|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Mamitza
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 01/10/2007 la 06:46
.:. 8669 vizionari
.. Exista 35 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Ma exaspereaza. Ma face sa rid. Ma indispune. Ma linisteste. Ma obrazniceste si imi face "educatie"-chiar si la aproape 38 de ani. Ma ajuta in TOTUL. Iar eu, sint obraznica, o reped, si sint si draguta sau iubareatza. Multa lume spune ca seman cu tata din toate punctele de vedere. Fizic..seman cu tata. Am mostenit incapatzinarea si firea apriga. Infatisarea fizica. Dar de la mama am mostenit caracterul. Si sufletul… dirzenia, dragostea pt familie, loialitatea, puterea de a ierta.
Pe la 4 ani, ma inchideam-impreuna cu Bleumarina- in dormitorul ei si-al tatei, ne urcam pe teancul de reviste Cinema (colectia lui Papa), luam toate pozele cu actritze la rand....si le scuipam. "Tu uta..mami meu moasa...mami meu gigea... dacu fii tu".Eram mandre de mamitza noastra. Am scuipat sute de poze,i-am rupt zeci de perechi de pantofi, i-am rupt fuste si rochii de seara, si tot ma iubeste.
E mai batrana, mai irascibila, mai dificila, dar tot ma iubeste. Si azi dimineatza la 4:30, veniti de la un botez unde eu si soatza am fost nasi, am descoperit subit ca si eu o iubesc la fel de mult.
De-abia acum, cand si eu sint mama, realizez ce inseamna sa fii apreciat si respectat ca parinte, de copilul tau.
Regret multe... Regret faptul ca nu am ascultat-o mai mult, regret certurile de 2 lei din cauza unor papuci aruncati prin casa(de ea, nu de mine), regret ca nu am petrecut mai mult timp cu ea in ultimii ani.Regret ca nu am pupat-o, ca nu am imbratisat-o, nu am alintat-o, nu am pretzuit-o mai mult. Nu poti sa traiesti cu regrete. Poti sa o iei de la inceput, sa faci un effort, si sa-ti aduci aminte cat de fragila e viata.
La ora asta e plina de fire, monitoare si medicamente. Ceea ce a crezut mai intai ca e indigestie, a devenit un atac de cord masiv. Cand am ajuns la spital, si m-au lasat sa o vad, un nou atac. M-au dat afara, au “lucrat” –cum spun ei- la ea aproape 20 de minute, si au salvat-o. La 5 era in salvare, la 6:15 pe masa de operatie. I-au deschis o artera…mai sint 3 de “reparat”. In 2 sau 3 zile, vor urma celelalte operatii. Doctorii nu ne pot promite nimic, dar ne roaga sa fim optimisti.
Lacrimi nu mai am de dimineatza de pe la 9. Sint epuizata fizic, psihic… Am un singur gand. Daca nu mai e… cu cine am sa ma mai “cert”? Cu cine am sa rid la filmele cu Jerry Lewis? Cu cine am sa comentez eu toaleta de seara a Andreei Marin de la Surprize Surprize? Cine o sa-mi mai povesteasca cu lux de amanunte toate peripetziile Galushtei?
Am sa fiu pierduta fara ea. Mama e busola vietii mele. Realizez- cam tarziu, ce-i drept, ca din umbra m-a indrumat toata viata.. Niciodata nu m-a invatzat “de rau”, intotdeauna mi-a vrut binele. A incercat sa ma ocroteasca, sa ma ajute, sa ma indrume spre bine, spre fericire. Nu intodeauna am ascultat-o, chiar am procedat si invers, doar pt ca eram eu mai “inteleapta”.
La 5:30 azi dimineatza, intr-o parcare de spital, ma rugam la Dumnezeu. M-am rugat asa cum nu m-am rugat in viatza mea. “Da-mi-o inapoi, Doamne, si-ti dau viata mea. Mai da-mi o sansa. Si mie si ei”.
Pina acum se pare ca Dumnezeu m-a auzit, chiar m-a si ascultat.Nu pot si nu vreau decat sa sper ca totul va fi bine.
Si repet intr-una in gand: “Mami meu moasa. Tu uta”….
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Trimite reactia ta
|
|
|
Posted 17/10/07 @ 19:12
20+ cu 
