|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
Elise
| decizie grea :(
Acest mesaj a fost trimis de
Elise
pe data de 26/05/2007 la 08:31
.:. 7404 vizionari
.. Exista 30 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Omul cind n-are ce face se complica...
Pentru ca am avut o luna "libera", in care n-am putut pleca cu bblisa din Bucuresti (botez, vaccin, controale medicale, etc) si stau de vreo 6 luni acas' si aveam ceva dubii referitoare la evolutia pietei in domeniul meu.... ce m-am gindit eu, hai sa aplic pe la niste joburi sa vedem cum stau. Asha, de exercitiu. De multi ani ani n-am mai participat la interviuri decit ca intervievator.
Era vb. de joburi de management oarecum "strategice", peste ultimul meu nivel, genul de pozitie ocupata de obicei de cineva din interiorul firmei, de obicei de expati.
Toate bune si frumoase, am sunat, am luat legatura, am trimis CV - am fost chemata la interviu. Si se pare ca stateam mai bine decit ma banuit, pentru ca pina acum am primit trei oferte de munca. Adica pe toate la care am aplicat.
Vreo doua imi surid. De fapt, una. Cealalta e in curs de "coacere" pentru ca am renegociat-o. Tot de exercitiu.... Si o astept in forma finala.
Am plecat de la premisa ca nu ma angajez, no way, doar mai ies din casa si mai vad lume din business, sa nu uit de tot. Ei bine.... acu' m-am trezit cu niste nostalgii, si calculind ce i-as lua copilului meu de banii respectivi (destul de multi).
Si m-am mai trezit intrebindu-ma daca bblisa mea n-ar putea sta cu niste bunici care sint topiti dupa ea - si ar ingriji-o excelent, asa cum m-au ingrijit si pe mine in copilaria mica, si ar face-o si cu alti 1000 de copii, copii mici sa fie.
Si peste sase luni/1 an de acum incolo tot asta s-ar fi intimplat. Da' macar ar fi fost mai marisoara, ar fi mers in picioare...ar fi vorbit... n-ar fi fost asa micutza. Ea fragila nu e, e foarte "strong", da' e MICA. 
Ce sa zic... imi vine sa-mi dau palme ca m-am complicat cind nu era cazul: eram sigura ca sum 1 an n-am sa plec de langa ea, no way. Si acum deja incep sa am indoieli ca e cel mai bun mod de abordare - si ca n-ar fi mai bine taman invers, adica sa o las 8 ore pe zi cu maica-mea, taica-meu si tat-su bblisei, toti gramada, si eu sa fac lejer e 4 ori mai muti bani decit face barbatu-meu in acelasi interval de timp. Bani cu care as putea sa platesc in citva timp avansul pt. o casutza cu curte unde sa se joace, de exemplu....?!
Sau cu care as putea rapid sa imi modific tot apt. si sa il fac adaptat si ultra safe pt. ea? Kestii de mare fitze oricum n-am sa imi iau pentru ca bb e mica, si o sa scrie pe peretzi, o sa rupa si o sa sparga, si vreua sa poate sa "distruga" in sigurantza si dupa voia inimii, nu sa ii spunem "aia nu si ailalta nu".
Pe de alta parte, as fi linga ea cit sa-i dau prima masa de dimineatza, m-as intoarce seara pe la 6 - ea mai nou adoarme pe la 10 - am ieshi la plimbare, am papa, am face baitza, si ar adormi...si ar dormi cu mine.
Ma intreb daca e esential intervalul ala in care eu n-as fi, considerind ca oricum e rasfatzata tuturor si n-ar fi in nici un caz neiubita sau neglijata alea citeva ore.
Greu.... ... uite asha isi complica omu' existentza...cine m-o fi pus sa ma duc.... Nici macar n-am banuit ca mi se fac oferte imediat - n-am banuit ca mi se fac deloc, m-am dus doar sa vad ce si cum si erau suficienti pe loc cit sa nu ma agit. In plus, eram f. sigura ca nu-mi mai trebe, si o sa gasesc acceasi atmosfera congelata si la propriu si la figurat de multinationale. Ei bine.... nu. Chiar mi s-a parut ok, din ce am vazut pina acum. Si este un nivel la care mi-ar fi luat vreo sase ani sa ajung in mod liniar, daca imi continuam activitatea la firma anterioara.
Si sint sigura ca o sa regret destul de rau si daca accept postul (unul dintre ele, evident...) si daca nu.
Si ma mai gindesc si ca, peste un an, doi, s-ar putea sa nu mai prind aceleasi oportunitatti, mai ales ca o sa fiu cam stressata si cu morcovul in fund ca ajung la fundu' sacului intre timp. Iar fie-mea acu' nu face comparatii, da' in citiva ani... o sa inceapa cu "vreau aia, si aia, si aia..."
Chiar nu stiu ce sa fac.
Pina acum citeva zile stiam....
Elise & BBLisa
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
Elise
adrift :)
|
 Posted 27/05/07 @ 00:04
|
corina,
pai mai mult decit o rasfatz eu nu se poate...
Oricum, am tot timpul optiunea sa renuntz daca nu ma adaptez (eu, ca ea n-are treaba...) sau daca e ceva care nu merge in regula - si sa ramin langa ea.
Asa ca probabil o sa incerc. Sa vad cum va fi. Oricum, am selectat pozitiile care cred ca presupun cit mai putin overtime. Exista si riscul sa ma fi inselat...si atunci renuntz eu la ei... sau ei la mine :)
Elise & BBLisa |
 |
|
|
corinadana
Raluca & Francesca
|
Posted 27/05/07 @ 04:18
|
Elise crede ma, bunicii NU au concurenta. Parca nu mai au minte cand e vorba de nepoti.
Don't throw with stones if you live in a glass house.
corina mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca
|
|
|
|
kristinutza
blonda, dar ma tratez.
|
Posted 27/05/07 @ 11:04
|
elise, sa-ti spun cum am facut eu: eram inca in convalescenta dupa o boala, copilul avea un an (insa eu statusem prin spitale de cand avea el 2 luni pana a implinit aproape 6 luni) si am trimis si eu, pt sondarea pietii, un singur CV. am fost chemata la interviu (spre maaarea mea uimire) si mi-am luat sufletu-n dinti si am fost; iti spun sincer am fost pt ca a fost o ocazie sa ies singura din casa, sa merg cu metroul, sa ma imbrac frumos si sa-mi aranjez parul, sa vorbesc cu cineva care nu ma intreaba "uau, incepi sa-ti revii din boala, vad ca poti sa mergi acum!".
tocmai din siguranta cu care am vorbit la interviu (siguranta data de faptul ca eu nu vroiam de fapt sa ma angajez), a rezultat o oferta f buna (am negociat la sange salariul, beneficiile, chiar si atributiile). eram convinsa ca nu ma vor accepta cu atatea pretentii. iar cand m-au sunat sa-mi spuna ca pot sa incep lucrul... a fost soc. mai mult mi-a fost jena sa le spun ca nu vreau sa ma angajez...
de atunci au trecut vreo 7 luni, copilul creste frumos cu soacra - sunt f multumita. iar la serviciu sunt atat de aglomerata incat n-am timp sa ma gandesc ccc ca mi-ar fi dor de copil. mai ales ca stiu ca este plimbat pe afara si i se canta si i se vorbeste, este iubit si f bine ingrijit.
am luat o decizie buna, n-o regret.
radu stie cine e mama; se bucura cand vin de la serviciu, iar cand plec imi spune "pa, mami!" vesel si senin.
cristina, mama de radu (09.10.2005)
poze si www.dropshots.com/new.php?userid=128437&cdate=20060625&cimg=0" target="_blank">video |
|
|
|
Elise
adrift :)
|
Posted 27/05/07 @ 12:07
|
Pai cam asa si eu, ma ieshit ca sa mai vorbesc cu cineva alte kestii, in afara de pampersi :) Si uite cu ce m-am ales....
Elise & BBLisa |
|
|
|
ruxandraru
membru incepator
|
Posted 27/05/07 @ 13:08
|
cred ca e tare greu sa te hotarasti, asta daca nu ai facut o deja, evident, iar mie mi suna ca ai facut o. iti tin pumnii sa fie bine. personal, eu nu ma simt deloc in stare sa reiau lucrul si sa il las pe tudor in grija altcuiva, desi face in curind 8 luni. este cea mai frumoasa perioada din viata mea dar as pune pe locul 1 faptul ca realmente nu cred ca exista pe lume o persoana care sa poata avea grija de el asa cum pot eu. oi fi paranoica, poate, insa asa simt. am refuzat pina acum vreo doua oportunitati interesante si la salarii mult mai mari decit aveam eu inainte. daca imi pare rau? nici vorba. si voi sta sa am grija de tudor cit ne or tine buzunarele, asta i clar. desigur, sint miliarde de mame care se intorc la joburi si copiii le cresc ok. cred ca trebuie tu sa cauti in sufletul tau raspunsul corect si realist. programul pe care il descrii, cu serile pline de avint, s ar putea sa fie usor idealizat avind in vedere oboseala de dupa o zi de lucru, insa poate ca vei reusi sa te moboilizezi si sa recuperezi, cine stie, mare parte din energie. si nu uita nici o clipa ca bblisa are nevoie acum cel mai mult de tine, nu de lucruri, are nevoie sa i cinte mama, sa i rida mama, s o opreasca atunci cind incearca sa faca prostii periculoase, sa fuga dupa ea cu papa si ea sa aiba privilegiul sa spuna "nuuu!". si ei i se intimpla o singura data in viata sa fie copil, nu? iar bunicii sint ok. dar in vacante... parerea mea. va veni momentul sa te zbati si pentru lucruri mai incolo. gindeste te bine, bine. toate pe lume au un ritm natural si poate e ideal sa te lasi in voia lui. am observat de a lungul timpului ca atunci cind nu faci eforturi ci tii doar "urechea" ciulita la tic tac ul asta natural toate se leaga fara prea multe renuntari sau chinuri. oricum ar fi, eu iti tin pumnii sa iasa bine. si pentru tine, si pentru bblisa. |
|
|
|
Elise
adrift :)
|
Posted 28/05/07 @ 11:40
(Edited 28/05/07 @ 11:45)
|
dap, si eu am impresia ca bblisa nu poate fi mai bine cu nimeni decit cu mine: dar incerc sa inteleg daca e o impresie sau nu. Am tendintza sa exagerez in ce priveste bbul meu :)
Pina acum am mai lasat-o citeva ore cu bunica-sa, si le-am gasit chiraind vesele pe amindoua, so... nu mi s-a parut deloc traumatizat kupilul, din contra.
Traumatizata eram eu, ca mi-a stat mincarea in git pe unde am fost gindindu-am ca poate plinge dupa mine...
O sa vedem.
Deocamdata chiar n-am luat nici o dezicie, insa zilele astea va trebui sa iau.
Elise & BBLisa |
|
|
|
LauraFlo
Droghi sau dependenta Dc
|
Posted 28/05/07 @ 11:48
|
Elise, nu te indoi nici o clipa de decizia ta !
Si eu am optat pentru o revenire rapida in campul muncii...celor care incercau sa ma convinga ca fac un lucru gresit inclusiv sotului le-am spus " Ce e mai bine pentru copilul meu : sa aiba o mama/sotie nemultumita/nefericita acasa toata ziua sau una fericita si implinita pe toate planurile 8-10 ore plecata de acasa ?" Fara sa specific partea financiara si mai ales faptul ca nu -mi lasam copila pe mana oricui ?
Au fost si momente in care am avut dubii, au fost si momente dureroase ( copila mea a avut o perioada in care plangea cand pleca dadaca si nu cand plecam eu; mie la plecare imi spunea imperativ: "COCO-BOBO-GOGO" ca doar asta stia fata : mama pleaca la serviciu sa aduca bani pentru ciocolata, bomboane si gogosi)....Noroc ca i-a trecut repede, ca durea rau, chiar daca incercam sa ma consolez cu " e bine ca o iubeste pe dadaca"
Nu e usor, dar eu una nu as fi putut sta doar acasa chiar daca o iubesc pe fiica mea mai mult decat orice pe lumea asta.
Nici una din variante nu e perfecta, fiecare alege ceea ce poate trai. |
|
|
|
carmenp
misiz Litlbard
|
Posted 28/05/07 @ 14:07
|
elise, multe lucruri vor fi dureroase si pline de remuscari atunci cind vine vorba de cupilu` tau, de la banalele iesiri fara el la momentul cind te reincepi serviciul, ca sa nu mai zic cum te vei simti atunci cind il vei intarca... daca te poti baza pe bunici atunci e ok, gindeste-te ca inainte femeile se`ntorceau la servici dupa 3 luni... felicitari pentru job!
tzucurei de tzucurei 1, 2, 3,  |
|
|
|
herra
THINK PINK
|
Posted 28/05/07 @ 15:09
|
nici acum nu sunt multe tari in care se poate sta acasa 2 ani ...
Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)
|
|
|
|
notquiteso
membru junior
|
Posted 28/05/07 @ 19:40
|
si eu imi iubesc grasana mai mult ca orice pe lumea asta. si pt mine argumentul decisiv ar fi "bani de casa". daca as avea cum sa o las cu barbata-meu sau.. dunno, cu vreo Mary Poppins, m-as duce la job, chiar daca pe moment m-ar durea sufletul. de bblisa ta are cine sa ingrijeasca, asta e lucrul cel mai important pt ea. ce sa mai zic.. daca as putea sa ii ofer grasei mele o casa si pe cineva sa aiba grija de ea si sa o iubeasca atunci cand sunt eu plecata, m-as baga si sclava.
POZE
Mami de Dora-Maria (30.09.2006) |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
