cu toate detaliile picante )
Mama, scumpa de ea, imi spunea micutza mea, fetitza mea si, probabil "vrajita" de elanul tatei, mai apuca sa ma strige: “Ionica” (dar cu a…prima litera a alfabetului…)
Bunica materna, baroana mea, caci am crescut alaturi de ea, ma striga Ruja! De unde pana unde acest nume?!...nu ma intrebati...Si eu...in naivitatea mea, nu m-am gandit sa o intreb vreodata ce-i veni cu Ruja?! Ah...mi-aduc aminte vag, cum ca, o data am auzit-o povestind ca Ruja era o fetita blonda, cu parul carlionti si care avea buzele rosii ca focul... Mey...blonda am fost, pana pe la 3 anisori...poate chiar prea blonda... buzele rosii le-oi fi avand...da' par carlionti...never- ever...Nici daca mi-l pun pe "moatze" nu sta...claie mai bleaga si "linsa" (vorba unui "intelectual") ca a mea...rar mai gasiti...
Bunicul, colonelul mandru, imi spune: "Ioane!" Scurt si la obiect! Mi-a spus ca, de cand eram mica, m-a simtit ca promit mult si ...s-a conformat tiparului! "Tat normal"!
De la sora-mea, auzeam numai "obraznicatura", "impielitat-o", “copchila”...probabil de la "sfintisorul" ce zacea in mine! Nush...ce sa spun... ca eu m-am comportat dupa merit...... Nici in ziua de azi, nu s-a schimbat mare lucru! Doar ca, acum sunt strigata: "Oaia"!!! What?! Eh..."tat normal"!
Mda...Oaia!!! Nepotelul meu, Alexandru, fiul sora-mii, este vinovatul fara vina… si…nici nu s-a straduit foarte tare… Alex, spune: “Ioana!” Raspuns: “Bleah, bleah..Oaia!” Si, sfant a fost! Ah...ar mai fi unul: "Shica!" de la matushica...da' Oaia, ramane baza! Oriunde si oricand! "Tat normal"!
Nici cumnatul meu nu se dezminte: "Oaia" sa traiasca! Cum spuneam... "Tat normal!"
La scoala... ca la scoala! Profesorii si colegii, dealtfel, nu ma scoteau din... numele de familie... indiferent de situatie... Doar, profa de fizica…care avea o slabiciune (singura cred…ca in rest…era cat Palatul telefoanelor … si rea ca un pechinez in calduri…), ma striga intr-un mare fel… Pe fosta ei colega de facultate…si, aveam sa aflu, cu lux de amanunte, ca ii era si cea mai buna prietena…o chema: … IONELA! Nush de unde pana unde…da’ m-am procopsit si cu “Ionela”! Helloooo! Doam’ profesoara… de ce n-ati aplicat regula “prieteniei” si cand imi tranteati, cu botul pan’ la urechi, nota 2…doar pentru ca am uitat sa ma semnez pe testul de control… La o adica…chiar daca o faceam, oricum, nu m-ati fi recunoscut… Unii colegi, mai cu "imaginatie"...... (am avut grija sa le-o scot, putin cate putin, pe nas...) urlau dupa mine "Prepelitza"... da'... "tat normal!"
Nici, peste ani n-am scapat de innaripate…caci, pentru fostii “gagei”…putini si prosti (va rog sa-mi scuzati sinceritatea…) eram “pui” sau “dulceatza”…Eh…numai cu pene sau fiarta intr-un cazan…nu m-am imaginat! Deh…romantismul e in floare! Da’…”tat normal”
La serviciu...eram fie Pepe, fie Jo! "tat normal", desigur!
Pe diploma de merit, primita in urma unei activitati reusite, la fostul jobb….scria cu litere de-o schioapa: Se acorda D-rei (eram “fata mare” p’atunci…) Oana P. …” Mey…am intrebat, timid (pentru ca in sinea mea…stiam cum sta treaba…), daca nu cumva era o confuzie… Evident ca…nu…!!! Mi s-a raspuns, zambind si mirat: “Nu, draga! Ce tot vorbesti? Mai vezi vreo Oana P. prin zona? ” Pai…tocmai asta era ideea…ca nu vedeam nici o Oana P. … Revin: “Despre tine e vorba! Esti unica!” Eh…oi fi unica…da’ in serii… Am lasat-o cum a cazut…ca, oricum, n-aveam sanse sa o scot la capat… Ce ti-e sccris, ti-e scris, dom’le! Si…desigur…”tat normal”!
Pentru prietene si prieteni sunt "fata", sau "shica", pentru vara-mea sunt "vara-mea"... Pana si pentru batranica, care locuieste, usa in usa cu mine, sunt "vecinica"! Nu…doamna R…., nu Ioana, doamna Ioana, domnisoara Ioana…Nuuuuu!!! Sunt…vecinica!... “tat normal”!
Pentru soacra sunt: Nora (Ce face, nora mea? Ce mai spune, nora mea? etc) sau sotia fiului… eh si ea pentru mine tot…“mama lui Silviu”… ramane… “tat normal”, dealtfel!
De sot…ce pot sa spun… ori sufera de complexe…ori, crede ca s-a maritat cu gradina zoologica! Din ursuletz, urs blanos, leoaica sau soricel…nu ma mai scoate! Si…ii repet, de 7 ani, aproape zilnic…Ma cheama Ioana…si Maria…sau Ioana-Maria…cum vrei… Si el, raspunde hotarat si tacticos: “Stiu, ursuletzul meu!”
Mai aveam o ultima speranta…de glorie…la micutza mea…da’ se pare ca nu mai am scapare…nici macar MAMA nu-mi spune… Pentru ea sunt Wawa! o combinatie ciudata de “v” si “u”, rostita cu gura larg deschisa si pe un ton de plictis’… Ah..si cu prelungire intre silabe…adica: “Waaaawa!” E regula! Cum era? Aaaa…”tat normal”!
Prin urmare…doamna…permite-ti-mi sa ma prezint: Numele meu este…X, Y, Z… oricum va vine la indemana, cum va mana sentimentele, amintirile, posibilitatile… Numai Ioana-Maria, nu! Caci, daca va aventurati sa-mi spuneti asa…e posibil sa nu am fel de reactie si…devin suspecta de lipsa de bun simt… In rest, “tat normal”!
Esti belea mare Cred ca singura care se apropie de realitate, bineinteles cu putine "ajustari" e fetita ta.Cand te striga , intoarce-o cu capul in jos( ce prostii mai pot sa debitez si eu, cred ca din cauza sarcinii, mi se urca hormonii la cap) si waawaa va iesi MAMA Pupici
Va multumesc, fetelor, pentru aprecieri! Sunteti foarte dragute!
Lilina, MaryJuana...spui?! ...mey...esti, oricum pe aproape... viata mea se deruleaza precum doua pufuri de maryjuana.. ...sunt high...mai tot timpul...a se traduce: ametita, confuza si ranjesc, ca o bleaga, la toate persoanele ce-mi ies in cale...
Bjmaryoo, u!
Mihaela, super tare......no...ca la asta nu m-am gandit... Waaaawa...citit cu,,,capu'n jos...rezulta: mama... Mercic, scumpo, pentru "descifrare"!!! Sarcina usoara si bebe sanatos si papacios! Pupici si domnisoricei Amalia!
In rest..."tat normal"... Pai…sa incepem...cu inceputul...
, care sa-i reprezinte clanu' mai departe 
...a ramas cu sechele, 
la aflarea vestii ca mai are o "pasarica" in loc de "cuculet"...si , toata viata, m-a strigat: Ionica (cu "a", a sasea vocala...daca retin bine...), cuculetz, Nelutzu...Apelativul din urma, este "utilizat" si in ziua de astazi, cu o mandrie nebuna (
?!)...chiar daca ne aflam intr-un loc public sau daca, la masa (de exemplu), se intampla, sa ia parte persoane importante pentru mine: colegi de serviciu, sefi etc... (despre acest lucru...in alt episod...cu toate detaliile picante 
) 
Mey...blonda am fost, pana pe la 3 anisori...poate chiar prea blonda... buzele rosii le-oi fi avand...da' par carlionti...never- ever...Nici daca mi-l pun pe "moatze" nu sta...claie mai bleaga si "linsa" (vorba unui "intelectual") ca a mea...rar mai gasiti... 
"Tat normal"!
... Nici in ziua de azi, nu s-a schimbat mare lucru! Doar ca, acum sunt strigata: "Oaia"!!! What?! 
Eh..."tat normal"!
Ah...ar mai fi unul: "Shica!" de la matushica...da' Oaia, ramane baza! Oriunde si oricand! "Tat normal"!
… si rea ca un pechinez in calduri…), ma striga intr-un mare fel… Pe fosta ei colega de facultate…si, aveam sa aflu, cu lux de amanunte, ca ii era si cea mai buna prietena…o chema: … IONELA! Nush de unde pana unde…da’ m-am procopsit si cu “Ionela”! Helloooo! Doam’ profesoara… 
de ce n-ati aplicat regula “prieteniei” si cand imi tranteati, cu botul pan’ la urechi, nota 2…doar pentru ca am uitat sa ma semnez pe testul de control… La o adica…chiar daca o faceam, oricum, nu m-ati fi recunoscut…
) urlau dupa mine "Prepelitza"... da'... "tat normal!"
) eram “pui” sau “dulceatza”…Eh…numai cu pene sau fiarta intr-un cazan…nu m-am imaginat! Deh…romantismul e in floare! Da’…”tat normal”
) Oana P. …” Mey…am intrebat, timid 
), daca nu cumva era o confuzie… Evident ca…nu…!!! Mi s-a raspuns, zambind si mirat: “Nu, draga! Ce tot vorbesti? Mai vezi vreo Oana P. prin zona? ” Pai…tocmai asta era ideea…ca nu vedeam nici o Oana P. … 
Revin: “Despre tine e vorba! Esti unica!” Eh…oi fi unica…da’ in serii… Am lasat-o cum a cazut…ca, oricum, n-aveam sanse sa o scot la capat… Ce ti-e sccris, ti-e scris, dom’le! Si…desigur…”tat normal”!
Posted 23/08/09 @ 14:26
) si waawaa va iesi MAMA 
si 
...no...ca la asta nu m-am gandit...
