 |
M-am trezit dintr-un somn scurt - poate sa fi trecut o ora cel mult. Acum e seara zilei de 31 decembrie. Revelionul si cumpana unei noi treceri peste ani sta sa bata la usa. Ma uit pe strada de la inaltimea balconului in care ma aflu si in repezeala catorva taxiuri ce trec in goana in sus si in jos, admir iarna instalata definitiv.
Inauntru este cald, afara e un ger piscator si doar geamul ne desparte. Doua universuri, doua contradictii si o bariera subtire dar bine croita de tehnologia moderna. Implacabila as putea spune. Asa si clipa zero ce se apropie vertiginos. O bariera. A cata bariera?
Acum aici de partea clipelor finale - peste putin timp dincolo de partea clipelor ce vor sa vie. Intre ele o secunda. Cifra zero. Pe telefonul ce bipaie de nebun sosesc mesaje peste mesaje, asigurandu-ma ca sunt in pas cu moda, cu tehnologia, ca inca mai exist, ca inca mai contez. Biiip! Biiip! SMS! SMS! Undeva fiecare mesaj scris ma bucura, si caut finalul, semnatura si zambesc de fiecare data. Inca mai exist.
Si uite cum mai trece o clipa, si un SMS si ma apropii de cifra zero impreuna cu toti ceilalti, angrenati intr-un iures si intr-un tren ce fuge navalnic fara statie de oprire. Asta e. Sunt in trenul vietii - inca nu am coborat si merge si merge ...hu... huiii... vuind printre toate celea, de nici nu mai stii unde esti, sau unde vei ajunge. Stii insa cu precizie ca esti in tren. Uneori fuge tare de tot, alte ori merge mai incet. Dar merge.
Ioana fiica mea cea mare ma anunta ca a terminat placintele cu ravase pentru clipa zero. O iubesc din tot sufletul. Cea mica inca mai doarme alaturi de mama ei.
Biiip! SMS!
Ajung si in fata monitorului meu, cu ecranul alb/albastru si semnul atat de invariabil al lumii mele virtuale desprecopii.
Lipici.
Ma decid intr-o clipa. Scriu. Scurt. In lumea mea virtuala duc parte din viata mea reala. O noua bariera. Eu aici, eu acolo, eu aici, voi acolo. Intre noi, o bariera virtuala. Pretul? Un simplu click al unui mouse. Ce regula invariabila. Vine Anul nou. Pretul? O singura clipa. Nu poti scapa. Face parte dintr-un tren. Atata vreme cat trenul fuge, te duci o data cu el prin statii si treci zile, ore, minute si clipe.
Mai am un pic si uite vine clipa zero, pentru ca afara e ger, inauntru e cald, intre noi e un geam, eu sunt aici, voi sunteti acolo, intre noi este un click, acum este 31 ale unui Decembrie maine este 1 ale unui Ianuarie, intre ele este o singura clipa insa in valoare de un an.
Asa incat acum din spatele unui geam, eu in clipele ce au mai ramas va doresc tuturor celor care cititi aceste randuri, un An nou fericit, sanatate, mult noroc si un drum lung drept si linistit! Pentru ca inca mai sunt intr-un 31 ale unui Decembrie.
Aveti grija de voi!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
Trimite reactia ta
|
Posted 01/01/11 @ 16:29
cu 
(31.08.2006) & 
(11.04.2002) 
