Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117441
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 54424
3. Bilantz olguta12 48353
4. J D E monica70 38638
5. A murit Laura! craciunitza 29362
6. Un nou inceput...(2) danangie 27721
7. scrisoare catre mama Picasso 22311
8. Curiozitate! Ana68 21742
9. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 20469
10. Moartea lui Metaforel olguta12 20281

post an entry in your weblog   Jurnalul lui olguta12  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
olguta12
Clubul Mimozelor
Acest mesaj a fost trimis de olguta12 pe data de 24/04/2008 la 17:04 .:. 10392  vizionari .. Exista 43 raspunsuri la acest anunt
Povestea Drei Piscot am scris-o in toamna lui 2006, cand Galushca avea aproape 1 an. A fost- intr-un fel- prima mea “evadare” (din rutina de zi cu zi), dupa nastere.
Unul dintre primii oameni care au postat un comentariu, a fost Sofia. Sofia Misicu, mami de Nuka, moderator, dama distinsa, si misterioasa. Nu-sh de ce, dar nu mi-am inchipuit-o niciodata o tipa care sa pice pe spate daca nu-i merg treburile ca pe rotzi, nu mi s-a parut ca e genul de dama care sa complimenteze doar din lipsa de activitate. Si cred ca am avut dreptate. Mi se parea un om exigent, extreme de nerabdator cu cei ce ii irosesc timpul cu prostiile lor mici si neimportante. De aceea am fost tare socata cand Sofia mi-a lasat chiar MIE un comentariu, in care ma si complimenta: “Olga, sa-ti traiasca! Sa traiasca si domnu' Gutza. O sa ma uit cu alti ochi acum la el. Iar tu, sa te apuci de scris. Neaparat. Si pe forum si unde vrei tu”.
In aproape 2 ani ce-au trecut de-atunci, ne-am mai intalnit pe DC, pe Yahoo, ne-am conversat, ne-am lasat mesaje; nimic iesit din comun. Ce am observat e CA, sintem aproape total opuse: pe cat sint eu de zvapaiata, imprashtiata, si “expanziva”, pe cat dau eu din mine, si pe cat lalai in tot “satul”, pe atit de retrasa, rezervata, calma si “tacuta” e Sofia. Nu se ambaleaza prea repede sau prea des. Eu dau tot “din casa”, ea isi pastreaza viata “particulera” exact asa… particulara. Am incercat sa invat multe de la ea, dar n-am prea reusit. Asta e felul meu de-a fi- gura sparta.
Socata am fost acum vreo 3 saptamani cand Sofia m-a intrebat daca as fi de accord sa stau de vorba cu o amica de-a ei, care este si redactor la Revista Unica.
Doama L. (Doamna Redactor) m-a intrebat daca doresc sa scriu un mic articol, etzetera, etzetera.
Au urmat cateva zile pline de shoc, panica, timp in care inima-mi crescu cat un ficatzel. Pana la urma am scris ce am crezut de cuviintza, si am trimis “rezultatul”.
Azi a aparut noul numar al Revistei Unica.
Din pacate, socoteala de-acasa cu cea din targ nu este mereu aceeasi; de aceea articolul original a suferit cateva transformari. OK. MULTE transformari. Pozele Mimozelor n-au aparut, povestea- din lipsa de spatiu- a fost decupata.
Dar nu asta are importantza. Important este ca Mimozele au ajuns “la ziar”. Deoarece au devenit foarte importante pt mine. Pt. fericirea mea. Si le datorez mult de tot!!!!
De aceea, m-am hotarit sa postez aici “articolul”, asa cum a aratat la inceputul drumului.
Si am vrut sa-I multumesc Sofiei pt. increderea pe care a avut-o in mine. Si pt prietenia ei- care inseamna mult pt mine.
Si Doamnei L, pt sansa oferita, si pt rabdarea dansei- stiu ca am innebunit-o cu emaiurile.

Deci…

Clubul Mimozelor

De mic copil, am crezut in trei lucruri mari si late.
BUNICA, MOS CRACIUN, si PRIETENIE.
Pe Mos Craciun l-am scos din "cartea de imobil" pe la 5 ani, cand am descoperit ca era tata deghizat, cu barba de vata, capotul mamei de satin, si niste nadragi rosii.
Bunica s-a prapadit cand aveam 17 ani.
De-atunci, mi-a mai ramas prietenia. Am tinut cu dintii de ea mai bine de 21 de ani.
Stau si ma gandesc ca intr-un fel, acesti 21 de ani reprezinta "majoratul" meu in ale prieteniei. A durat 21 de ani sa ajung si eu in randul oamenilor "intelepti".
Daca ar fi sa fac o lista cu toti asa zisii "prieteni", nu mi-ar ajunge 2 caiete. Daca ar fi sa fac o lista cu cei care mi-au impartasit sentimentele, probabil un servetel ar fi destul, si as mai avea loc sa imi fac si lista de cumparaturi pe el.
Recunosc, sint o cinica, un om "marcat" de prieteni. Sau de lipsa lor. Dar nu sint omul care sa se lase batut, si am tinut cu dintii de speranta. Speranta ca intr-o buna zi va da norocul si peste mine(probabil cu un camion!) si imi voi gasi si eu o prietena adevarata, devotata, de "cursa lunga". Cineva- in afara de sotul meu si de familie- cu care sa-mi impart gandurile, bunul si raul, sperantele si visele. Cineva cu care sa ma sfatuiesc, sa barfesc, sa stau la taclale, dar fara verigheta si "relatii intime si de amor ghebos".

Pot spune ca am o viata frumoasa. Chiar palpitanta, daca intrebi "babele din sat". Sint stabilita in Statele Unite de aproape 26 de ani, sint casatorita de aproape 9 ani cu un "tip" nemaipomenit, chiar daca e mai tinar decat mine cu 5 ani, si este si roman. Curajos flacaul, din moment ce s-a incumetat sa ma "ia de nevasta". Avem o fetita de 2 ani si jumatate, care ne-a umplut viata si sufletele de bucurie. Familiile noastre sint aici, alaturi de noi, deci nu as putea spune ca sintem singuri, ca nu avem cu cine sa ne sfatuim, cu cine sau pe cine sa ajutam. Sintem norocosi din toate punctele de vedere. Dar TOTUSI... prietenii unde sint?? Nu cei care iti deschid usa cand e vorba de o veselie, de o petrecere. Cei care sint alaturi de tine cand iti pierzi slujba, cand se ivesc probleme de sanatate neprevazute, cand esti trist, abatut, sau pur si simplu depresionat de viata si de oameni. Pe acei prieteni ii caut de cand era Ronald Reagan in Casa Alba... fara rezultat.
Dar am obosit. Chiar pe 31 Decembrie 2007, dupa o seara petrecuta in compania unor "prieteni", la un Revelion de pomina, i-am spus sotului ca nu mai vreau prieteni. Nu mai am nevoie de prieteni. Nu-i mai vreau, nu-i mai doresc, nu-i mai caut,nu le mai scriu epistole, nu le mai trimit SMSuri, nici macar mesaje cu fum si patura, precum indienii.
Am renuntzat total. Am incetat de a mai raspunde la mobil, la emailuri personale, nu am mai acceptat invitatii la petreceri, nu am mai vizitat pe nimeni. Am pastrat doar relatiile cu colegii de servici si familia. M-am exilat singura din viata sociala pe care o aveam. Si pt prima oara in mai bine de 21 de ani, m-am linistit. Dormeam noptile, aveam energie, aveam si timp pt putina "lectura".. ce mai, Raiul pe pamant!!!
Dumnezeu insa, nu doarme. Bunica spunea ca ..poate, poate..e plecat si el in concediu de odihna, ca are nevoie de relaxare, din moment ce are atitia pacatosi pe cap.
In Februarie anul acesta, sigur s-a intors din concediu. Dupa mai multe teste si analize, am aflat ca am cancer la sin. Orice alt om ar fi renuntat la viata, la speranta. Macar putin. Eu...mai inconstienta si mai razboinica din fire, am refuzat sa ma las batuta.
Sincera sa fiu, imi pierd speranta si disper zilnic, aproape din ora in ora. Dar sint doar momente trecatoare. Un minut de nebunie, 59 de liniste si pace.
In afara de colegii de servici, nu am spus nimanui de diagnostic cateva saptamani bune. Nici sotului, nici parintilor, nici sorei mele, caruia ii spun absolut totul. Imi era teama sa-i incarc si pe ei cu povara mea. Nu doream sa fiu privita- in special de cei apropiati mie- ca o epava, ca o "boala ambulanta". Eu eram tot eu. Nimic nu se schimbase in afara de pumnul de medicamente pe care il inghiteam de 2 ori pe zi.
Sprijinul mult dorit si necesar l-am gasit fara sa-l caut. Pe Internet. Pe un site despre copii, pentru copii. Pe un forum unde scriu adeseori ca sa ma relaxez, sa ma calmez, sa-mi spun oful.
Pe acest forum am scris despre cele ce mi se intampla, prin ce trec, si despre nesigurantza zilei de maine. Teama de a-mi lasa copila singura, fara mama.
Avalansha de raspunsuri pe care am primit-o m-a coplesit. Plangeam aproape non-stop, dar ma simteam de 1000 de ori mai puternica decat atunci cand nu stia nimeni. Fetele de pe acest site m-au convins sa spun familiei si sotului adevarul, ele mi-au facut- si inca imi mai fac- "galerie", ma imbarbateaza zilnic, ma trag de maneca atunci cand sint delasatoare, sau cand sint pe cale de a renuntza. Cu ajutorul lor imi incarc bateriile zilnic.

Aici s-a nascut "Clubul Mimozelor".
La inceput am fost 4. Eu si cele 3 blonde periculoase, doamnele "M": Marina- sora mea, Mirela, si Monica. Apoi a sosit si Florina, care nu e blonda, dar asa...mai "neagra", ca mine . Nu ne-am cunoscut niciodata personal, dar am impresia ca le cunosc de-o viata.
Sintem raspandite - din punct de vedere geografic- peste tot . Eu in Estul Central al Americii, Marina pe coasta de Est, Mirela in Bucuresti, Monica in Timisoara, iar Florina in Suedia.
Ne intalnim zilnic la shueta prin email. Intr-o ora putem trimite si primi nu mai putin de 100 de emailuri. Sintem intr-adevar un pericol social, chiar daca numai in fatza monitorului.
E greu de descris ceea ce simt cand sint in compania lor. Ma linistesc total, zambesc, ma inseninez. Toate glumele lor mi se par picante si de bun gust, sfaturile lor sint nemaipomenite, gandurile ce mi le impartasesc sint fara egal. Nu concep sa treaca o zi fara sa vorbesc cu ele, macar pt 5 minute. Doar sa stiu ca sint "acolo" undeva, si se gandesc la mine, asa cum ma gandesc si eu la ele. Le impartasesc cele mai mici si mai neinteresante ganduri, idei, taine si griji. Cu toate ca nu sint alaturi de mine fizic, imi sint mai aproape de suflet decat toti prietenii pe care i-am avut de la Mihai Viteazu incoace. Nimeni nu le poate inlocui, nimeni nu le poate urni din sufletul meu.
Sint convinsa ca voi trece cu bine si peste acest "hop", Si sper ca ajunsa la adanci batraneti, cand n-o sa mai vad 20 cm in fatza, cand reumatismul imi va "tine de cald", cand dintii mi-i voi pastra intr-un pahar pe noptiera, cand copila mea va fi si ea mama... sper din tot sufletul meu ranit si neincrezator... sa mai pot sta la shueta cu ele. Sper sa pot imbatrani alaturi de ele, cu ele.

Si iata ca, ajunsa la veritabila virsta de 38 de ani, incep- din nou- sa cred in Mos Craciun...




olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE


POVESTEA DREI PISHCOT


Amintiri de alta data...

Trimite reactia ta
Previous page | Next page
# /5  

miercuri
nou venit

Posted 24/04/08 @ 22:31 Reply with Quote
...s-a spus deja..si se va mai spune..e un articol de nota 20, atat impresia tehnica dar si artistica (ca la patinaj, dom'le, note pe toate "fetzele")...

totusi, imi ramane o mare indignare : cum poate un astfel de "redactor" sa ramana in breasla atat timp cat incalca cel mai de baza drept pe care ei insisi (jurnalistii) il ridica in slavi : dreptul la libera exprimare...????

nu-mi sta in fire razbunarea (caci e arma prostului, zic batranii...si-or sti si ei ceva..)...dar ma-'nerveaza' cumplit ca astfel de "specimene" raman in continuare cu mana pe condei...

tema de casa la toata lumea : cum faci ca un redactor sa indrepte greseala ? (adica sa faca eratele de rigoare sau "a lui culpa" ?

respecte, doamne
Back to top

Gabrielama
Bibbidi-Bobbidi-Boo!

Posted 24/04/08 @ 23:07 Reply with Quote
Felicitari, draga mea! Ma bucur pentru tine! Desi nu scriu prea mult, citesc tot ce postezi, urmaresc sa vad daca a aparut ceva nou de la tine, rad si plang alaturi de tine, ma rog pentru sanatatea ta!

Sa ai un Paste linisit si luminat!

Ne esti tare draga...

Gabi

Please think twice before you print out this message or any other document! We are all responsible for protecting our environment! YOU can save a tree...
Back to top

miercuri
nou venit

Posted 24/04/08 @ 23:22 Reply with Quote
aveam o curiozitate...ce inseamna, mai exact, mimoza :) ?

Iaca :

MIMÓZ#258; s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitiv#259;, (rar) sim#355;itoare, (înv.) sim#355;itiv#259;.
Back to top

emag
membru incepator

Posted 25/04/08 @ 01:03 (Edited 25/04/08 @ 01:18) Reply with Quote
Olguta draga... Ma uit la articolul original, cel scris de tine, l-am citit de cateva ori... Bine, recunosc, de multe ori. De foarte multe ori. Pot sa dau test, sau chiar autodictare, ca in clasa I, cu subiectul "Clubul Mimozelor", n-as gresi multe cuvinte.
Apoi ma zgaiesc, asta e cuvantul potrivit, el si toate sinonimele lui ( http://dexonline.ro/search.php?cuv=zgai ), ma zgaiesc la ce-a aparut in revista - ca mi-am cumparat-o repede.

De ce ma zgaiesc? Ziceai tu ca povestea a suferit transformari in revista, ca a fost decupata din lipsa de spatiu... Chiar ca decupata, chiar ca transformata!!!!!!!! Extrem de decupata si intr-un mod atat de ciudat de transformata, incat observ daca mut ochii din calculator, de la original, in revista, ca cei 26 de ani de Statele Unite se facura 9, tu te-ai mutat intre timp - intre timpul scurs de cand ai scris povestea, pana cand a aparut (doar 2 saptamani au trecut?), din Estul Central al Americii in centrul Americii...

Gata, ma opresc din "analiza", sau carcoteala, cum s-o numi... Si ma bucur mult ca au scris despre tine in revista, m-as fi bucurat, recunosc, mult mai mult, daca era mai mult acolo din ce-ai scris tu, pentru ca ai scris frumos.
De aceea ma bucur, inca o data, ca exista DC-ul, unde te-am si gasit si unde uite, se poate citi ce ai scris asa cum ai scris, adica exact asa cum ai scris, fara transformari...

Asa cum scrie si in revista, "Clubul Mimozelor" este "o poveste tulburatoare". E scrisa de "o femeie care... " are talent, care scrie cu drag, care are prieteni pe care stie sa-i pretuiasca si de care e pretuita - pentru ca merita.
Revista zice... "Dar cea mai tulburatoare poveste este aceea a unei femei care tocmai a aflat ca are cancer."
Ce ai scris tu este pentru mine povestea unei femei(si ce femeie!!!) care are prieteni. Pe care prieteni i-ar fi avut oricum, pentru ca, repet, merita.

Multumesc! Din nou... Pentru toate povestile tale. Pentru cele pe care le citesc acum si despre care iti scriu (vrei nu vrei, eu tot iti scriu..., pornirea a fost grea )... si pentru cele pe care le citeam fara sa scriu ceva... dar de care ma bucuram la fel de mult. Incepand cu Povestea Drei Piscot, in 2006... si pana la cea de azi.

Ziana - povestea nasterii:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116417
Back to top

geta_florina
membru junior

Posted 25/04/08 @ 13:02 Reply with Quote

Felicitari pt toate epistolele tale, sunt superfaine. le-am citit pe toate, am ras de-mi curgeau lacrimile si ma intrebau colegii de birou de ce plang ...
esti extraordinara, ai un talent de povestit ....
iti doresc numai bine, sunt convinsa ca totul ca va fi bine pt ca esti foarte puternica
iti doresc Paste Fericit si abia astept sa-ti mai citesc epistolele.

Geta, mami de Alexandru (25.09.2006)
Back to top

maru
Are we there yet?

Posted 25/04/08 @ 18:08 Reply with Quote
sa ai sarbatori cu bine, si odihneste-te ca organismul sa aiba putere sa lupte cu bau-baul cel amenintator!

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
Back to top

ralualexandrei
Closca sefa

Posted 25/04/08 @ 18:55 Visit ralualexandrei's Homepage Reply with Quote
Ma bucur pt reintoarcerea ta,ma bucur si mai mult ca esti atat de pretuita,la adevarata ta valoare,de fapt, si acum intre doua munci la aragaz iti doresc sa ai un Paste fericit si sa-ti dea Dzeu muuulta sanatate si multi ani sa te bucuri de tot ce ai ,familie,prieteni adevarati si DC!

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3
Back to top

ELIZA MIRON
membru incepator

Posted 25/04/08 @ 22:41 Reply with Quote
Maine dimineata, la prima ora cum fac ochi, ma prezint la primul chiosc de ziare sa iau revista.Trebuie s-o am!!! E prima ta "scriere" publicata si cand ne-om intalni la Niagara o sa-mi dai autograf!! Abia astept!
Sper ca asta sa te incurajeze sa scrii mai mult si sa-mi dai autograf si pe prima ta carte!
Back to top

olguta12
Voi invinge!

Posted 25/04/08 @ 23:42 Visit olguta12's Homepage Reply with Quote
Monk- loool.
"articolul redus in telegrama" il gasesti la pagina 101.
Daca-mi dai un pm cu adresa ta de email, iti pot trimite un fisier PDF, ca sa ai ce citi




olguta12

"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE


POVESTEA DREI PISHCOT


Amintiri de alta data...
Back to top

LoraG76
The nutty squirrel

Posted 26/04/08 @ 08:30 Reply with Quote
Olguto, bravo, felicitari si la mai mare!
Sa ai un Paste fericit, cu sanatate si numai bucurii! Pupa Galushca dulce!

Lora, mami de Iustina


Back to top
# /5  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Previous page | Next page