|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Clubul Mimozelor
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 24/04/2008 la 17:04
.:. 10737 vizionari
.. Exista 43 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Povestea Drei Piscot am scris-o in toamna lui 2006, cand Galushca avea aproape 1 an. A fost- intr-un fel- prima mea “evadare” (din rutina de zi cu zi), dupa nastere.
Unul dintre primii oameni care au postat un comentariu, a fost Sofia. Sofia Misicu, mami de Nuka, moderator, dama distinsa, si misterioasa . Nu-sh de ce, dar nu mi-am inchipuit-o niciodata o tipa care sa pice pe spate daca nu-i merg treburile ca pe rotzi, nu mi s-a parut ca e genul de dama care sa complimenteze doar din lipsa de activitate. Si cred ca am avut dreptate. Mi se parea un om exigent, extreme de nerabdator cu cei ce ii irosesc timpul cu prostiile lor mici si neimportante. De aceea am fost tare socata cand Sofia mi-a lasat chiar MIE un comentariu, in care ma si complimenta: “Olga, sa-ti traiasca! Sa traiasca si domnu' Gutza. O sa ma uit cu alti ochi acum la el. Iar tu, sa te apuci de scris. Neaparat. Si pe forum si unde vrei tu”.
In aproape 2 ani ce-au trecut de-atunci, ne-am mai intalnit pe DC, pe Yahoo, ne-am conversat, ne-am lasat mesaje; nimic iesit din comun. Ce am observat e CA, sintem aproape total opuse: pe cat sint eu de zvapaiata, imprashtiata, si “expanziva”, pe cat dau eu din mine, si pe cat lalai in tot “satul”, pe atit de retrasa, rezervata, calma si “tacuta” e Sofia. Nu se ambaleaza prea repede sau prea des. Eu dau tot “din casa”, ea isi pastreaza viata “particulera” exact asa… particulara. Am incercat sa invat multe de la ea, dar n-am prea reusit. Asta e felul meu de-a fi- gura sparta.
Socata am fost acum vreo 3 saptamani cand Sofia m-a intrebat daca as fi de accord sa stau de vorba cu o amica de-a ei, care este si redactor la Revista Unica.
Doama L. (Doamna Redactor) m-a intrebat daca doresc sa scriu un mic articol, etzetera, etzetera.
Au urmat cateva zile pline de shoc, panica, timp in care inima-mi crescu cat un ficatzel. Pana la urma am scris ce am crezut de cuviintza, si am trimis “rezultatul”.
Azi a aparut noul numar al Revistei Unica.
Din pacate, socoteala de-acasa cu cea din targ nu este mereu aceeasi; de aceea articolul original a suferit cateva transformari. OK. MULTE transformari. Pozele Mimozelor n-au aparut, povestea- din lipsa de spatiu- a fost decupata.
Dar nu asta are importantza. Important este ca Mimozele au ajuns “la ziar”. Deoarece au devenit foarte importante pt mine. Pt. fericirea mea. Si le datorez mult de tot!!!!
De aceea, m-am hotarit sa postez aici “articolul”, asa cum a aratat la inceputul drumului .
Si am vrut sa-I multumesc Sofiei pt. increderea pe care a avut-o in mine. Si pt prietenia ei- care inseamna mult pt mine.
Si Doamnei L, pt sansa oferita, si pt rabdarea dansei- stiu ca am innebunit-o cu emaiurile.
Deci…
Clubul Mimozelor
De mic copil, am crezut in trei lucruri mari si late.
BUNICA, MOS CRACIUN, si PRIETENIE.
Pe Mos Craciun l-am scos din "cartea de imobil" pe la 5 ani, cand am descoperit ca era tata deghizat, cu barba de vata, capotul mamei de satin, si niste nadragi rosii.
Bunica s-a prapadit cand aveam 17 ani.
De-atunci, mi-a mai ramas prietenia. Am tinut cu dintii de ea mai bine de 21 de ani.
Stau si ma gandesc ca intr-un fel, acesti 21 de ani reprezinta "majoratul" meu in ale prieteniei. A durat 21 de ani sa ajung si eu in randul oamenilor "intelepti".
Daca ar fi sa fac o lista cu toti asa zisii "prieteni", nu mi-ar ajunge 2 caiete. Daca ar fi sa fac o lista cu cei care mi-au impartasit sentimentele, probabil un servetel ar fi destul, si as mai avea loc sa imi fac si lista de cumparaturi pe el.
Recunosc, sint o cinica, un om "marcat" de prieteni. Sau de lipsa lor. Dar nu sint omul care sa se lase batut, si am tinut cu dintii de speranta. Speranta ca intr-o buna zi va da norocul si peste mine(probabil cu un camion!) si imi voi gasi si eu o prietena adevarata, devotata, de "cursa lunga". Cineva- in afara de sotul meu si de familie- cu care sa-mi impart gandurile, bunul si raul, sperantele si visele. Cineva cu care sa ma sfatuiesc, sa barfesc, sa stau la taclale, dar fara verigheta si "relatii intime si de amor ghebos".
Pot spune ca am o viata frumoasa. Chiar palpitanta, daca intrebi "babele din sat". Sint stabilita in Statele Unite de aproape 26 de ani, sint casatorita de aproape 9 ani cu un "tip" nemaipomenit, chiar daca e mai tinar decat mine cu 5 ani, si este si roman. Curajos flacaul, din moment ce s-a incumetat sa ma "ia de nevasta". Avem o fetita de 2 ani si jumatate, care ne-a umplut viata si sufletele de bucurie. Familiile noastre sint aici, alaturi de noi, deci nu as putea spune ca sintem singuri, ca nu avem cu cine sa ne sfatuim, cu cine sau pe cine sa ajutam. Sintem norocosi din toate punctele de vedere. Dar TOTUSI... prietenii unde sint?? Nu cei care iti deschid usa cand e vorba de o veselie, de o petrecere. Cei care sint alaturi de tine cand iti pierzi slujba, cand se ivesc probleme de sanatate neprevazute, cand esti trist, abatut, sau pur si simplu depresionat de viata si de oameni. Pe acei prieteni ii caut de cand era Ronald Reagan in Casa Alba... fara rezultat.
Dar am obosit. Chiar pe 31 Decembrie 2007, dupa o seara petrecuta in compania unor "prieteni", la un Revelion de pomina, i-am spus sotului ca nu mai vreau prieteni. Nu mai am nevoie de prieteni. Nu-i mai vreau, nu-i mai doresc, nu-i mai caut,nu le mai scriu epistole, nu le mai trimit SMSuri, nici macar mesaje cu fum si patura, precum indienii.
Am renuntzat total. Am incetat de a mai raspunde la mobil, la emailuri personale, nu am mai acceptat invitatii la petreceri, nu am mai vizitat pe nimeni. Am pastrat doar relatiile cu colegii de servici si familia. M-am exilat singura din viata sociala pe care o aveam. Si pt prima oara in mai bine de 21 de ani, m-am linistit. Dormeam noptile, aveam energie, aveam si timp pt putina "lectura".. ce mai, Raiul pe pamant!!!
Dumnezeu insa, nu doarme. Bunica spunea ca ..poate, poate..e plecat si el in concediu de odihna, ca are nevoie de relaxare, din moment ce are atitia pacatosi pe cap.
In Februarie anul acesta, sigur s-a intors din concediu. Dupa mai multe teste si analize, am aflat ca am cancer la sin. Orice alt om ar fi renuntat la viata, la speranta. Macar putin. Eu...mai inconstienta si mai razboinica din fire, am refuzat sa ma las batuta.
Sincera sa fiu, imi pierd speranta si disper zilnic, aproape din ora in ora. Dar sint doar momente trecatoare. Un minut de nebunie, 59 de liniste si pace.
In afara de colegii de servici, nu am spus nimanui de diagnostic cateva saptamani bune. Nici sotului, nici parintilor, nici sorei mele, caruia ii spun absolut totul. Imi era teama sa-i incarc si pe ei cu povara mea. Nu doream sa fiu privita- in special de cei apropiati mie- ca o epava, ca o "boala ambulanta". Eu eram tot eu. Nimic nu se schimbase in afara de pumnul de medicamente pe care il inghiteam de 2 ori pe zi.
Sprijinul mult dorit si necesar l-am gasit fara sa-l caut. Pe Internet. Pe un site despre copii, pentru copii. Pe un forum unde scriu adeseori ca sa ma relaxez, sa ma calmez, sa-mi spun oful.
Pe acest forum am scris despre cele ce mi se intampla, prin ce trec, si despre nesigurantza zilei de maine. Teama de a-mi lasa copila singura, fara mama.
Avalansha de raspunsuri pe care am primit-o m-a coplesit. Plangeam aproape non-stop, dar ma simteam de 1000 de ori mai puternica decat atunci cand nu stia nimeni. Fetele de pe acest site m-au convins sa spun familiei si sotului adevarul, ele mi-au facut- si inca imi mai fac- "galerie", ma imbarbateaza zilnic, ma trag de maneca atunci cand sint delasatoare, sau cand sint pe cale de a renuntza. Cu ajutorul lor imi incarc bateriile zilnic.
Aici s-a nascut "Clubul Mimozelor".
La inceput am fost 4. Eu si cele 3 blonde periculoase, doamnele "M": Marina- sora mea, Mirela, si Monica. Apoi a sosit si Florina, care nu e blonda, dar asa...mai "neagra", ca mine  . Nu ne-am cunoscut niciodata personal, dar am impresia ca le cunosc de-o viata.
Sintem raspandite - din punct de vedere geografic- peste tot . Eu in Estul Central al Americii, Marina pe coasta de Est, Mirela in Bucuresti, Monica in Timisoara, iar Florina in Suedia.
Ne intalnim zilnic la shueta prin email. Intr-o ora putem trimite si primi nu mai putin de 100 de emailuri. Sintem intr-adevar un pericol social, chiar daca numai in fatza monitorului.
E greu de descris ceea ce simt cand sint in compania lor. Ma linistesc total, zambesc, ma inseninez. Toate glumele lor mi se par picante si de bun gust, sfaturile lor sint nemaipomenite, gandurile ce mi le impartasesc sint fara egal. Nu concep sa treaca o zi fara sa vorbesc cu ele, macar pt 5 minute. Doar sa stiu ca sint "acolo" undeva, si se gandesc la mine, asa cum ma gandesc si eu la ele. Le impartasesc cele mai mici si mai neinteresante ganduri, idei, taine si griji. Cu toate ca nu sint alaturi de mine fizic, imi sint mai aproape de suflet decat toti prietenii pe care i-am avut de la Mihai Viteazu incoace. Nimeni nu le poate inlocui, nimeni nu le poate urni din sufletul meu.
Sint convinsa ca voi trece cu bine si peste acest "hop", Si sper ca ajunsa la adanci batraneti, cand n-o sa mai vad 20 cm in fatza, cand reumatismul imi va "tine de cald", cand dintii mi-i voi pastra intr-un pahar pe noptiera, cand copila mea va fi si ea mama... sper din tot sufletul meu ranit si neincrezator... sa mai pot sta la shueta cu ele. Sper sa pot imbatrani alaturi de ele, cu ele.
Si iata ca, ajunsa la veritabila virsta de 38 de ani, incep- din nou- sa cred in Mos Craciun...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
anca_27
*love is the answer*
|
 Posted 26/04/08 @ 10:13
|
Olgutza, Pasti Fericite si Pline de Lumina! 
Doar sa ies din pj`s si fug sa iau revista. Eu zic sa pornesti tu o revista unde sa nu-si mai bage nimeni condeiul la retusuri. Noua ne place cum stii sa ne faci zilele mai frumoase, asa cum esti tu, o comoara nebunatica , luptatoare , povesticioasa  si cu chef de viata!
___________________________________
There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)
|
 |
|
|
marumiha
membru junior
|
Posted 26/04/08 @ 11:19
|
Un Paste fericit ìti urez ,sanatate si felicitari pt.articol!
 |
|
|
|
ELIZA MIRON
membru incepator
|
Posted 26/04/08 @ 14:38
|
Breeee...chiar ca-i "redus in telegrama"! Oricum eu vreau autograf!
Paste fericit si sarbatori cu bine! |
|
|
|
ladyJ
membru de baza
|
Posted 26/04/08 @ 15:23
|
Olga draga,te citesc si-mi place:-)
Boala care se ia la tranta cu tine este ca o echipa de liga a treia.Un balaur batran care are sanse doar cu cei care renunta la speranta.Va pierde,pentru ca tu il ai pe Dumnezeu in galerie,care chiar obosit fiind este tras de maneca de SPERANTA si CREDINTA ta.
Sa scrii te rog despre lupta incorecta la care aceasta boala te provoaca.Sa scrii,sa te citeasca toata lumea.Sa te citeasca si alte femei carora le-a murit speranta.Si sa le dai si lor din camara ta!
Multa sanatate,multa putere si un Paste linistit iti doresc! |
|
|
|
felicic76
mami de minune
|
Posted 27/04/08 @ 12:02
|
Paste fericit alaturi de cei dragi!
In legatura cu articolul JOS CENZURA!JOS CENZURA!
Macar ai satisfactia ca daca ai fi scris o telegrama NIMENI n-ar fi reusit sa conceapa un articol care sa-ti "semene".
NOI recunoastem si pretuim originalul!
mama si galushca!
  Vasile
13+
aluna
foto
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 28/04/08 @ 14:56
|
'Neatza tuturor!!!
Multzam fain pt toate gandurile frumoase si urarile de bine .
Sper ca ati avut un Paste fericit. Stiu ca al nostru a fost tare linistit si frumos. Ne-am petrecut ziua intre babacii nostri si babacii Bombonelului, impreuna cu Galushca.
Am papat prea mult- a se citi ne-am facut de cap- si toata ziua a fost un ospatz pe cinste .
In ceea ce priveste articolul, eu ma bucur ca macar a aparut. La "amintiri de altadata" am adaugat o "poza" facuta articolului, pe care mi-a trimis-o una din Mimoze, Monica. Azi am sa adaug si pozele Mimozelor, ca sa vedeti cu cine ma mandresc eu.
Iaca linkul (nu-l mai fac "mumos", ca nu prea am timp).
Pupici si numai ganduri bune tuturor!!!
http://amintiridealtadata.piczo.com/clubulmimozelor?cr=4&linkvar=000044
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
mychydutza
*************************
|
Posted 03/05/08 @ 15:06
|
olguta, esti o minune!trebuia sa te faci scriitoare. sa-ti dea Dumnezeu sanatate si putere sa te faci bine!
Mihaela
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 03/05/08 @ 18:44
|
In engleza exista un cuvant- DISCLAIMER, pe care americanii il folosesc destul de des. Cand se fac greseli in ziare, reviste, reclame, reportaje TV, etc etc. Atunci cand autorul sau producatorii fac greseli, sau nu vor sa fie dati in judecata, baga repegior si un disclaimer. Un fel de "nu ma da in judecata, ca n-am stiut tot adevarul, n-am vrut sa supar pe nimeni, etc. Iaca..a venit si vremea sa bag si eu repegior un "disclaimer", sa nu imi ia o doamna pielea pe batz.
Pe Amelia o cunosc de multi ani- sa tot fie vreo 10. Am placut-o de cand am cunoscut-o. E tare relaxata, mereu cu zambetul pe buze(si atunci cand e suparata), tot timpul pusa pe glume si shotii. E casatorita de 14-15 ani, isi iubeste sotul si cei 2 copii, cu toate ca daca a asculta-o si n-ai cunoaste-o, ai spune ca nu-i asa. Munceste cat 5 barbati, cot la cot cu Romeo-sotul ei, e gospodina(cele mai bune prajituri la ea le-am mancat), e una din damele de care povesteam mai de mult ca are casa mereu curata(bravo tie, soro- ca eu n-am sanse de asa realizare ), si pt ea familia a fost- si ramane- mereu pe primul loc. O admir mult, si am tot respectul pt ea, pt ca nu a schimbat-o America DELOC.Si nici rautatea si invidia oamenilor. E la fel de populara si de modesta ca atunci cand am cunoscut-o.
Mergem des la ei, aproape in fiecare weekend, si nu a fost data sa nu se simtim bine. Ma relaxez total cand sint in compania lor, plecam cu zambetul pe buze, si uit de toate problemele.
Ne-am "apropiat" una de cealalta in ultimele 3-4 luni, dar nu ma plang. Mai bine mai tarziu, decat niciodata.
Nu vorbim chiar in fiecare zi, dar cand vorbim, stam pe telefon cu orele. Exact ca doua babe la taifas.
De ce "disclaimer-ul"? Pt ca saptamana trecuta, Amelia m-a sunat si a spus ca o sa ma bata MAR cand ma vede.Pt. ca am mintit cand am scris articolul. Citise despre "Clubul Mimozelor", si a spus ca nu-i adevarat, ca nu sint singura, si mai am o prietena. Si are dreptate. Mai am o prietena. Si face cat o oaste intreaga
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
Aprilie
membru incepator
|
Posted 08/05/08 @ 07:14
|
Olguta, abia acum, citind aici,am aflat de boala ta; ce rau imi pare...da acuma nu as vrea sa fii ca un om fara speranta pt ca ai toate atuurile in mina ta !
1. Esti in tara cu cei mai buni medici si tehnologie din lume!
2.Ai depistat boala la timp
3.Ai insurance medical
4.Esti tinara,ai resurse si rezistenta de lupta impotriva bolii
Ca si toate fetele (care te-au citit vreodata),te iubesc si eu tare mult ! Nu pt ca (asa cum spunea cineva) ar fi trebuit sa te faci scriitoare ci pt ca tu chiar esti !!!
Vreau sa-ti multumesc pt ca mi-ai incalzit inima cu rindurile tale,ca m-ai facut sa lacrimez,sa zimbesc sau sa rid in hohote...
Astept cu incredere, rabdare si speranta,prima ta carte.
Idee : chiar o selectie a textelor publicate vreodata aici,pe desprecopii, ar fi nemaipomenita.
Pt ca e neindoielnic faptul ca tu esti inzestrata cu un mare talent scriitoricesc !
Sa dea Domnul sa te faci bine cit mai repede iar apoi sa te apuci serios de scris.Eu cred ca ai putea sa-ti cistigi existenta in felul acesta.
Toate gindurile mele de bine si sanatate se indreapta spre tine !
Te imbratisez cu drag,
Aprilie (sudul Americii)
PS - cind plecati, draga, la Niagara, ca poate vin si eu? Baietelul meu(9ani) isi doreste demult sa vada cascada
When there is nothing left but God, that is when you find out that God is all you need !
If you want to learn to love better, you should start with a friend who you hate !
|
|
|
|
tnicoleta
Mamica de fier
|
Posted 08/05/08 @ 14:09
|
In rarele momente cand mai am timp de pierdut intru pe bloguri si cau in special subiectele semnate de tine. Chiar imi place cum scri si esti imprevizibila de fiecare data. Ma bucur ca ai reusit in sfarsit sa iti gasesi prietenii adevarati, chiar daca mai tarziu.
Iti dorec multa putere incontinuare si sa dea bunul Dumnezeu sa ajungi si la acele zile de care spuneai in ultemele randuri.
Nicoleta si  Bia Ciocarlia Sarbatoarea recoltei
Delta + Mare Toamna 2005www.dropshots.com/tnicoleta" target="_blank"> Filmulete
"Viata poate fi inteleasa doar privind in urma. Dar poate fi traita doar privind inainte." (Soren Kierkegaard) |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
