|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
Picasso
| Jurnalul lui picasso
Acest mesaj a fost trimis de
Picasso
pe data de 27/03/2006 la 14:24
.:. 4060 vizionari
.. Exista 9 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Nu ma simt prea bine...Simt nevoia sa spun cuiva ceea ce ma apasa dar ca de fiecare data,imi vars oful scriind.
Cindva am scris pe o foaie citeva rinduri despre ceea ce simteam si constat ca si acum simt la fel:mi e sufletul ca un copac desfrunzit intr o zi cenusie si trista de toamna.Miini ucigase au lasat cioturi pe trunchiul sufletului meu...si nici nu mai stiu unde imi sint ingropate radacinile...Acum,a venit primavara pt toti ,numai in sufletul meu este vesnic toamna mohorita.M as fi bucurat sa vina macar iarna poate asa ar fi inghetat durerea asta cumplita ce o simt in inima...Imi vine sa pling,sa pling,sa pling...
,,...Stiu!Nascuta sa sufar am fost,
Iar visele,castele de nisip,sa fie vise.
Chiar si iubirea cind credeam c avea un rost
Mi a fost smulsa iar portile i mi au fost inchise.
Sa mai zimbesc?Nu stiu!Nu pot!
Prea multa negura imi este daruita...,,
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
 Posted 29/03/06 @ 10:27
|
Aceeasi stare de kko de pina acum .Cred ca in curind vom fi toti raciti.Dupa 15 grade azi sint -1 si ninge.La au spus 3 grade dar nu au nimerit o.Si eu care bagasem hainele groase ,,la naftalina,,... Acum o jumatate de ora am primit vesti tare proaste de acasa,din Ro. Am ajuns tare stresata,cind suna telefonul inima sta sa mi sara din piept.Nu mai vreau socuri,nu mai vreau durere si lacrimi.Vreau liniste si caldura si bucurie in suflet
Ma gindesc la tata si iar ma apuca starea de plins.Zi dupa zi ii multumesc Domnului ca i a mai dat o zi de trait.Imi amintesc socul pe care l am avut acum 2 ani si jumatate cind m am intors acasa si l am gasit pe patul de spital cu transfuzia in mina.O mina scheletica...Si parca nu mai era tata...Boala luase din faptura lui atit de aratoasa odata totul.L am privit zimbind fortat aratindu i ca ma bucur sa il vad dupa atita timp.Ma bucuram...Dar inima in mine urla de durere...Citostaticele il schimbasera complet.Pina la acea data nu am stiut ce soc are un om care isi pierde parul in urma unui astfel de tratament.Acum stiu...dupa ce l am prins pe tata in baie plingind disperat,cu o perie in mina cu care incerca sa si smulga si bruma de par ce i mai ramisese...E cumplit de dureros...
Ma intreb de ce poti cumpara totul numai zilele omului nu?Sau macar sa existe un schimb...As da cu drag din viata mea sa l mai stiu pe tata in viata citva timp...Traiesc cu spaima ca intr o zi cineva ma va suna si mi va spune ca tata nu mai e........
Nu stiu daca as suporta ideea ca nu am fost linga el in ultimele clipe.De ce intotdeauna trebuie sa alegi?De ce nu poti avea totul?
Sint sfisiata intre sentimentul de mama si cel de copil.Am venit aici sa i pot oferi puiului meu o viata mai buna,dar nu fara acest sacrificiu imens:ruperea de parintii mei dragi.
Pasii mei din suflet se indreapta mereu catre ei si nu pot accepta gindul ca intr o zi unul din ei nu mai este...
Inchei,caci iar pling cu lacrimi amare |
 |
|
|
sanziana72
membru matur
|
Posted 29/03/06 @ 11:58
|
Picasso, poftim o floare ca sa iti aduca putina primavara in inima si multa sanatate si speranta tatalui tau.
Te inteleg cand spui "nici nu mai stiu unde imi sint ingropate radacinile". Am trecut si eu prin aceleasi sentimente.
Radacinile tale sunt acolo unde ti-e inima de copil. Aripile tale sunt acolo unde ti-e inima de mama.
In primi doi ani cand am plecat din Romania mi-au murit 3 rude apropiate, incat ajunsesem sa imi fie si mie frica de telefon. Dar am ajuns sa ma bucur de fiecare zi si fiecare veste care imi venea de la cei dragi.
Asa am ajuns sa ma conving ca pana la urma, cel mai important lucru in viata e sa fii cu cei dragi, sa poti imparti bucuria cu ei.
Iti doresc multa bucurie si caldura si fie ca primavara sa infloreasca din nou si sufletul tau. 
Sanziana & Marina (03/10/2004)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos
Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!
|
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 22/04/06 @ 18:46
|
VA DORESC DIN TOT SUFLETUL UN PASTE FERICIT si multe bucurii!   -de exemplu...Si  si va aduca tot ceea ce va doriti |
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 28/04/06 @ 08:57
|
RINDURI PENTRU SOTUL MEU
Te am cunoscut cind nu mai credeam in nimeni si in nimic.Credeam ca dragostea nu exista,ca e un fel de Fata-Morgana,ca inima mea nu e facuta sa iubeasca...Si atunci,te am intilnit,iar ochii tai blinzi mi au redat speranta.Imi simteam sufletul obosit de atita singuratate si atitea lacrimi.M ai mingiiat incet pe obraz si mi ai zimbit,spunindu mi ca de acum nu voi mai suferi.Ceva in inima mea ma facea sa capat incredere in spusele tale.
De atunci,au trecut ceva ani si nu m ai dezamagit nici o clipa.Pot zimbi cu inima dragostei,pot visa,pot spera fara sa mi mai fie teama.
Stiu ca fiecare om are o cruce de dus...Insa acum stiu ca Insasi Domnul te a trimis sa mi vindeci sufletul,sa mi stergi lacrimile si sa mi redai zimbetul.
Cind te am cunoscut ceva mai bine am scris pt tine intr un caiet citeva rinduri,pe care mai apoi m am chinuit sa ti le traduc:
ASTEAPTA MA ca si cind azi ar fi ultima noastra zi in doi.Ca si cind de miine nu ne am mai cunoaste si am gindi pe lungimi de unda diferite.
PRIVESTE MA ca si cind ai vrea sa ma cumperi.Cerceteaza daca am ochii indeajuns de caprui si inima suficient de mobilata cu sentimente.
URASTE MA ca si cind as fi hotul viselor tale si ti as descinta in blesteme sufletul,pentru a nu fi iubit decit de inima mea.
ASCUNDE MA ca si cind m ar putea fura cuvintele sau privirea altora.
ASCULTA MA ca si cind de miine voi inceta sa ti mai vorbesc sau voi uita sa aleg vorbele rostite numai pentru tine.
SI,mai ales,mai presus de toate,IUBESTE MA ca si cind m ai iubi pentru ultima data.Sfirsind ieri si incepind mereu...
Nu stiu cine a compus aceste rinduri dar mie mi s au parut superbe. |
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 31/05/06 @ 08:25
|
In sfirsit dupa citeva zile oribile din punct de vedere meteorologic, s a mai luminat.
Sint suparata ca de 2 zile mi s a umflat ochiul drept si s a inrosit foarte tare.Nu stiu de la ce dar ma enerveaza ingrozitor.Mi am pus un pansament inmuiat in ceai de galbenele[ca doar de asta am] dar nu se simte nimic spre bine.Sotul zice sa mergem la doctor,dar am prins asa oroare de spitalele lor... Daca nu si revine pina miine trebuie sa merg la doctor ...
De acasa vestile sint din ce in ce mai triste.Nu era de ajuns ca tata avea atitea boli ce i chinuiau trupul,a trebuit sa mai faca una .
Medicatia si citostacile indelungate i au mincat pur si simplu oasele.
Are dureri zi si noapte ce nu i trec cu nici un analgezic.Mama imi spunea ca desi are dureri groaznice nu se vaita,tine toata suferinta in el fara macar sa geama.Aseara am plins uitindu ma la fotografii...cele mai multe din perioada cind nu l lovise boala ingrozitoare.Mi e atit de dor de acele zile...
As vrea sa fiu linga el si sa l mingii ,sa l fac sa mai uite de durere si suferinta.Sa i povestesc lucruri vesele si sa ridem amindoi asa cum am facut intotdeauna.Sa vorbim despre tot si despre toate asa cum numai cu el am putut sa o fac...Sper sa pot merge curind acasa. E cumplit sa stiu ca zilele i sint numarate si nu pot face nimic.Sint neputincioasa in fata destinului...As vrea sa pot fi pina plec in Romania.Vestea ca un va veni stiu ca l ar bucura nespus.El intotdeauna spunea ca nu este bine sa am doar un copil,ci doi.Sa se poata sprijini si ajuta toata viata.Ii dau dreptate pt ca nu stiu cum ar fi viata mea fara sora mea.
Astept sa vina puiul de la scoala sa vedem ce a mai facut si azi.Ieri a mincat niste cirese si l a durut burta foarte tare.Era ora 11 si el nu putea dormi de durere cu toate ca i dadusem si medicament si i facusem si ceai.Am stat linga el frecindul incet pe burtica pina a adormit.Azi i am cumparat un puzzle cu 1000 de piese.Este cam greu caci imaginea este cu muntele Fuji in apusul soarelui,dar daca este prea usor nu i stirneste interesul.Oricum o sa l ajut si eu...Acum este in pauza de joaca.Il privesc de sus,din dormitor cum joaca
cu ceilalti copii.Nu prea ii paseaza si lui dar important este ca se joaca si alearga impreuna.
Luni au fost la plantat orez,sau cum s o spune!A venit plin de noroi desi a avut schimburi,dar era fericit ca s a distrat... ...Si ca a vazut multe broaste
Ma duc sa fac mincarea pt seara...Desi inca nu m am hotarit ce sa gatesc.Dar macar sa pregatesc toate cele necesare,caci am si de calcat un ditamai mormanul si trebuie sa facem si plimbarea cu bicicleta  ...
Cum sa fac oare sa l conving sa mearga la dentist?Cind era mai mic mergea de drag si acum parca il duc la taiere.I am explicat tot felul de lucruri,am avut ,,n,, discutii...Degeaba!
Ma framint pt a gasi o solutie.... |
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 12/06/06 @ 16:27
|
Pling...Pt a cita oara spun acest cuvint...N am numarat pt ca m ar fi durut rezultatul poate...Ar fi trebuit sa am obrajii atit de brazdati ca si o batrina de 100 de ani...
Astazi este ziua CATALINEI fetita scumpa a sorei mele...
LA MULTI ANI,CATI! 
Iti doresc tot binele din lume,sanatate si cele mai frumoase bucurii.
Si eu ,si varul tau ne am dori sa fim linga tine si sa petrecem ca si anul trecut        .
Mi este dor de o petrecere de familie,in care toata lumea se distreaza cu adevarat...nu trebuie sa stai sa vezi daca nea Vasile a rumegat bine,daca tanti Mita are servetele pt nesimtirea de a minca cu miinile,daca cei care si o fac cu zel,nu au lasat iar urme pe parchet sau pe canapeaua de piele...
Am obosit...si iar imi vine sa pling... |
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 28/06/06 @ 13:17
|
A mai trecut o luna si gindul meu este tot la tata...La noi nu se prea cunoaste timpul care trece insa la el da...Fiecare clipa este importanta.Este iarasi in spital.Alaltaieri imi spunea ca s a saturat de medicamente,ca ar vrea sa nu le mai ia.L am rugat sa urmeze in continuare tratamentul caci numai asa isi poate prelungi zilele.M a ascultat ca un copil si m a asigurat ca asa va face.
I l am dat pe Edi la telefon si nu a putut vorbi mult.Vocea ii tremura inecata in plins.
Nu stiu de ce am avut asa soarta,sa traiesc atit de departe de ei...
Din cauza stresului am inceput sa ma cert si cu Hiro.De multe ori stau si ma gindesc la ceea ce i spun si ma doare stiind ca imi vars nervii pe el.Tace si ma priveste.Ma lasa sa ma linistesc si apoi incepe sa vorbeasca altceva.
Trebuie sa mi revin odata din starea asta !Sa fiu iar ca inainte... |
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 02/10/06 @ 16:50
|
A trecut ceva timp de cind nu am mai scris...De multe ori as vrea sa scriu si nu pot...simt ca mi se goleste mintea complet de ginduri si nu mai pot asterne nimic pe ecranul alb.Mma simt pustie citeodata,fara rost...imi vine sa pling din nimic si dintr-un milion de motive-ca si pina acum...!Ei[japonezii] imi spun ca sint ,,akarui hito,,-adica om luminos,sau vesel,ce raspineste veselie.Insa de multe ori in spatele acelor zimbete zace crunta durere.As vrea sa pot descrie ce ma doare,ce simt si ca niciodata ma simt neputincioasa.Ma framint...ma doare...zac fara rost...mi-e sufletul agatat in bataia vintului...si mi-e frig!
N-am sstiut ca durerea poate sa doara atit de tare...parca sapa cu cazmaua in sufletul meu ce abia inflorea...
E tirziu...poate prea tirziu pt lamentari...insa citind alte lucruri aici,pe forum,rani nevindecate inca s-au deschis.N-am stiut ca supureaza,ca in subinconstient inca agonizez...poate ca nu-mi voi reveni niciodata...sau poate am crezut ca este usor sa uiti si sa stergi de pe calendarul vietii tale niste ani,tineretea ta...copilaria fiului tau...ma simt cumplit la ora asta...
Pling pe ascuns si mi-e rusine.Viata de acum nu ma face cu nimic nefericita.Ma simt implinita si multumita.
Ieri am vorbit cu mama si plingea incontinuu.Mi-a frint inima... In atitia ani de cind m-a nascut nu am fost despartite niciodata atit.
S=A IMPLINIT UN AN DE CIND AM VENIT SA LOCUIM AICI !Si sa ne petrecem restul vietii!
As fi vrut sa o mingii asa cum o faceam mereu,pe par,si sa o pup pe frunte,caci are 1metru50,si -mi vine pina la barba!
Ma tot intreba cind voi veni acasa...m-a durut sa-i spun ca acum ccasa noastra e aici,pt ca fiecare parinte stie ca in sufletul copilului sau,,ACASA,,inseamna la parinti.
Ma intreb cum va fi cu Edi mai tirziu??Dar nu pot spune nimic:eu l-am adus aici.
Desi este foarte bine,crescind ,nu stiu ce va fi!
Eu sper ca voi fi o mama destul de buna sa nu-l las sa se ,,piarda,,. |
|
|
|
Picasso
membru incepator
|
Posted 22/02/07 @ 11:22
|
Dupa timp indelungat am reusit sa intru si eu pe forum.Calculatorul asta ma scoate din minti!
In decembrie am fost in Romania.Am asteptat cu atita ardoare si cu atita speranta aceasta calatorie...Insa,singurul lucru ce ma mai leaga de tara in care m-am nascut,se pare ca este familia.Acum ceva timp spuneam ca mi-e dor pina si de ciinii vagabonzi!Ce naiva puteam sa fiu ...
M-am intors cu un gust amar,,,jupuita,,de bani,de incredere,de sentimente frumoase si calde fata de tara in care m-am nascut.Timpul petrecut cu familia a fost prea putin pt cit aveam eu nevoie ,pt a-mi umple din golul sufletului.Insa,copilul nu putea lipsi de la scoala asa ca ne-am intors.
Acum mi se pare ca a fost un vis ...
Tata era foarte schimbat,imbatrinit si trist.Ma privea incontinuu, nevenindu-i sa creada ca eram acolo linga el,mingiindu-i parul carunt si putin.Am crezut ca va fi o sarbatoare continua cit timp vom sta,dar nu m-am putut bucura aproape de nimic.Gindul ca voi pleca in curind si nu stiu cind ii voi mai vedea[sau daca!]se infigea in creierul meu ca un ghimpe.
Mizeria Bucurestiului mi s-a parut groaznica,mai ales ca ziarele si posturile de tv. anuntau iminenta intrare in Uniunea Europeana...Pai cred ca nici peste 100 de ani nu va fi in Ro ca in ...Germania de exemplu!Ma refer la curatenie ,...nemaipunind la socoteala coruptia si jaful pe fata,lenea cu care se lucreaza in cele mai importante institutii ale statului,etc.
Nu sint genul de om care uita de unde a plecat,insa ma intreb :oare voi fi si eu cu adevarat mindra de tara in care m-am nascut vreodata?
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
