 |
...In miezul noptii...
sa adulmeci infinitul privind spre stele,
sa te imbete mirosul crinilor,
sa asculti cantecul greierasilor si tonurile brotaceilor.....
Pomii par mai semeti si au frunzele lucioase, parca poleite, noaptea....
Cate un fulger brazdeaza cerul si iti da fiori...
Simti pe Cineva in spatele tau, in jurul tau, in tine...
Ramai vrajit de maiestria cu care a fost creata natura....
Cat de stresat ai fi fost in timpul zilei, cat de obosit te simteai cu doar 5 minute inainte, nu mai conteaza. Tu simti ca renasti si nu ai vrea cu niciun chip sa te mai intorci in casa.
E tarziu, linistea gradinii e grea ca de plumb. Toate frumusetile descrise mai sus, neclintite, parca asteapta sa se intample ceva. La fel si tu.....
Oare ce fac ceilalti? Dorm. Nu au habar de bucuria si sublimul din sufletul tau....
E asa frumoasa viata!
Simti ca inima ti se face mare-mare incat ar incapea toata lumea in ea, ca devii mai bun si mai iubitor..... mai intelegator....
E tarziu si te asezi in pat. O noua zi se iveste in curand....
Nimic nu se compara cu frumusetea naturii chiar dezlantuite, cum s-a intamplat dupa amiaza. Vantul puternic si ploaia mi-au soptit parca "sunt tot Eu... nu te ingrijora..."
Trimite reactia ta
|
