Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. notquiteso
5. andruskandu
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 115303
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 50331
3. Bilantz olguta12 44130
4. J D E monica70 34775
5. A murit Laura! craciunitza 26094
6. Un nou inceput...(2) danangie 24448
7. scrisoare catre mama Picasso 20886
8. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 19393
9. Curiozitate! Ana68 19142
10. Moartea lui Metaforel olguta12 18321

post an entry in your weblog   Jurnalul lui mamitzica  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)
Necunoscut
mamitzica
Intrebari fara raspuns
Acest mesaj a fost trimis de mamitzica pe data de 17/04/2008 la 02:58 .:. 2573  vizionari .. Exista 3 raspunsuri la acest anunt
Ce ciudat este-ca parinti credem ca progenitura e unicat si ne minunam de ce face sau spune si in acelasi timp tot ceea ce ne dorim e sa fie ca si ceilalti copii.
Poate fiindca am fost batrina rau cind am ramas gravida mi-am pus de nenumarate ori intrebarea daca la amnio iese prost ce voi face.Si am stiut raspunsul-nu vreau un copil cu sindrom Down.Nu pentru egoismul meu ci fiindca nu ar fii drept sa nasc un copil stiind ca va fii toata viata diferit.
De multe ori m-am gindit la asta si sint constienta ca parintii copiilor cu Down isi iubesc copii cel putin la fel de mult ca mine daca nu si mai mult tocmai pentru ca sint diferiti.Intotdeauna m-am mirat de mamele care duc dorul perioadei cind copilul a fost bebelus si regreta ca nu mai este.Eu m-am bucurat de fiecare etapa si nu am regretat niciodata ce a fost in spatele meu;si intotdeauna m-am gindit ca parintii copiilor cu Down sau alte anomalii si-ar dori ca respectivul copil sa fie ca ceilalti si nu sa ramina la stadiul de bebelus.Daca vrei pe cineva total dependent de tine iti iei un ciine.
Probabil ca acesti parinti sau parte din ei vor spune ca nu si-ar dori un copil altfel decit cel pe care il au.Pentru ca asa cum este acel copil este o individualitate si nu iti poti imagina lumea altfel decit cu copilul tau.
Am vazut o data la tv ceva tournament de fotbal pentru copii handicapati si m-am gindit ce chestie minunata pentru ca si acesti copii isi doresc sa joace fotbal si sa faca ceea ce fac ceilalti copii.
Daca pe mine ma doare sufletul cind mi-e odrasla racita oare cit de mult doare cind stii ca nu exista nici un tratament si ca toata viata copilul tau va depinde de altcineva.
De foarte multe ori cind sint suparata rau pe viata se intimpla sa dau nas in nas cu cineva care e in carucior sau are probleme majore si intotdeauna ma gindesc ca acea persoana e intr-adevar nenorocita,iar problemele mele se vor rezolva.
Nu stiu daca e trist sau e magnific ca Dumnezeu a pus in noi atita incapatinare si dorinta de a supravietui;cred ca toti acesti oameni cu boli incurabile,deformante,cu handicap sint de admirat pentru puterea pe care o au sa continuie sa traiasca si sa se ia la trinta cu viata in fiecare dimineata.
De fapt de multe ori m-am intrebat cum se poate ca oamenii sa fie atit de buni sau sufletisti si in acelasi timp mirsavi si lipsiti de caracter.
Cred ca este evolutia societatii pentru ca am impresia ca si in Romania banul dicteaza totul.Aici m-am lamurit de mult ca totul se invirte in jurul banilor.
Apropo de asta canadienii sint o natie cel putin ciudata.Cred ca asa au fost educati,sint egoisti,nu stiu altceva, habar nu am,dar fac copii apoi se bucura cind pleaca la scoala si scapa de ei de parca ar fii o povara.Am intilnit multe cazuri cind parintii au bani multi iar copii abia se tirasc de la o zii la alta si cu toate astea fiecare e cu aia ma-sii.Sau o alta chestie pe care recunosc ca nu o voi intelege niciodata-te invita la restaurant de ziua lui(sau a ei)dar tu iti platesti consumatia.Revenind la canadieni cind ajung la o anumita virsta isi vind casa platita in 25 de ani ca sa se mute la un azil de batrini pentru ca e normal asa si copii nici nu isi pun problema sa ii ajute.Asta e o alta chestie care imi tulbura mintile.
Sint absolut de acord ca exista batrini cu anumite boli de exemplu Altzheimer care sint mai bine ingrijiti intr-o institutie decit acasa,dar aici se pare ca fiecare e pe cont propriu-eu ca parinte abia astept sa ma scap de propriul meu copil,iar copilul la rindul lui il doare in paispe de ma-sa si ta-su fiindca fiecare e pe cont propriu.
De unde mi se trage…am un pacient cu Parkinson,de vreo 80 trecute caruia I-a murit nevasta acum vreo 2 luni si de atunci a decazut peste noapte.Si-a pierdut proteza si vrea saracul sa vina sa-si faca alta,dar e in carucior si are nevoie de cineva care sa-l aduca.Are o fata si un baiat care sint amindoi niste animale;se pare ca nu vorbesc intre ei,dar se cearta pe avere.De unde trebuia azi sa vina fie-sa cu el a sunat omul ca nu poate veni fiindca fie-sa nu poate;secretara a sunat vita in cauza care a mintit ca o ordinara ca cica ta-su nu se simte bine si de-aia nu poate veni.Mi-am pus problema sa ma duc eu sa-l iau dar cum astia te dau in judecata pentru orice mi-e ca vin copii sa-mi taie gitul ca ma amestec in familia lor.Si la sfirsitul zilei mi-e o mila cumplita de bietul om si inca ma intreb cum se poate ca proprii tai copii sa se poarte in halul asta.

Trimite reactia ta
 

Sorvint
membru incepator

Posted 17/04/08 @ 10:51 Reply with Quote
ai mare dreptate in tot ceea ce ai spus. asa sunt si eu si ma gandesc ca ce probleme mari am si suparari si dureri si suferinte dar prietenul meu mereu imi aminteste ca sunt oameni care intr-adevar au probleme la care nici macar nu au solutii.
am si eu o cunostinta care la 39 de ani a nascut o fetita cu suspiciune de sindrom down. si ce nemernice asistentele din spital care i-au vorbit urat si i-au spus ca ce i-a mai trebuit copil la 39 de ani? ca ea nu stia de riscuri? a stat si mult in spital ca s-a nascut cu complicatii si acum fetita are 6 luni.inca traiesc cu aceasta suspiciune. stii cum sunt parintii subiectivi si nu vor sa accepte inca ca copilul lor are down.mai au o fetita de 5 ani care este de-a dreptul un copil special,foarte frumoasa si inteligenta.
dar normal ca asta nu ii incalzeste cu nimic. au facut testul cariotip la 3 luni dar a iesit neconcludent si au ales apoi sa mearga la o clinica particulara. pe 25 luna asta se duc pentru al doilea test la care iei spera sa nu iasa sindrom down. nu vreau sa fiu rea sau sa cobesc,dar eu am vazut copilul si din pacate toate trasaturile arata ca are down. chiar si doctorul le-a spus ca dezvoltarea motorie a stagnat undeva la 4 luni. ma gandesc cu groaza ce poate fi in sufletul lor.ce durere,ce suferinta.
si ceea ce este mai rau e ca societatea asta a noastra e la pamant si astfel de copii cu handicap sunt respinsi din start.
sufar pentru ea si pentru toate mamicile cu copii cu probleme.asa ca eu zic, hai oameni buni sa nu ne mai plangem ca anul asta nu putem merge in vacanta sau ca la scara blocului nu nu asteapta cine stie ce limuzina si sa ii lasam pe cei in drept sa se planga. dar stii care e ironia?ca tocmai ei, cei cu probleme adevarate nu se plang si aleg sa isi linga ranile in singuratate.
visez la ziua in care vom fi buni unii cu altii, la ziua in care nu ne vom gandi numai la noi.
Back to top

Elise
adrift :)

Posted 18/04/08 @ 07:34 (Edited 18/04/08 @ 07:44) Reply with Quote
e un subiect sensibil... dar cred ca "drama" provine din prejudecatile noastre. Noi credem ca le e greu sa supravietuiasca daca sint altfel - pentru ei asta e normalitatea: altfel sintem noi.
In plus, exista o lege nescrisa a compensarii, sint sigura: cam toti avem problemele pe care le putem duce. Cunosc un cuplu cu un copil cu sindrom Down, si e o fetitza foarte afectuasa si lipicioasa si dragutza. Ea, cel putin, pare sa aiba ceva in plus fata de alti copii din acest punct de vedere, afectiv. Chiar daca, probabil, dezvoltarea intelectuala va fi in timp mai lenta, ca deocamdamdata nu se vede vreo diferentza, e mica. Insa nu IQul este garantia unei vieti nemaipomenit de bune. Si aici exista celalata extrema la care deja vorbim de dezvoltare asincrona, neadaptare... si altele... deci si aici exista avantaje si dezavantaje, si nu stii care pe care le depasesc.
Ideea e ca traim intr-o societate nedezvoltata din acest punct de vedere, nu sintem pregatiti sa acceptam ce nu intelegem, si ca sa fii acceptat ar trebui eventual sa fii tras la xerox cu alte citeva mii. Cu cit pari mai uniform, mediocru, aproape de media absoluta, cu atit mai bine.

Eu cred ca as fi nascut un copil cu Down - n-as fi nascut un copil despre care as fi stiut sigur ca n-are sanse sa supravietuiasca, sa creasca mare. Dar si aici lucrurile sint interpretabile, ca n-ai de unde sa stii ca n-are. Poate in unele cazuri exista o sansa la o mie, dar exista.
In rest, as fi nascut un copil oricit ar fi fost el de diferit de ceilalti, pentru ca pentru mine important era sa traiasca si sa fac tot ce pot sa fie fericit. Fetita de care vorbesc chiar e fericita. Radiaza asta. Si atunci...?
Ce ma interesa - sa am un copil sau sa particip la vreun concurs? Si daca copilul meu n-ar fi perfect, e copilul meu si asta e. Pentru mine e perfect oricum! Astea nu-s lucruri care trebuie judecate sau subliniate: cea mai buna atitudine este sa le iei ca atare: nu trebuie sa te gindesti cum ar fi sa te pui in locul parntilor respectivi, pentru ca daca ai un copil esti deja in locul lor: sint la fel de parinti, cu un copil la fel de copil, relatia si situatia si problemele de zi cu zi, ca n-a mincat tot, ca a visat urit, ca a dormit putin... astea sint aceleasi peste tot.


"There's no vice as advice!"
Elise & BBLisa
Back to top

p.a.ade
membru incepator

Posted 18/04/08 @ 10:19 Reply with Quote
Probabil intradevar suntem mai procupati de problemele marunte decit de cele cu adevarat grave,dar nu ai cum sa stii pina nu te izbesti de ele,nu ai cum sa stai tot timpul cu drobul de sare deasupra capului sa te gindesti, mai este bine ca nu este asa ca la cutarescu sau mai stiu eu ce.Cind esti parinte te izbesti zilnic de griji,de probleme si de preocupare fata de soarta copilului tau,ca in ziua de azi se intimpla multe si copiilor obisnuiti.Acum perceptia fata de starea de normalitate fiecare o are altfel,poate ce mi se pare mie normal altuia i se pare iesit din comun.Handicapul asupra copilului cu probleme il mareste societatea care nu il accepta ca pe o persoana capabila sa gindeasca ,sa simta,sa iubeasca,de fapt noi suntem handicapati pt.ca nu sintem capabili sa le intelegem lumea dar ii obligam pe ei sa fie ca noi,"normali".In ceea ce-i priveste pe batrinii care ramin sinugri sau cei care se bucura cind le pleaca copii de acasa,astea sunt urmarile celor 7 ani de acasa cum se spune.Este adevarat ca nimeni nu-si invata copilul sa-l paraseasca la batrinete,dar anii in care au crescut alaturi de tine acei copii ti-au studiat comportamentul si te copie indeaproape.Culegi ce ai semanat.
Back to top
 
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj