|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
lukasnicolas
| amintirile unui copil pe care nu l-a vrut tatal sa
Acest mesaj a fost trimis de
lukasnicolas
pe data de 21/02/2011 la 12:53
.:. 4743 vizionari
.. Exista 13 raspunsuri la acest anunt
|
 |
m-am hotarat sa scriu si eu povestea mea nu ca sa imi planga cineva de mila ci cu gandul ca unii ar avea ceva de invatat.Povestea este a mea copilul fara tatic sunt eu desi nu mai sunt de mult copil acum am 28 de ani si sunt mamica...amintirile sunt inca vii si durere inca mai exista desi de mult incerc sa ma mint ca am trecut peste..povestea parintilor mei incepe prin1980 cand tata ocupa locul de inginer la fabrica unde lucra mama...cum spune mama a fost dragoste la prima vedere a urmat un an plin de fericire si dragoste s-au mutat impreuna in garsoniera lui tata dar toata vraja s-a terminat cand mama l-a anuntat plina de extaz ca este insarcinata.. si el i-a raspus nonsalant ca el nu vrea copil ca e prea tanar (avea 25 de ani)ca vrea sa se distreze sa calatoreasca si un copil i-ar strica planurile asa ca sa se descurce ca pe el nu il intereseaza.Stiu ca daca ar fi putut mama ar fi facut avort dar pe vremea aia nu mergea deci la inceput nci mama nu m-a vrut dar nu o condamn,o inteleg la 21 de ani nu e o situatie prea placuta sa cresti un copil singura.A incercat mama sa-l induplece pe toata perioada sarcinii sa incerce sa ii vorbeasca si la un moment dat l-a inmuiat putin dar a intervenit bunica(mama lui)si i-a spus ca daca o ia pe sarantoaca aia de nevasta(mama fiind dint-o familie modesta si ea insusi o simpla muncitoare)il desmosteneste adio casa masina si banii la cec asa ca s-a hotarat el sa o paraseasca de tot(mama era gravida in 4 luni deja)A avut si mama orgoliul ei si s-a retras adica munceau inca impreuna dar nu l-a mai deranjat.Pe 19 decembrie 1982 am aparut eu dupa o sarcina grea si o nastere si mai grea.M-am nascut aproape moarta m-au resuscitat aproape 40de minute dar am trait pt ca asa si-a dorit doamne-doamne,mama si bunica(am uitat sa scriu ca bunica din partea mamei bineinteles a sustinut-o foarte mult pe mama si si-a dorit foarte mult o nepotica)Tata nu a dat nici un semn de viata si cand l-a sunat mama de la spital sa ii spuna ca are o fata i-a spus prompt ca nu il intereseaza pt ca nu este a lui.A inebunit saraca mama cand pe certificatul de nastere in dreptul tatalui au tras o liniuta dar nu s-a lasat cand aveam eu 2 lui i-a intentat proces de paternitate proces care a durat 3 ani pt ca mama castiga si el facea mereu recurs.S-a ajuns la curtea suprema si s-a facut testul de paternitate pe care el il refuza dar nu a avut incotro si care bineinteles a avut ca rezultat ca sunt a lui.Mama nu a avut nici o pretentie nici pensie alimentara nimic doar sa imi treaca numele tatalui pe certificat sa nu mai fiu copil din flori.cand s-a terminat procesul eu avem vreo 3 anisori si nu imi amintesc nimic dar mi-a povestit mama peste ani ce s-a intamplat,ea m-a luat la toate infatisarile cu ea si eram un copil tare inteligent vreau sa spun ca am fost un copil precoce la10 luni mergeam si la 2ani vorbeam,mergeam cu mama la proces si mi-l arata pe tat in sala si eu il strigam ii faceam cu mana dar nu ma baga in seama.De fiecare data cand era vreo infatisare eram tare bucuroasa ca mergeam se il vedem pe tati si o data mi-a povestit mama ca eram pe hol la tribunal,mama statea de vorba cu avocatul si astepta sa intre in sala si a aparut tata eu am tasnit din bratele mamei si am luat-o la fuga spre el cu manutele deschise sa il iau in brate urland tati tati...dar el s-a ascuns dupa o coloana si a fugit am ramas plangand in mijlocul holului si cand a ajuns mama la mine i-am sarit de gat si printre lacrimi am intrebat-o"mami de ce nu ma iubeste tati"intrebare la care nici astezi nu i-am gasit raspunsul. Urmatoarea amintire legata de tatal meu e si mai dureroasa dupa ce s-a terminat procesul dupa vreo 6 luni eram bolnavioara si intr-o seara pe cand aveam febra am inceput sa plang si sa o rog pe mama sa ma duca la tata degeaba imi explica mama ca nu putem sa mergem ca tati are treaba ca nu e acasa(asta ca sa nu imi spuna ca nu ma vrea)nimic ''vreau sa il vad doar un pic si dupaia plecam''si pt ca plangeam si mi se ridicase febra m-a dus.Am ajuns la usa apartamentului si am sunat a venit s-a uitat pe vizor dar nu a deschis,eu am inteles ca este in casa pt ca am auzit cum a venit la usa si am inceput sa il rog prin usa sa deschida sa il vad si dupaia plec dar nimic aveam 3 ani jumate si m-a lasat sa plang pe presul de la usa mai mult de un sfert de ora.Au iesit vecinii ca urlam ca mama vroia sa ma ia de acolo,s-au rugat si ei de el dar tot nimic m-a luat saraca mama cu forta si in noapte aia am ajuns si la urgente cu febra mare de atata plans.Si credeti-ma nu este o amintire pe care mi-a povestit-o mama daca inchid ochii si acum vad palierul blocului si usa lui peste ani cand i-am descris mamei cum arat blocul si usa nu i-a venit sa creada ca pot avea amintiri asade clare de la3ani jumate.Dupa vreo 3 luni de la faza asta a auzit mama de la o farmacista din cartier ca tata a plecat in germania unde a si ramas pt multi ani de zile si bineinteles a nu m-a cautat niciodata.Am suferit tare mult nu stiu de ce ,nu inteleg de ce a fost asa de profunda durerea asta stiu doar ca mi-a chinuit copilaria stiu ca erau nopti intregi in care adormeam cu gandul la el plangand si cea mai mare durere a mea a fost ca nu am putut sa imi amintesc chipul lui dar e de inteles ultima oara l-am vazut atunci la tribunal pe hol cand a fugit de mine...toata lumea imi spune ca seman perfect cu el dar nu mi-l pot imagina.De multe ori mi s-a intamplat sa vad barbati pe strada care sa mi se para ca seamana cu mine si sa ma gandesc ca ar putea fi tata odata eram prin clasa a7a si amvazut un domn in mertou care am crezut cu putere ca e tata si dupa vreo 10 min de holbat la el mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat daca il cheama Cristian P darr mi-a raspuns ca nu si am coborat la prima statie ca sa pot sa plang.Cand am ajuns acasa si i-am povestit mamei i-am frant inima o zi intreaga de fiecare data cand ma privea plangea. Cand eram mititica mama a renuntat sa mai iasa cu mine in parc ma trimitea cu bunica pt ca de fiecare data cand vedeam un tatic cu copilul dar neinsotit da mamica ma duceam la el si ii spuneam respectoasa''domnule nu ati vrea sa fiti taticul meu ca eu nu am tatic''de ajunsese tot cartierul sa stie Cam astea sunt amintirile mele as mai avea multe de povestit dar sa nu va plictisesc inchei aici nu inainte de a va spune ca acum am o familie extraordinara un sot iubitor si un super pitic de 2 anisori care ma fac cea mai fericita fiinta de pe pamant 
mami de minune Lukas-Nicolas 08 03 2009
Trimite reactia ta
|
|
|
Posted 16/06/11 @ 16:51
de pui mic
Lukas-Nikolas08 03 2009