 |
Marile iubiri ale lumii. Antony si Cleopatra. Tristan si Isolda. Romeo si Julieta. Nea Ceasca si Coana Leana.
Umm..pardon. Deviez de la subiect.
Da, cuplurile acelea care au trait sau traiesc o viata palpitanta, o dragoste adevarata, plina de pasiune si de "of".
Poate de-asta am ajuns sa si citesc un roman de dragoste pe zi. Pt. ca, atunci cand sforaie Bombonelu meu, sau cand isi arunca tricourile prin casa, nu ma simt precum Cleopatra deloc. Ca doar ametzitul ala de Antony nu-si lasa sandalele, martzoaga, sabia si scutul prin palat (tricourile,itzarii si ciorapii inca nu erau la moda, sa se impiedice Cleopatra de ele, si sa-si crape tartacutza. Dar cica Antony asta era amorez de amorez, mascul feroce si iubaretz nevoie mare. Eh, iubaretzul meu n-are armasar si nici scut, dar l-am ales, asa ca acu', dupa aproape 11 ani impreuna, n-am de gand sa renuntz la el(cu toate ca ma mai bate gandul din cand in cand sa-i trantesc o tocana de ciuperci salbatice... ...pacat ca evita ciupercile ca pe pojar- stie el ce stie, saracutzul).
Amorul, batu-l-ar norocu'! Ca de la el am plecat.
Un alt cuplu mai putin faimos-dar foarte bine cunoscut mie- sint Marinica si Marioara.
De la ei am invatzat adevaratul sens si "scop" al dragostei; a iubirii ce fierbe, clocoteste, si care mai mult decat sigur arde si nimiceste totul in calea sa.
L-am cunoscut pe el mai intai. In toamna lui '83, pe vremea cand inca eram un prunc nevinovat si inocent , pus pe shotii si nazdravanii.
Nea Marinica era venit la Americi singur singurel, fara curca sau catzel. El, desaga din spinare, si dorintza de a se realiza in capitalism. Tare ii placea lui Nea Marinica sa stea cu mine si cu Bleu de vorba. Vaaaaaaai... ne-ar fi invatzat sa si tricotam daca l-am fi rugat.
Mai greu era cu bunica- coana mare originala- care l-ar fi casapit cu tingirea de mamaliga, de fiecare data cand il vedea, si-l alunga din preajma noastra precum closhca care alunga vulpea din cotetz.
Nea Marinica a intrat in viata noastra... pe usa. Una din finele mamei-din Romania- l-a trimis glontz la noi, cu adresa scrisa pe un shervetzel tinuta strans in dinti.
Nea Marinica nu era un domn la a doua tineretze; era mai mult la prima tineretze si jumatate- si cu toate ca era mai tinar cu ani buni decat Papa al nostru, parea mai batran cu cel putin 10.
Singur, amarit, ne spunea ca duce dorul Marioarei si a fiicei lor, un pui mic, de 4-5 anisori. Marioara lui- femeie de casa, simpla(si in gandire, dupa spusele dansului),mama grijulie, sotie iubitoare, ascultatoare si supusa. O adora, o admira, o idoliza, si recunostea ca nu poate trai fara ea. Si era SIGUR ca nici ea nu putea trai fara el; suferea in tacere si numara zilele pina aveau sa fie din nou impreuna. Ahhh... amorul, amorul... e mai aprig decat corul... Madrigal.
Toti ne intrebam cum de a reusit Marinica sa evadeze din Romania, intr-o perioada cand nici scrisorile n-aveau mari sanse sa ajunga la destinatie in capitalism, dara una bucata om de omenie ca Marinica.
Marinica- sa-i dea Doamne Doamne sanatate pe unde-o fi in insorita Californie- ne-a explicat cum, cand, si de ce.
Marinica era pedagog de meserie. Profesor. Invatzator. Om cu carte si cu scaun la cap(aveam sa aflam ca nu si sub picioare). Poate si cu vreo canapea, doua la cerebel. Indrumator de inimi tinere, aparator al tot ce era mai bun si mai inocent, mai curat, si mai nepretios pe lumea asta. Adora copiii. In special fetele. De aceea, cand i-a fost sa-si aleaga locul de munca, a ales un... liceu de fete. Ne-a explicat el ca fetele au o viata mult mai grea decat baietii. Adolescenta este dificila, viata le incearca de la o virsta "tinara". Si cine mai bine pregatit decat dansul sa le ajute , sa le calauzeasca?
Era admirat si apreciat de colegii sai, si adorat de elevele sale.
Pesemne si sotia sa il iubea si-l idoliza tocmai pt acest dar al sau. Ce Obi-Wan? Ce Yoda? Marinica era vocea intelepciunii! El era baza fundamentului temeliei!! Dupa el potopul!
Si pt. ca niciodata nu refuza sa ofere ajutorul cuiva, Marinica nu-si refuza sotia. In special sotia! NICIODATA!
Asa ca, intr-o buna zi cu (mai putin) soare, dar cu (prea multa) zapada, gheatza si ger, chiar de Revelion(!!!), Marinica s-a lasat indrumat de dragostea ce-i purta sotiei, si a fost de acord sa faca treaba. Buna. Am uitat sa precizez ca Marinica era si foarte priceput. La "de toate". Reparatii, instalatii, ecuatii, si alte distractii.
Si cand a avut Marioara nevoie de o noua sirma de rufe pe balcon, Marinica- mereu viteaz si saritor- a fost primul care s-a oferit. (Dar cica ulterior..n-ar fi sarit.. de buna voie. In fine...)
Marinica si Marioara locuiau intr-un bloc nou, la etajul...8. La inaltime, asa cum se merita unui om la...inaltime. Cu suflet curat si ganduri demne.
Neinfricat, si nebiruit de ger si gheatza, de greutatile vietii si ale... balconului, Marinica s-a urcat pe scaun( eh, am revenit la scaun!!), si s-a pus pe treaba. Dar cum nu preda algebra, n-a bagat si gheatza in ecuatie. Si cica... a alunecat... si de-a dura s-a dat-chiar peste balcon, in bicaj, de la etajul 8. Cu sfoara si ciocanul in maini, si cuiele in dinti(pesemne ii placea sa stea cu cuie si shervetzele in gura cam tot timpul- ca de fumat fuma oricum ).
Urmat de urletele inspaimantatoare ale sotiei sale, si de rufele ude, a plecat glontz, ca o cometa... spre terra ferma. Dar n-a aterizat. Decat pe pomisorii si tufishul din fata blocului. Noroc cu babele din bloc, care refuzasera categoric sa planteze porumb si urzici acolo- ca altfel, nu mai ajungeam eu sa-l cunosc pe marinimosul Marinica.
Si cica a aterizat. Bine de tot. Ciocanul a picat pe Dacia unui vecin- in parbriz. Cuie n-a inghitzit- decat vreo 2. Cineva din bloc- pesemne vecinul cu Dacia agresata- a sunat la militie. Ca cica n-a crezut sa mai fi avut Marinica nevoie de salvare. Poate doar de popa. Militianul- om intreg la cap si neam cu Garcea, a sunat si Salvarea. Si cand au sosit, l-au gasit pe Marinica tot sus, la inaltime, priponit intre crengi, mestecand cuie si injurand de mama....
La spital i-a fost mai bine. Dar au rupt vreo 5 ace de siringa in...basanaul mariei sale. Cica era atit de incordat, incat nici la olitza nu s-a dus vreo 2 zile. Toata lumea il intreba daca e cumva cascador .
Nu s-a dereglat decat la..cap. Adica la un ochi. Trauma la retina. Si ca sa salveze un om atit de pretios, elevele au facut o cerere, au adunat vreo 500 de semnaturi, si au reusit sa convinga "organele" sa-l lase pe Marinica sa plece in Germania, sa se opereze la ochi- ochi care mai tarziu am aflat ca oricum ii juca in cap- si el si perechea sa. In special dupa... fete tinere.
A plecat Marinica. Cu mandrie in desaga, recunostintza in suflet, si servetzel in dinti. Si dupa operatie, a uitat drumul spre casa. Cica nu mai aveau aia de la Tarom zboruri spre Romania. Doar Pan Am-ul mai circula- spre America. Spre usha noastra...
Ani mai tarziu am cunoscut-o si pe Marioara. Intr-adevar, femeie de femeie! Frumoasa FOC- in special cand o auzeam la telefon. Imi aducea aminte de un aruncator de ciocan din lotul olimpic al Germaniei de Est. Si semana mult, mult de tot cu un bulldog ce-l avea vecina de la 4 . si-l iubea pe marinica. Rau de tot! L-ar fi strans in bratze pina cand i-ar fi sarit cuiele din gatlej. In ochi. Dar si Marinica o iubea pe ea. Aproape la fel de mult cum isi iubea si elevele de la liceul de fete. Pe toate le-ar fi iubit. Cica le iubise pe vreo 4-5 atit de mult, incat facusera comitet parintii lor. Si l-au asteptat in spatele liceului sa-si arate recunostinta si respectul. Cu 2 lopeti si vreo 3 scanduri. De l-a intors Marioara cu cearceaful vreo 2 saptamani. Noroc ca a devenit cometa. Ca altfel nu cred ca mai apuca un an ca profesor. Sau sotz. Sau om la inaltime. Ar fi ajuns martir si erou al poporului. Vreo 2 metri sub pamant.
Nimeni nu stie exact cum si cand a alunecat Marinica pe balcon. Dar de cate ori venea la noi in vizita, Marioara ne povestea ziua care le schimbase viata si dragostea ce o aveau unul pt. altul. Si i se aprindeau ochii in cap, zambea galesh, si intinerea cu 20 de ani. Era fericita si multumita de viata. Si ii placea sa spele rufe. Mult de tot. Avea masina de spalat, dar tot de mina le spala. Cica-i aducea aminte de... tineretze. De vremea cand i se indeplineau toate dorintzele...
Marinica si Marioara locuiesc si acum in California. Sant bronzati, asezati, si realizati. Fetitza lor are peste 30 de ani, a terminat facultatea, e casatorita, la casa ei. Ei au ramas singuri, ca doi porumbei, cu dragostea lor nemuritoare.
Chiar daca Marinica refuza sa manance tocanitza de ciuperci, si locuiesc doar la parter. Nici cu liftul nu mai circula...dar cuie si servetzele tot mai molfaie...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
Posted 17/12/08 @ 19:18
andrei 08 MAI 2008
