Cele mai citite bloguri
Nr. Blogul lui
1. olguta12
2. Elise
3. AT_Piticilor
4. andruskandu
5. notquiteso
6. mamitzica
7. mama42
8. Luciala
9. sofia_misicu
10. craciunitza
Cele mai citite mesaje de blog
Nr. Mesaj Blogul lui Vizionari
1. Atelierul Piticilor - Lucrari AT_Piticilor 117097
2. Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai olguta12 53737
3. Bilantz olguta12 47715
4. J D E monica70 38008
5. A murit Laura! craciunitza 28842
6. Un nou inceput...(2) danangie 27244
7. scrisoare catre mama Picasso 22029
8. Curiozitate! Ana68 21371
9. Povestea lui bebe 2 continua buburuza2013 20085
10. Moartea lui Metaforel olguta12 19961

post an entry in your weblog   Jurnalul lui Sabina  Ultimile 50 de mesaje     Vizualizare ca mesaj normal (pentru editare)

Sabina
3 ani si 11 luni
Acest mesaj a fost trimis de Sabina pe data de 10/12/2009 la 00:09 .:. 13943  vizionari .. Exista 65 raspunsuri la acest anunt
Din cei 7 ani si aproape 3 luni de cand sunt mama, 3 ani si 11 luni i-am petrecut alaptand. A fost perioada minunata, cu doua paradoxuri. La Sofia a inceput extrem de prost si s-a terminat sublim, la Gheorghe a inceput minunat si s-a incheiat in coada de peste.
Nici nu stiu cu ce sa incep....la nasterea Sofiei am fost extrem de speriata. Nu se intorsese, era in pozitie transversa. In plus,lichidul amniotic disparuse cu desavarsire , in saptamana 37 cand am facut ecografie abia daca se mai zarea ceva. Doctorul a decis sa ma urmareasca zilnic pana cand , in saptamana 38 , a zis sec: nu mai rezista, maine cezariana!
Aveam 23 de ani si o luna. Citisem despre alaptat si despre cezariana, dar speram pana in ultima clipa ca voi naste natural. N-a fost sa fie. M-au taiat si a durut groaznic. Peste tot, si la suflet, si la trup.
Primul alaptat a fost o gluma proasta. Am facut imediat celebra ragada.Dupa aia inca una...si inca una....
Am luat galactogil din ziua a doua, laptele curgea siroaie, fata era flamanda rau, vroia sa sa suga, pe mine ma durea tot corpul si ma simteam cea mai incompetenta mama din lume.
Mai ales ca dupa un alaptat am tinut fata langa mine, pe bratul meu, si a intrat asistenta sa mi-o puna in patut. "Se invata asa, rasfatata, sa vedeti ce santajista se face".
Eram prea speriata sa o contrazic, desi am injurat-o in gand.

Ajunsa acasa, a inceput calvarul. Primele 2 luni cu Sofia m-au adus in pragul psihozei. Vroia sa suga incontinuu, dar pe mine ma durea! Cum apuca fata sanul, eu ma trageam deoparte. Minute in sir. La inceput doar 2, 3, apoi cate un sfert de ora, apoi, incercarile ei disperate de a se hrani durau cate 40 de minute. Ma simteam ca o criminala, plangeam si o indepartam. Sotul meu, exasperat, a zis ca va cheama Autoritatea Tutelara, sa ma decada din drepturi. (Atat mi-a trebuit. A urmat o depresie crunta, din care nu stiu daca mi-am revenit pana in ziua de azi.)
Salvarea mea se numeste Ana Culcer. Cu o rabdare de inger venea de la spital direct la noi acasa. Cum auzeam soneria, copilul era pus la san si sugea.....astfel au trecut primele doua saptamani, in care, paradoxal, fata a crescut binisor.
In saptamana 3 a inceput calvarul. Nu luat nici macar un gram. Eu eram din ce in ce mai absenta si mai inspaimantata, mi-era foarte clar ca am esuat si ca mi-am nenorocit pe viata copilul. Ca n-am fost in stare sa fiu tare pentru ea.
Atunci a venit intrebarea directa, de la d-na Culcer: Iti scriu reteta de lapte praf? Nu vreau sa ajungi la psihoza si mai grava de atat, esti in real pericol.
In momentul ala ceva s-a rupt in mine. M-am uitat la siroaiele de lapte care curgeau numai cand ma gandeam la bebelusa mea si am spus ca nu, voi invinge de data asta. A nu se uita ca aveam niste ragade cratere infioratoare, cum a zis si dr, demult nu mai vazuse asa ceva.

Si am continuat sa-mi chinui cate jumatate de ora copilul inainte de supt pana o atasam....timp de 3 zile. In a 4-a zi, cand s-a sculat la 15 minute dupa ce mancase o ora si jumatate am zis ca eu am incheiat socotelile cu doctorii si cartile.
Am luat fata la mine pe burta si am dormit amandoua 6 (SASE) ore neintoarse.
Nu auzisem in viata mea de Attachment parenting, cred ca acum 7 ani nimeni nu stia in Ro de asa ceva, dar acela a fost momentul cand am inceput sa-l practic.
Incet incet, intervalul dintre plansetele ei si atasatul la san a inceput sa scada. La o luna, cantarul oficial. 630 de grame de la scaderea fiziologica...adica 3160 de la 2500. Eu disperata, Culcer foarte multumita. A trecut de 500, e perfect!
A doua luna m-am normalizat un pic, un pic de tot. A luat 750 de grame.
La 2 luni mi-au trecut ragadele. Ii dadeam sa suga din 3 in 3 minute daca vroia. Astfel ca a crescut 850 de grame. Iar de la 3 la 4 luni a crescut mai mult de un kilogram.
Concluzia primelor 4 luni: depresia a facut sa nu pot alapta cum trebuie. Aveam tone de lapte, dar nu puneam copilul la san de frica. Durea infiorator, e adevarat, dar a fost o depresie postnatala profunda pentru care nu am sa reusesc sa ma iert niciodata. Sunt convinsa ca i-am distrus ceva din sistemul nervos in felul asta. Acelui copil minunat care la 3 saptamani isi tinea capul, la o luna fix mi-a zambit clar, cu adresa, in general a fost extrem de precoce in toate. Pot spune ca ea m-a invatat pe mine cum s-o cresc. Am un singur merit: eram atat de dezorientata incat am ales sa ascult doar de cine trebuie: de Sofia.
E adevarat ca mare parte din temerile mele se datorau problemelor cu facultatea. Am vrut sa inghet anul, dar nici sotul, nici parintii nu m-au lasat.....in final, foarte bine au facut. Cele 2, 3 ore pe zi, de 3 ori pe saptamana , petrecute in afara casei, m-au intarit mult pentru noile reprize de alaptat. Dar poate daca nu aveam acest stress, nu faceam nici depresia...pentru ca o alaptam o ora, doua incontinuu si plangeam: ce-am sa fac peste o luna, cand ma duc la facultate? cine ii da sa suga? (am nascut in septembrie, scoala incepe in octombrie, practic, m-am dus din noiembrie)

De la 2 la 20 de luni alaptarea Sofiei a fost o placere, chiar daca se trezea de N ori pe noapte, iar eu plecam de la masa de lucru sa o readorm la san. Am fost in simbioza totala pana s-a intarcat ea singurica. Am suferit cand n-a mai vrut sa suga, dar venind din partea ei, am avut inca odata convingerea ca a fost exact cum trebuie.

Anii au trecut, Sofia a crescut, minunata cum o stiti, a inceput sa-mi ceara o surioara sau macar un fratior....

Gheorghe a venit insa neasteptat, nechemat. Eram o femeie de 27 de ani, imi reluasem foarte consistent cariera, eram pregatita pentru rolul de mama infinit mai bine insa, ajutasem deja foarte multe mamici sa alapteze....Mi se parea ca eu am invins cel mai negru monstru in alaptare, si asta nu e productia de lapte, nici ranile care dor, ci psihoza. Si daca eu am invins asa ceva, argumentele cu "n-a crescut un kil pe luna" le demontam cat ai zice peste.

Stiam ca daca nu doarme, il tin in brate si imi iau un wrap. Ca ii dau sa suga cat vrea el, ca nu-mi pasa de cantar. Si toate celelalte pe care le zic de atatea ori.
Iar Gheorghe a fost exceptional de la inceput. Mi l-au adus, el a inchis ochii , a deschis gura i a inceput sa se tarasca spre san. Am alungat repede asistenta, l-am alaptat si nu l-am mai dat din brate. Acolo a stat si inca mai sta:)
Dar, supriza...nu curgeau sanii! ce ma fac, oare n-am lapte? Cantarul m-a contrazis, cretsea praslea cate un kil, un kil si ceva pe luna. Eu nu puteam sa storc nici 10 mililitri, dar el sugea constiincios. Tot dr Culcer m-a lamurit:
"Esti experta in tzatzologie, la ce-ai patit tu acu 5 ani. Stii sa-i dai sa suga si coprul tau s-a reglat de la bun inceput". Uraaa, reusisem.
Si am continuat simbioza pana acu vreun an, cand am inceput sa obosesc. Insa el se imbolnavea din luna in luna, de la Sofia, de la gradi. Nu se punea problema intarcarii. In primavara, iarasi, doctoratul meu. Tz era alinarea suprema. Apoi renovarile...o vara foarte grea....cum sa-l intarc? desi simteam ca nu prea mai rezist.
In octombrie am reinceput sa predau la facultate. Am intarziat cu fata la scoala de cateva ori, ca el vroia sa suga dimineata.....noptile in care se trezea ma epuizau, ma simteam vinovata, rea....vroiam sa renunt, dar nu stiam cum, era extrem de atasat de san. Ajunsesem sa-mi fac niste procese de constiinta absolut absurde:
"Ii dau sa suga pentru ca nu stiu sa-i ofer afectiune altfel, pentru ca sunt prea obosita sa-l iubesc cu adevarat."

In noiembrie a inceput calvarul. Ma albeam si ma topeam. Nu mai puteam nici sa ma ridic de pe scaun fara sa obosesc. M-a simtit. A supt doar la somnul de pranz si cel de seara. A renuntat la suptul de dimineata , pentru ca se trezea dupa 8, cand eu eram deja plecata sau cu cafeaua bauta si era fericit cu lapticu de vacuta.

Ultima data a supt pe 25 noiembrie, noaptea. A doua zi, pe 26, am intrat in spital la un pas de coma.
Un diagnostic neasteptat: Anemie hemolitica autoimuna. Aveam hemoglobina 5, pulsul 120, tensiune 14 cu 9, reticulocite 64%. Au rasuflati usurati ca nu e leucemie: maduva mea produce hematii tinere.
In ziua aceea m-am nascut a doua oara. Si am avut noroc , erau sa nu gaseasca sange. Au trimis probe la Institutul de hematologie si Dumnezeu a avut grija sa se gaseasca un flacon potrivit pe mine, 0 negativ, produse alese....
Sange de artista...cum face familia misto de mine :)

In prima noapte a plans dupa mine. Cu lacrimi, mama, mamaaaaa.
In a doua seara sotul a vrut sa-l culce langa el, in patul mare din dormitor, suficient de mare sa dormim toti 4 daca trebuie, dar Gheorghe ne-a dat o lectie. A spus: aici mama nani. Si s-a dus la el in camera.Unde a dormit 10 ore neintors.

Cand am venit acasa, nu indraznea sa ma atinga. Si-a tras un scaun langa mine si m-a luat de mana. Nu l-am fortat cu nimic....peste jumatate de ora era doar la mine in brate din nou. A mai zis "tzatza nani", dar razand, in gluma. I-am spus , ce altceva decat adevarul: ca mama ia niste pastile foarte rele si laptele nu mai e bun.
Azi a fost prima zi cand m-a dezbracat si a pupat tz. S-a facut si ca suge un pic, i-am mai zis ca nu e poate, dar el radea de mama focului.
Azi a reusit sa-mi spuna clar ca el e baiat mare. S-a intarcat. Dar ca inca-si iubeste Tz a lui, si mai ales, pe mama lui.
Cum zicea Witchie, o mama buna e o mama vie.



____________

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
______________

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.


Trimite reactia ta
Previous page | Next page
# /7  

Porumbita
membru de baza

Posted 10/12/09 @ 21:27 Reply with Quote
sabina multa sanatate!!!!
Back to top

Sabina
Compozitoarea zapacita!

Posted 11/12/09 @ 07:19 Reply with Quote
ciarli, va pup si pe tine si pe fete si trebuie sa gasim o modalitate a ne vedem!

Black girl, m-am rusinat acuma

Porumbita, multumesc mult, cred ca o sa pun banner pe DC: cand va ia oboseala nu amanati analizele, eu am fost f f neglijenta si regret amarnic.

____________

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
______________

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Back to top

Piciulika
membru junior

Posted 11/12/09 @ 18:48 Reply with Quote
Sabinel, mi-au dat lacrimile!


Asta musai s-o trimti la LecheLeague ca reclama ca da, se poate...! S-o citeasca toate mamicile destabilizate, nesprijinite si obosite.

(Si cand ma gandesc ca Michael a luat 1,600 kg in prima luna si nici nu stiam ce norocoasa am fost... si ca am avut o moasa care ma tzinea de mana cand puneam copilul la san si simtzeam ca ma urc pe peretzi de durere si ea-mi spunea: "Inspira, expira, inca un pic, acuma trece...")


Piciulika, mami dewww.unserbaby.ch/geomo/content.html" target="_blank">
Michael (8.10.2007) si Countdown
Back to top

alra
membru senior

Posted 11/12/09 @ 22:07 Reply with Quote
sabina, in primul rand felicitari si in al doilea rand - sper ca acum te simti bine si ca totul e ok.

altfel zis m-ai cam speriat saptamana viitoare ma duc la doctor, o tot aman aiurea de ceva timp

Vacanta cu Laura in Romania
Back to top

Sabina
Compozitoarea zapacita!

Posted 11/12/09 @ 23:14 (Edited 11/12/09 @ 23:15) Reply with Quote
Piciulik, facem noi LLL aici in Ro, se pregatec niste fete sa devina consultanti oficiali :)

Alra, sunt f bine acuma, dar lupta e grea, sunt pe cortizon intensiv si dupa ce scap, abia fac alte teste imunologice, pt ca exista colagenozele care dau anemie hemolitica...
E f posibil sa nu am absolut nimic altceva, dar inca nu stim....

____________

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii
______________

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Back to top

columbiana
.

Posted 12/12/09 @ 03:07 Reply with Quote

Sabina, sanatate ;
daca forumul acesta ar fi existat (si accesul la internet de acasa binenteles:)) in 2000 cind am nascut eu, as fi reusit sa-l alaptez pe Tudor mai mult decit cele cinci luni amarite combinate cu lapte de vaca+zeama de orez si altele.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Back to top

sinzi_ana
Membru de barza

Posted 12/12/09 @ 04:11 Reply with Quote
Vai, Sabina!!!! Sanatate multa!!!! Anemia hemolitica autoimuna este pacatoasa, si o hemoglobina asa mica poate avea repercusiuni grave!!! Bine ca totul e ok acum!!! Pupici si speram sa nu se mai repete!!!!

Sinzi , Radu si David psihologul
www.youtube.com/watch?v=NDLoByR4EnI" target="_blank">David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">



Back to top

andata
membru junior

Posted 12/12/09 @ 12:32 Visit andata's Homepage Reply with Quote
Sabina, impresionanta povestea ta. Tu, ca om, esti impresionanta. Pe masura ce citeam ma vedeam pe mine, chinuindu-ma sa imi alaptez copiii. Nu mai intru in amanunte dar si eu ma gandesc deseori la ce spunea si Ana Stroe, despre existenta acestui forum pe vremea cand erau copiii mei mici. Cate lacrimi si cata frustrare, cat sentiment de vinovatie as fi evitat...
Iti urez multa sanatate, sa iti revii cat mai repede ca sa poti sa iti cresti atat de minunat in continuare copilasii binecuvantati cu o asemenea mamica.
si un brat de




http://community.webshots.com/user/annadana1

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com
Back to top

vikinga
pe insula mea:)

Posted 13/12/09 @ 00:41 Reply with Quote
Oh sabina hai ca am sa te cert, mai, pai nu puteai sa faci si tu o boala mai normala ceva:)? nu am inteles decit anemie, in rest nimic, mai pe romaneste ce boala e asta? daca ai un linck mai complet pune-l aici si pt de al' de mine.
Sanatate multa multa si stii ca eu am fixatia femeilor puternice, sanatoase, fericite cu viata lor, bine infipte in pamint si cu pletele rebele-n vint, adica vikinge adevarate dom'le:) Trebuie sa te mai gindesti si la tine, e timpul sa ai grija de tine. Si daca tu ai avut grija de alaptatul meu la Nadja eu ma fac trainerul tau si ce mai e nevoie ca am forta si energie cit pt 3:)) Cum e anemia asta, are a face cu mincatul cu toate ca inteleg eu din termenii aia chinezesti ca nu prea. Eu-s din aia de maninca carne cruda de balesc acum dupa biftek tartarurile mele, carpacio si mai sunt niste specialitati nemtesti de la o bacanie pe aici, plus sashimi...ma iau poftele rau acu'mai bine tac, jenant pt o iubitoare de animale sa fie in halul asta de carnivora:)), chiar asa in timpul alaptatului oare am voie? ca 9 luni am fost eroina fara asa ceva dar uite ca si hemoglobina imi iesi minunat de fiecare data, chiar si acum spre finalul sarcinii. Cine imi zicea pe forum ca ar lua-o cu frisoane sa-mi stea in preajma la masa, loool:))
In rest de alaptat, sabina noi femeile suntem atit de diferite. Uite eu de ex nu am avut nici un fel de depresie de dupa nasteri, nu-mi imaginez ce e aia, pe mine asa m-au indispus sarcinile spre sfirsit in alea 2-3 luni la urma ca dupa ce era bb afara, cadeam nu in baby blue ci in baby boom babby rosa ori habar n-am cum i-o zice opozitului. fericireeee! energieeeee! Buna dispozitieee! ok pe linga necunoastere si stresul aferent, mai ales la primul bb, astea-s normale, dar psihic am fost la cote inalte.
si totusi nu mi-a iesit alaptatul asta. era pic pic cit is eu de mare de stat si la sutien un B-C in mod normal, dar nu are a face! si pic pic era si dupa o saptamina si chiar doua. eu pe nadja am infometat-o o luna! dupa cam 3-5 min simteam ca se termina tot ce era in sin, mai tragea in gol asa, pe urma iar vreo 3-5 min si de la celalalt si daca la inceput plingea si cerea, si adormea epuizata de la plins, ceai, glucoza, dupa 3 sapt mi s-a uitat trista in ochi oftind mititica..de n-am sa uit asta in viata mea, ma iau frisoane pe ceafa si acum!! era un bb venit cu 4500gr cum sa-i ajunga cele 5 minute? si ea avea putere la supt ziceai ca e u tzitza in gura de luni de zile, profi profi nu alta:)), nu durea absolut nimic, eu psihic excelent in rest, adormea si ea macar hranita de caldura materna. si eu o puneam cind dorea, era cu mine in pat, dar eram suzeta mai mult, ca lua vreo ora doua chiar trei sa vina acolo in rezervor ceva:) dupa 3 sapt pina si dr imi zicea ca totusi totusi poate incercam un bibe, dar tot m-am incapatinat inca o sapt. Si a mers excelent dupa cele 4 sapt in care ea a slabit vreo 500gr, bibe cu sin vreo 4-5 luni. si apoi bibe.
Daca eu nu simt remuscari absolut deloc, chiar sper ca tu sa te simti absolut minunat in privinta alaptatului, Gheorghe mi se pare ca te-a simtit f bine, a decurs si intarcatul fara plinsete chiar f natural. ca la carte, ce mai!
Etape incheiate, acum or sa vina si altele in viata de mama. Sanatoasa sa fii, implinita si fericita ca femeie, cariera sa mearga sus ca talent ai destul!
PS: mi-a ramas totusi acolo undeva ce ai zis..depresie instalata dupa Sofia din care parca nici acum nu ti-ai revenit. inafara de boala asta, de pe margine chiar nu se vad motive ca depresia ta sa mai fie pe acolo. oboseala da, anemia asta dubleaza starile de oboseala, poate e asta. hai ca eu te stiu altfel;) pup

Vikinga 37+ cu cei mai frumosi vikingi: Aldo, Nadja si Letizia mica din burtica
AMR 3saptamini


Back to top

Sabina
Compozitoarea zapacita!

Posted 13/12/09 @ 08:50 (Edited 13/12/09 @ 08:59) Reply with Quote
Vik, uite ce face boala asta a mea.
Pur si simplu organismu meu e mega artistic asa :)), si produce nite anticorpi impotriva globulelor rosii din sange. Anticorpii antieritrocitari.Astia mi=au distrus mie globulele rosii si mi-au dat aceasta anemie f puternica, iar tu ai dreptate cu oboseala , mai ales in ultima vreme eram complet istovita, iar cand am ajuns la spital nu puteam bnici sa urc scarile. Inima trebuie sa pompeze suplimentar cand ai anemie....e destul de complicat.
iti las aici un link mega infricosator:))
http://www.stetoscop.ro/arhiva/2006/47/laboratorclinic.php

Dupa ce ies de pe cortizonu asta nenorocit trebuie sa fac teste imunologice, ca sa eliminam si alte cauze. Eu am avut 2 amigdalite f f f urate, una la sf lui august si una la inceputul lui Octombrie. Cea din oct a fost cu frisoane din alea ca-mi clantaneau dintii. Exista o mica sansa ca in urma acestei infectii sa se fi declansat hemoliza, si ar fi minunat sa fie asa si sa nu existe alte motive.

Cat depre rest, mi-am revizuit toate principiile, sunt fericita ca-s vie si ca am asa o familie minunata, si mai ales, ca am in cap ceea ce am:), m-am inteleptit si io nitel domne, am treej de ani, da-o incolo:)))

____________

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii
______________

Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Back to top
# /7  
 Mesaj nou   Raspunde la mesaj
Previous page | Next page