Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117365
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 54238
3. Bilantz olguta12 48182
4. J D E monica70 38434
5. A murit Laura! craciunitza 29227
6. Un nou inceput...(2) danangie 27571
7. scrisoare catre mama Picasso 22265
8. Curiozitate! Ana68 21617
9. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 20329
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20207

post an entry in your weblog   Jurnalul lui pisigri  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)

pisigri
cea mai frumoasa perioada din viata...?
Acest mesaj a fost trimis de pisigri pe data de 24/09/2008 la 19:35 .:. 1584  vizionari .. Este 1 raspuns la acest anunt
Am auzit de nenumarate ori spunindu-se ca perioada "gravideniei' este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei. E speciala, bebe e ....numai al tau deocamdata, etc etc...

Ok, noi sintem mici si nici macar nu simt inca gigilicea miscind.
Ciudat mi s-a parut ca desi nu am fost niciodata o "fanatica" in ale "avutului copii" (desi dupa vreun an si ceva de incercari...empirice, intrasem la idei si ma cam speriasem), imediat ce am aflat ca sint insarcinata am renuntat imediat la tigari, fara nici o problema, fara nici o retinere, fara nici o insistenta din partea nimanui. De asemeni, desi vara e caaaaald tare, si la mare prinde tare bine cite o gura de bere rece din paharul sotului, nu mi-a fost pofta. Nu prea ma impacam eu cu bautul de apa chioara (adica fara gust si fara bule), dar acum parca e buna...noroc ca exista laptele !

De ce sa fiu pacatoasa si ticaloasa, pina acum am avut o sarcina frumoasa (sint in luna a patra). Am vomat o singura data, greata nu mi-e decit daca mi-e foarte foame si nu am nimic de mincare la indemina...pofte nu am avut inca si am inteles ca perioada cea mai "periculoasa" a trecut...

analizele imi ies bune, am o usoara anemie dar se remediaza, am tensiunea 11/7, 12/8, dar la 15 saptamini nu e din cauza sarcinii, iar la cardiologie mi s-a spus ca functionez 'in parametri normali"...

cu toate astea, sint extraordinar de stressata, mereu. daca ceva nu merge bine? o echo/luna nu e prea rar? la aceasta virsta a sarcinii, un consult pe luna nu e prea rar? daca m-as duce mai des, dr ar observa din timp daca apare ceva care pune sarcina in pericol si am indeparta riscurile? de ce medicul ma cheama asa rar? oare medicul asta e cel mai bun? sau e destul de bun? as putea gasi altul mai bun? oare ma va asista la nastere? sau macar ma poate programa pentru cezariana, ca sa nu ramin pe mina oricui?
si apoi, intrebari legate de mici "neplaceri' sa spunem ale sarcinii...oare e normal ca umblu cu "pampersi"? oare lama aia recoltata a fost corect lucrata, si chiar nu imi creste nici un crocobaur periculos "acolo'? oare e normal ca am inceput sa imi simt...uterul? simt ca si cum as avea o...mingiuta in burta? e normal sa fiu atit de balonata? junghiul ala a fost de la balonare, sau...?

si pot continua. oare tensiunea e tinuta sub control? oare voi minca fara sare pina la sfirsitul sarcinii?

si peste toate astea, planeaza mereu teama: daca se intimpla ceva rau??

am suferit un soc (nu fac misto) cind mama mi-a spus sa ma calmez, ca ea, la sarcina cu mine, nu a facut nici o echografie ca nu se faceau, si medicul o chema o data pe luna si din luna a 4a ii asculta burtica cu un fel de "trompeta". si eu mai am putin si imi cumpar echograf, si sechestrez un medic care sa ma asigure ora de ora ca totul e in regula...

asadar...de unde atita fericire? de unde atita calm si liniste?
uneori imi spun ca mi-am pierdut increderea in Dumnezeu, ca pot sa stau si in cap, si bebe asta va face exact ceea ce El a hotarit. insa...ma simt deja mama, asa ca sint gata sa ma iau in piept cu tot universul, numai sa fie puiul meu bine...

poate mama a fost mai fericita si mai linistita pentru ca nu avea unde sa citeasca tot felul de prapastii, tot felul de nenorociri...poate de asta sint eu atit de fricoasa, pentru ca am auzit/citit/aflat prea multe intimplari nefericite. imi tot spun ca procentual, acestea sint foarte putine fata de numarul sarcinilor normale si al bebelusilor sanatosi. dar cum poti sa fii vreodata sigur, sa te bati cu pumnul in piept ca "mie nu mi se va intimpla"?

sint mii de griji acum, vor fi milioane de griji dupa ce se va naste gigilicea. cum sa le fac fata?

if you can't say something nice, then don't say it at all

Trimite reactia ta
 

CorinaDani
MiniTehnicus

Posted 25/09/08 @ 17:48 Reply with Quote
stai linistita, e ceva absolut normal ce ti se intampla...
citind ceea ce ai scris, m-am revazut pe mine, exact asa mi s-a intamplat si mie. am avut o sarcina usoara, analizele mi-au iesit mereu bine, am nascut prin cezariana si totul a fost in regula de la inceput pana in prezent...
tocmai faptul ca am ramas insarcinata m-a determinat sa caut disperata sfaturi, forumuri, tot ce se putea gasi pe net. tot din acea perioada dateaza si inscrierea mea la DC...important este sa nu intri in panica fara motiv, sa savurezi toate momentele placute din aceasta perioada, pentru ca iti va lipsi...mie mi-e tare dor de burtica mea si tumbele pe care le facea lori...azi tocmai a implinit un an si trei luni si ne minunam pe zi ce trece cat este de inteligenta, frumoasa, cuminte, etc.
asadar, respira adanc, gandeste-te la ceva frumos, nu mai citi si nu te mai uita la tot felul de nenorociri (pentru ca vei fi din ce in ce mai emotiva si impresionabila, din cauza schimbarilor hormonale). gandeste-te cum vei aranja camera sau coltul copilului, ce patut, ce jucarii ii vei cumpara, cauta si alege-i din timp un prenume...perioada aceasta de sarcina trece atat de repede...urmeaza o noua etapa in viata ta - nu spun ca va fi cea mai frumoasa, dar cu siguranta ti-o vei aminti mereu...
Back to top
 
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj