|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
ruxandraru
| cum ne intoarcem spre lume
Acest mesaj a fost trimis de
ruxandraru
pe data de 12/11/2007 la 17:27
.:. 2178 vizionari
.. Exista 8 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Din ianuarie, ma intorc in lume. Am stat un an si patru luni inchisa intr o cochilie unde m am simtit ba in al noualea cer, ba obosita, deprimata si izolata. Am stat acasa, cu Tudor. Din ianuarie, vine bona. Tata lui Tudor va merge in continuare la birou si va veni seara, Tudor isi va trai in continuare zilele dupa acelasi tipar, va minca cu mofturi, va dormi, se va juca, se va dragali, va merge in parc. Eu ce o sa fac? Un prieten imi spunea "acum stai cu un inger. de ce vrei sa te intorci intre draci?" nu stiu cum se procedeaza atunci cind te rupi, fie si pentru citeva ore, de cuibul in care puiul tau invata sa zboare. Nu stiu unde sa ma intorc. La vechiul job, unde s au schimbat oameni, locuri, dar in esenta e acelasi lucru? Speram mai mult dar n am facut nimic in sensul asta. Sa caut altceva? Ce? Cum? M am rupt de lume. Nu mai stiu nici macar cum sa ma imbrac altfel decit pentru a iesi in parc sau la cumparaturi pentru casa. Nu stiu daca vreau sa aflu iar. M am dat de ceasul mortii sa gasesc bona perfecat si am gasit o. Am convins o sa vina la Tudor si am fost fericita nevoie mare cind a spus "da". Acum, case apropie momentul, imi vine sa fug mincind pamintul de toate lucrurile pe care le invocam in micile scandaluri domestice ind urlam ca vreau si eu sa ies, sa fac ceva. Ce dracu sa fac? Si, mai ales, cum? Cel mai mult am stat departe de Tudor patru ore, cind am fost in Ikea sa luam mobila. Atit. Cum o sa ma obisia o pauzasc cu ideea? Oamenii pe care ii stiu ma asteapta dar nu stiu daca ma vor recunoaste si nici daca am sa i recunosc. Toate par atit de indepartate si universul asta nou mi e mai drag decit as fi putut crede inainte sa devina atit de impetinent de real momentul in care nu voi mai sta cu copilul acasa. Mi am facut prieteni noi, am descoperit alte dimensiuni ale camaraderiei, care in lumea "cealalta" nu prea se aplica. S o iau brusc, sa ma intorc la vechiul job si gata? Sa caut niste colaborari si s o iau treptat? Ma simt vinovata fata de copil, ma simt prost fata de mine, ma simt inferioara celor care sint acolo, afara, nu stiu daca le mai fac fata... A fost un an de bucurii cum n am mai trait, mai curat decit toti anii de cind ma stiu si s om mare, greu, uneori, dar am fost norocoasa. Atit de norocoasa, incit nu stiu cum sa ma intorc in lumea in care norocul ti l faci cu mina ta. M am facut mai moale si mai buna. Dar in acelasi timp mai pretentioasa cu timpul meu, mai apriga cu pretentiile mele. nu mai am timp sa stau la cafele si sa vorbesc nimicuri pentru ca as putea, in schimb, sa ma joc cucu bau. Am inteles cit de mult am irosit inainte de a l avea pe tudor si mi e frica sa nu intru iar in tirgul desertaciunilor. In acelasi timp, stiu ca trebuie s o fac. Intrebarea e cum. Si de ce.
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
 Posted 13/11/07 @ 01:30
|
Bine ai venit intre mamici!
Asa ne vom petrece restul vietii in vesnice dileme,pe deoparte copilul sau copiii nostri pe de alta lumea de afara in care razbati cu ghearele si dintii.Eu am o masca,da o masca,cea de afara ,fata mea adevarata o pastrez pt familie si adevaratii prieteni,pt ceilalti doar masca.
Ma doare sufletul ori de cate ori plec de langa ei pt ca stiu ca o sa pierd o ora sau mai multe din viata lor insa tot pt viata lor plec,pt o viata mai buna.Alteori ies cu sotul undeva si atunci ma doare inima insa mintea imi spune ca trebuie,ca altfel el s-ar simti neglijat si gelos ,e un om prea bun ca sa-l supar asa ca trec peste, vocea inimii.
Eu ti-am spus cum fac, cu masaca, si de ce,pt ei. |
 |
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 15/11/07 @ 13:27
|
| te inteleg, ralu. problema e ca nu stiu, zau daca stiu, cum se fac lucrurile pas cu pas. cum inveti sa traiesti si departe. cum te readaptezi la lume. cum gasesti echilibrul. cum invat bona sa faca lucrurile asa cum simt eu ca trebuie facute. cit o las sa le faca asa cum stie ea... aleg un job mai bine platit sau unul care imi lasa mai mult timp pentru casa? e pentru prima data cind cred cu adevarat ca e mai simplu si mai comod sa fii barbat. am simtit mereu ca noi sintem privilegiate, inca mai cred, dar nu realizam cu cite sacrificii. |
|
|
|
Qamar
daydreamer
|
Posted 15/11/07 @ 15:23
|
uite o  si de la mine, sunt fix in aceeasi situatie..am inceput muncile dupa 2 ani de pauza....din care 20 de luni nedezlipita de bb
 Ce mai citim noi
The moment scatters.
Motionless, I stay and go: I am a pause |
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 15/11/07 @ 18:47
|
| si cum e? cu cine ai lasat puiutul? cum te ai readaptat? ce program ai? spune mi tooooooooooooot! |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 15/11/07 @ 20:47
|
Uoooffff... grea situatie, Ruxandra.
Dar nu neaparat neplacuta. Doar dificila.
Asa cum a spus si Ralu, acum faci "oficial" parte din clubul mamicilor .
Nu stiu ce ar trebui sa faci tu, dar iti pot spune experientza mea.
Eu am ramas fara servici cand eram insarcinata in 7 luni- chiar din cauza sarcinei, deoarece n-au vrut sa-mi dea liber DELOC. Se asteptau sa ma intorc la servici la o SAPTAMANA dupa nastere . Asa ca m-am lipsit.
Cu Galusca am stat singura acasa primele 3 luni- 3 luni de basm si de teroare, deoarece imi era frica si de umbra mea.
Dupa 3 luni, s-a pensionat mama, si din momentul acela n-am mai avut nici o scuza de a nu ma intoarce la servici. Dar am tot amanat, si pina la urma m-am intors in "campul muncii" cand galushca avea 7 luni si jumatate.
Aici, din pacate nu e ca in Romania. Primesti CEL MULT 3 luni - si alea NEPLATITE- de "maternity leave". Dupa aceea...daca nu te intorci imediat- adio!
Mi-a fost mai mult decat greu. Imi era IMPOSIBIL sa plec din casa fara sa o pup de 20 de ori, sa o strang in bratze juma de ceas, sa ma mai invinovatzesc oleaca,sa imi fac mustrati de constintza, sa o mai pup putin, si apoi sa plec la munca cu inima zdrobita.
Eu una am ales o slujba intr-o firma de arhitectura, dar care este la 4(PATRU!!!) minute de casa, pe autostrada. Am avut noroc ca soatza are o slujba buna, si am preferat sa gasesc ceva care nu era platit extraordinar, dar care era "trainic", linistit, si aproape de bibica mea.
DACA va puteti permite FINANCIAR- tu si sotul- sa va bazati pe salariul lui, atunci SINCER iti recomand sa iti alegi o slujba aproape de casa, care nu o sa-ti acapareze 18 ore din zi, 6-7 zile pe saptamana.
Astia sint cei mai frumosi ani pe care o sa-i petreceti in compania li Tudor. Si nu stiu cat de mult ti-ar conveni sa afli despre toate progresele, patzaniile si aventurile lui de la BONA, in loc sa fii prezenta.
Eu si acum- dupa un an si jumatate, tot urasc sa plec de-acasa, dimineatza. Si acum plec precum un detzinut care evadeaza- cu geanta legata de gat, cu pantofii in dinti, si cu boarfele in spinare. Vai de mama mea, dar vai de capul meu daca mi se trezeste odrasla, ca urla dupa "MAMI" de ne aud de la 2 statii de masina .
Asta e viata. Urasc faptul ca aud de tot ceea ce face de la "mamaie si tataie", faptul ca seara la baie incepe sa imi insire tot felul de povesti, si imi da explicatii cu cuvine pe care HABAR nu aveam ca le stie. Acum 2 seri, dupa baie, a inceput sa-mi enumere toate culorile pe care le stie . Cand le-am spus mamei si tatei, s-au uitat la mine cu un aer "ingaduitor" , ca atunci cand vorbesti cu o baba senila "Pai ce? NU STIAI??? Da' de cand stie asta? Eheeee...ca MULTE nu stii tu"; asa imi vine sa le ard la amandoi cate una..pfoaaaaa. Dar nu am de ales. Bani avem nevoie, eu am nevoie de o cariera si de o ocupatie PE LINGA bebe- deoarece mi-as pierde mintile toata ziua in casa -, iar Galushca este ingrijita, alintata si rasfatzata(chiar prea mult)- de catre bunici.
Iar mami si tati petrec tot timpul liber in compania ei .
You take the good with the bad.
Iei bunul cu raul.
Multa bafta, si ai incredere in tine si in decizia pe care o vei face.
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT |
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 17/11/07 @ 19:24
|
| Olguta, sar na de raspuns. E tare conforting sa stii ca nu esti singura care... Si ma gindesc ca asa cum reusesc toate femeile sa se readapteze, voi reusi si eu. nu stiu ce naiba sa fac cu jobul. sefa ma asteapta, eu as tine pe post de rezerva varianta veche in speranta unui ceva mai bun, dar care ar fi mai solicitant. sigur, inca nu i absolut nimic la orizont, cum ar putea sa fie... am stat aici si n am vrut sa vorbesc cu nimeni din bransa... valeu. as mai sta acasa fo 6 ani si p orma m as muta in curtea scolii. sau m as face repede repede invatatoare si l as lua la mine n clasa. uite, vezi, solutii realiste curg girla! ce as putea face si ar fi misto ar fi sa mi iau niste proiecte acasa, ar cam fi una, alta si sa lucrez de aici, dar tudor sa stea cu bona ca sa am timp sa mi vad de treaba, sa ma intilnesc cu oameni etc. nu stiu daca sa am curaj. as putea sa mi fac o firma si sa functionez asa. da oare as face bani sau e doar un vis de copil mare? AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! |
|
|
|
Elise
adrift :)
|
Posted 17/11/07 @ 20:29
|
eu ce sa zic...am reinceput jobul cind avea bb sase luni.
Am renuntatla multinationala in favoarea unui alt tip de firma tocmai pentru a avea program mai lejer. Am si bani "mai lejeri" dar pe moment nu asta e prioritatea numarul unu.
Cum m-am adaptat?
Nu stiu daca m-am adaptat... Sau daca o sa ma mai adaptez vreodata. Oricum, nimic nu mai e cum era - nici eu nu mai sint.
Au trecut alte sase luni si mai am "crize" periodice in care imi vine sa las totul balta si sa ma duc acasa si sa nu ma mai dezlipesc de ea.
Si pepenasha mea sta cu mama, care o adora, si nu-mi fac probleme ca n-ar fi bine ingrijita, rasfatata sau iubita. Pe de alta parte, cind mi-a povestit maica-mea ca bb imi mingaia geaca intr-o zi si spunea "mama me, mai, mai...." mi s-a rupt sufletul de tot.
Si cind vad cu ce explozie de bucurie ma intimpina cind ajung acasa, la fel.
Elise & BBLisa |
|
|
|
catinuta
nou venit
|
Posted 09/01/08 @ 12:25
|
Eu am un ingeras de 6 ani si parca si acum imi vine sa las totul balta si sa plec acasa .Mi-a fost greu sa ma adaptez, inca imi mai e, dar mergem inainte ca n-avem ce face, nici acasa nu putem sta dar nici departe, asa suntem noi mamicile, niciodata...multumite! |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
