|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Dumbrava Minunata
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 12/04/2009 la 18:26
.:. 14455 vizionari
.. Exista 53 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Povestea copilariei mele a fost Dumbrava Minunata, cu toate ca niciodata nu am fost sigura daca ador povestea Lizucai sau o urasc.
Lizuca era eroul meu. Pt ca isi murdarea mereu hainele- ca si mine- pt ca iubea animalele- ca si mine, pt ca era mereu pusa pe sotii- ca si mine- si pt ca de multe ori era neinteleasa de cei mari din jurul ei.
In schimb, eu aveam ce nu avea Lizuca- parinti care ma iubeau, o sora mai mare, si o bunica ce imi era mereu alaturi, pe care nimeni nu incerca sa o indeparteze.
Dar Lizuca il avea pe Patrocle. Eu aveam un urs galben de plus cu funda roz la gat, Mirciulica.
Lizuca avea Dumbrava Minunata. Eu aveam Pantelimonul cenusiu.
Ea o avea pe Sora Soarelui. Eu o aveam pe vecina de la 1 care imi arunca cu apa in cap, cand era de parere ca fac prea multa galagie in fata blocului.
Dupa toate calculele, Lizuca era mult mai bogata decat mine.
Bunica mi-a povestit prima data Dumbrava Minuntata.
Nu mi-a citit-o, deoarece nu stia sa citeasca.
Era fata si nepoata de "preoti", crescuta cu frica lui Dumnezeu. Mezinul intr-o familie instarita, o familie binecuvantata cu 6 copii; si-a pierdut mama cand inca nu avea 3 ani. Inainte sa mearga la scoala, si-a pierdut tatal.
Neamurile au fost de parere ca era de prisos sa mai trimita INCA o fata la scoala... asa ca au tinut-o ca "fata in casa". Servitoare neplatita... imbracata in vechituri, hranita cu resturi, dormea pe-o rogojina, intr-o camaruta de langa bucatarie, invelita cu paturi vechi si carpite .
Ca sa o "salveze", un prieten de-al tatalui sau a "rapit-o". Ca in filme- pe peron, in gara... Ea avea 17 ani. El 29. S-au casatorit. Au avut 10 copii in 8 ani. A avut si gemeni. De doua ori! Doi dintre copii s-au nascut neinsufletiti. A pierdut o alta sarcina la aproape 9 luni. Ar fi avut 2 fetite...
La 25 de ani, a ramas singura cu 6 copii. Bunicu' a plecat la razboi.
Din 10 copii, doar mama a supravietuit.
Cu toate astea, nu s-a plans niciodata, n-a invinovatit pe nimeni.Nu s-a plans nimanui, nu a cerut ajutorul nimanui.
Si-a trait viata cu mandrie, cu darzenie. Mereu a avut capul sus.Nu a avut de ce sa-i fie rusine.
A muncit mult, mai mult poate decat un barbat...in fabrica. Am poze cu ea, intre "bobine", legata la cap cu o basma, obosita, dar zambitoare.
Mamei i-a daruit totul. A inconjurat-o cu dragoste, cu zambete, cu matusi si unchi, prieteni de incredere. In loc de cadouri impachetate frumos, ea daruia zambete, imbratisari, pupici. Era pupacioasa... mai ca tot neamul
S-a sacrificat pt mama-tot ce si-a dorit, a avut. Lectiii de balet, vacante , excursii, hainute frumoase, “sa nu rida lumea de copilul meu ca este saraca si neingrijita”. Facea rochite superbe- din mina ei. Crosheta- fularul meu favorit este unul facut de bunica acum 24 de ani, care inca arata de parca l-am cumparat ieri…
Iar ea nu pleca din casa fara sa fie aranjata. Nu era seara in care sa nu-si puna parul “pe araci”. Bigudiuri facute din carpa moale- sa se poata odihni- crema de fata, crema de maini, toate aplicate cu precizie si cu o melodie a lui Ioana Radu fredonata, “sa fac treaba mai buna”. Nu purta machiaj. Doar ruj- rosu aprins, aplicat cu atentie si precizie. Pantofii si geanta in ton cu rochia, batic la gat, ciorapi fini de matase. Parfumata mereu cu parfum de lacrimioare. Mereu mirosea a primavara. Tin minte si acum plimbarile cu ea prin oras, unde ne opream pt carnati in Obor, branzoaice in Piata Amzei, si pt. parfum de lacrimioare de la merceria “ei”, undeva pe Calea Mosilor. Cutreieram tot orasul doar de dragul de a fi impreuna… Nu avea gusturi scumpe. Dar avea gusturi fine.
De dragul bunicii am invatat sa citesc. Sa fie mandra de mine. Sa o pot incanta si eu , la randul meu, cu povesti nemuritoare, sa ii tin de urit cand imi facea rochite si imi cosea bluzite frumoase. Mai tarziu, faceam “schimb de bunuri”- eu ii citeam, ea imi dadea in carti. Ea imi termina o bluza, eu ii faceam manichiura si pedichiura. Mereu imi “ghicea” ca o sa ma marit cu un baiat saten cu ochii verzi. Iar mie imi placeau brunetii. Rideam, si-i spuneam ca o “mint cartile”. Dar mama imi amintea ca si ei i-a spus la fel, si tata are ochii verzi.
Bombonelu meu nu e brunet… iar ochii-i are verzi…
Imi spunea din nou si din nou sa nu renunt la scoala. Sa invat pt mine, nu pt profesori sau pt colegi. Nu pt “faima”- pt sufletul meu. Sa pot sta de vorba “si cu un inginer si cu un gunoier”. M-a invatat sa tratez oamenii la fel. Sa am acelasi respect si pt femeia de servici ca si pt doctorul care m-a “lecuit” de bronsita. “Cand respecti oamenii, te respecti pe tine”.
Nu era citita, dar era culta. Nu era educata, dar era doamna. Nu era bogata, dar era inteleapa.
Ii placea primavara. Ii placea sa mergem la plimbare in parc, sa “mancam la iarba verde”, si sa-mi spuna Dumbrava Minunata. In parc “la Circ” avea un loc anume, unde nu era tipenie de om, unde totul era verde, florile cresteau nestingherite, si povestile deveneau realitate. De dragul ei am indragit si eu primavara, gazele, florile, animalele. Si povestile.
De un singur lucru ii parea rau. “Tu cresti, si n-o sa mai am cui sa spun povesti. Tu nu mai ai nevoie de mine”. Isi dorea mai mult decat orice sa traiasca sa ma vada “maritata, la casa ta, cu copii. Sa am din nou cui sa spun povesti”.
Azi se implinesc 22 de ani de cand nu mai e. A suferit mult; am fost alaturi de ea zi si noapte, am privit-o cum se stinge din viata, neputincicoasa, fara sa pot face ceva. Pierderea ei m-a marcat pe viata. Mult timp am urit primavara. Pt mine nu mai era ce a fost. Mereu, in ajunul Pastelui, de Florii, imi aduceam aminte ca nu mai e aici. Ani de-a randul am evitat plimbarile in parc, primavara. Ocoleam florile, gazele, tot ce imi aducea aminte de ea. Primavara trebuia sa insemne viata, nu moarte. Nastere, nu pierdere.
De cand s-a nascut Alex, am inceput sa citesc din nou povesti. Am prins curaj sa ies din nou in parc, primavara. Nu mergem sa luam carnati din Obor. Dar mergem si cumparam burgers cu ketchup. Branzoaice n-avem. Dar avem inghetata pe bat. Si mergem si mancam la iarba verde…
Stau si ma intreb cat de mult ar fi iubit-o bunica pe Alex. Cate rochite i-ar fi facut. Eu nu-s priceputa…dar ii cumpar rochite care i-ar fi placut bunicii…
Deja le-am facut cunostinta de mult... Ii arat piticului poze cu “bunica mea”, si-i povestesc de ea. Ma intreaba mereu unde e. Pina de curand ii spuneam ca este in Rai, cu Doamne Doamne si cu ingerasii.
Dar azi, am realizat- dupa 22 de ani, ca bunica mea nu e in Rai. E in Dumbrava Minunata… si stiu ca in sfarsit nu mai e singura, si are din nou cui sa spuna povesti… unui licurici…
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
marius
Moderator
|
 Posted 12/04/09 @ 23:49
|
"Povestea unei flori de primavara" sau "Dumbrava minunata pentru cei mari"
A fost odata ca niciodata un baietel. Avea si el o bunica, ba chiar doua, insa o tin minte doar pe una pentru simplul motiv ca cea batrana era prea batrana cand el era mult prea tanar. Asa incat de voie sau de nevoie se multumeste cu o bunica. I-ar fi fost placut sa aiba cine sa-i spuna povesti insa (din nou insa) in povestea mea nu are sa-i spuna pentru ca ... nu are. Ce poveste stupida, nu-i asa cand ne asteptam ca totul sa fie ca-n povesti? Asa incat povestea mea este in mod cert pentru cei mari. Dar sa nu disperam pentru ca la urma urmei baiatul meu din poveste este chiar fericit. Nu de alta dar are o gramada de prieteni si baieti si fete care de care mai trazniti, mai liberi de toate cele. Toti sufla si insufla iz de libertate dusa la maxim. Ceata lui Pitigoi trece mandra prin zavoi este in mod cert o idee ce se impleteste cu sensul povestii mele. Nu avem insa o dumbrava asa incat va trebui sa fac ceva pentru ca povestea mea sa nu cada in derizoriu. Am o scapare pentru ca am spus ca va fi pentru cei mari asa incat ne putem permite sa ne inchipuim toate gradinile si zonele verzi din spatele a cel putin 8 blocuri ca si teren de razboi pentru prastii si arcuri, si copacii .... ahh da copacii cei mari salcami sau tei, artari sau nuci ar putea sa fie padurile din dumbrava minunata. Cine sa nu stie mai bine cate ramuri se impletesc si pe care poti sa pui piciorul atunci cand indoindu-se sub greutatea ta ti se pare ca atingi raiul cu varful capului balai? Si cum sa nu ai senzatia ca vei zbura cand pisica trece sub copac si iti pare mica asemeni soricelului din orice poveste, iar vantul iti intoarce ciuful dintr-o parte in alta prieteneste, soptindu-ti "stiu esti prietenul meu"
In povestea mea pesterile mari si racoroase pline de mistere si lilieci sunt schimbate in pivnitele blocurilor. Misterul coridoarelor si lumina alb galbuie a lanternei scumpe "Made in China" tine loc de faclii tremurande ale povestilor cu faraoni si cripte. Nu lipsesc din povestea mea nici praful cules de pe pereti, nici panzele lipicioase de paianjeni, nici zdreliturile si vanataile obtinute cu atata usurinta si nepasare pe coate sau genunchi, pe coaste sau in cap. Aventura este la loc de cinste, nimic nu este imposibil si totul este permis. Singura piedica este poate doar ora tarzie de seara de vara, sau poate de primavara, cine mai stie? In dumbrava minunata a copilariei baietelului meu nu sunt bunici, sunt insa carti citite pe sub plapume la lumina aceleiasi lanterne pana cand aerul devine incins si irespirabil si cand pret de cateva secunde se ridica un colt cat sa intre un pic de oxigen dar nu prea mult timp pentru ca dorinta nebuna de "a vedea" continuarea aventurii era atat de puternica incat doar ultima pagina punea sfarsit nebuniei. Si cat Doamne putea sa tina? Va spun eu. Pana la exact uramtoarea carte. E o poveste simpla nu-i asa? Chiar banala. Cineva poate sa intrebe de ce povestea unei flori de primavara? Pentru ca in fiecare primavara baietelul meu simte ca renaste in exact clipa in care aerul caldut al lui martie ii trece pe la nas. Atunci in mod invariabil se simte extrem de fericit si respira atat de adanc si cu atata nesat, incat cred ca jumatate din atmosfera ii inunda plamanii. Si acum il vad pe baietelul meu, si acum ii citesc poveste din dumbrava lui cea minunata si ma intreb daca vreodata va face pasul sa scrie pentru nepotii sau nepoatele lui sau a altora o noua versiune a aceleasi povesti in esenta:
"Dumbrava minunata"
Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa |
 |
|
|
maru
Are we there yet?
|
Posted 13/04/09 @ 02:51
|
olgutza, simplu, multumesc!
Emma Aida e inger
Doamne'ajuta!
http://maru-incotro.blogspot.com/ |
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 13/04/09 @ 13:09
|
Marius  ... si eu am facut parte dintr-o "trupa de soc urbana". Trupa botezata de sorela si de mine(ok, sorela era capul rautatilor- eu aghiotant fidel ). Mai intai am fost "Cei Trei Muschetari" ...mai tarziu ne-am botezat "Ciresarii". Pe mine m-au pus drept TIC . Eu visam sa fiu Maria frumoasa si desteapta... ei m-au ales in rolul unui prichindel dracos si "bagaret"- intreprinzator si descurcaretz, ce-i drept- dar tot mucos fara sutien eram .
Si eu eram "urmarita" de bunica in noptile de vara, cand uitam sa ma mai duc acasa; ma "fluiera" si ma striga ca pe un ciobanesc de la etajul 10, pina cand ragusea. De-abia atunci venea jos dupa mine... si o mai lasam sa ma alerge cel putin un ceas... Pina ma baga in casa, ne stia tot cartierul. Eu cu  , ea cu  dupa mine.
Eheee... ce amintiri frumoase .
Fetelor- pe voi va pup mereu...dar o mai fac o data...
Luxe... de cate ori am spus ca nu-i bine sa bazai pe tastatura????
Lara- WOW!. Ma bucur sa te vad, domnita draga
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
carmenp
misiz Litlbard
|
Posted 13/04/09 @ 14:26
|
olgo, mi-au dat okii`n lacrimi, si io`st produsu` bunicii mele, nici acu dupa trei ani nu pot trece prin fata casei ei fara sa`mi amintesc de ea si ma doare tare ca nu mai este. era ardeleanca, get beget, mincare ca ea nu mai facea nimeni. dintre toate nepoatele eram preferata ei, ea m-a invatat sa cos pe etamina si sa incep cu paharele cind spal vasele. cind eram mica, inainte de paste mergea la bucuresti si imi cumpara pantofi de lac si rochie de catifea. si nu ma lasa sa vorbesc cu "bre";)) tare mi`e dor de ea...
tzucurei de tzucurei 1, 2, 3 |
|
|
|
Andra.C
membru incepator
|
Posted 13/04/09 @ 18:01
|
Poate pare ciudat, dar si eu m-am gandit la mama si la buni a mea, mult prea devreme plecate din lumea asta, atunci cand am aflat de pe forum ca...Si m-am rugat lor sa o primeasca, sa fie langa ea si sa-i arate calea spre Lumina.
Bunica mea, moldoveanca de dincolo de Prut mi-a incantat si mie copilaria cu Dumbrava Minunata, dar si cu multe alte povesti (mai degraba amintiri) din copilaria ei.
Poate cine stie, s-au unit acolo sus toate bunicile si mamele trecute intr-un alt cer si au grija de Licuriciul acesta (si de toti ceilalti care au devenit stelute mult, mult prea repede).
Oricum Olguta, vroiam mult sa-ti multumesc pentru toate postarile tale
Andreea, mami de Cata
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 13/04/09 @ 18:18
|
Si eu am tot ce a facut bunica pe etamina.
S-a chinuit cu mine sa ma invete sa crosetez... tot ce stiu e "doua pe fata, doua pe dos". Singura "materie" la care mi-a dat voie sa "trisez" vreodata a fost "lucru manual"... cand ajungeam acasa, ma punea sa desfac tot ce facusem la scoala, si o luam de la capat, impreuna...
Si acum am cateva din rochiile ei... un capot...pardesiul ei preferat(facut acum 40 de ani in Ro, de mana, de comanda- care si acum e la moda, si pare nou)...baticurile... un ruj.. si ochelarii ei. Au cutreierat toata America cu mine. Din California pina in Ohio, si toate statele intre... nu ma incape nimic. Bunica era o sfarleaza mica- cel mult 1,58m. Eu am 1,76m. Dar le pastrez, si din cand in cand ma uit la ele... si tot mai au parfumul de lacrimioare pe ele...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
alintaroma
membru junior
|
Posted 13/04/09 @ 20:47
|
Olguta, cu ochii in lacrimi spun doar atit: multumesc ca existi
Iar bunica ce a crescut asa o nepoata deosebita nu are cum sa fi fost altfel
... si fara indoiala Licuriciul scump e in Dumbrava minunata ascultind povesti
There's no elevator to success ... you have to take the stairs!!! |
|
|
|
philip
Think more, eat less...
|
|
|
Deianira
pin-up girl
|
|
|
cristinaro
nou venit
|
Posted 14/04/09 @ 08:29
|
Felicitari Olguta pentru darul tau de a scrie!
Povestea ta mi-a amintit si mie de mamaie a mea, care probabil este si ea acum acolo sus, in cer, intr-o Dumbrava minunata. La fel ca si a ta, ea n-a putut merge la scoala, erau 4 frati, dintre care unul era baiat, iar restul fete. Strabunicul a fost de parere ca fetele n-au ce cauta la scoala, ca deh sunt fete si la ce poate sa le foloseasca lor cartea . Nu era o persoana culta mamie, dar cum ai zis si tu despre bunica ta Olguta, avea acel ceva al ei, cand mergeam la plimbare mereu pleca aranjata. Imi povestea mereu de amintirile ei, cele mai multe dintre ele legate de timpul razboiului, care a marcat-o foarte tare. Nu era an cand nu mergea la bai si lua si copilu' dupa ea. Pai cine va avea grija de copil daca mam'mare nu mai e? De asta si tata imi pusese porecla domnul Goe, pe care inca o am  Pastrez si acum rochitele pentru papusi si lenjeriile pentru patutul papusilor facute de ea  Era un om exemplar muncea pentru un regiment intreg si tot timpul era voioasa, nici acum nu imi dau seama cum putea sa imbine toate lucrurile. M-a incurajat sa invat carte, isi dorea sa devin doctorita, sa ma vada ca vin la ea aranjata si sa am diplomat. Pe ea o puneam sa ma asculte la toate lectiile mele cred ca a auzit sute de lectii de istorie, geografie, romana sau biologie. Aveam un scaunel in bucatarie si in timp ce ea facea mancare eu mergeam la ea: Mamaie hai sa iti spun! Spune mamaie!...Si incepeam acolo sa spun vrute si nevrute, ea ma asculta, nu zicea niciodata nu.
Acum imi place sa cred ca are grija, acolo sus, de ingerasul pe care l-am pierdut, asa cum a avut grija de mine
 Multumesc Olguta ca ai trezit in mine toate aceste amintiri, in aceasta dimineata, cand ti-am citit postarea. Cred ca este cel mai frumos cadou pe care l-am primit azi, de ziua mea
O, cere-mi, Doamne, orice pret,
Dar da-mi o alta soarte,
Caci tu izvor esti de vieti
Si datator de moarte;
|
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
.