 |
Dl. Goe.
In afara de Mitica, a fost (si ramane!) personajul meu favorit din Caragiale. “Marinerul” mereu m-a facut sa rad de una singura, sa ma crucesc de cat de capiate si deshucheate erau si mamitza, si mam’mare si tanti Mitza, care mai de care mai “dereglata”. Iar Dl. Goe? Copil mai descreierat si mai smintit ca el inca n-am avut ocazia sa intalnesc. In "tineretze" ii admiram "silintza" pe care si-o dadea, hotarirea cu care decima tot ce-i iesea in cale. Mai tarliu, admiram talentul si dezinvoltura cu care l-a "pictat" Caragiale. Pina cand…
am nascut.
Imediat ce a sosit Dra Piscot, am incetat de a mai rade cand citeam peripetziile lui Goe. Zambeam stanjenita in fatza paginilor, dar in gand ma rugam la Doamne Doamne sa nu ma fericeasca cu o “dra Goe”.
Eh, neamule… de ce-ti e frica..de aia nu scapi.
De aproape 2 ani- de cand a inceput fiica-mea sa faca pasi- fara sa vreau am devenit o “mamitza” originala- mai ceva ca cea a Dlui Goe.
Multa lume imi spune ca-s norocoasa- am un copil sanatos, frumos, destept, descurcaretz, intreprinzator, curios.Impielitzat.Cica... sa zic merci ca nu ma plictisesc . Cu primele 2- chiar 3- adjective n-am probleme. Restul de “ele” mi-au scos peri albi in mai putin de 22 de luni.
Dl Goe este un amator. Un impostor, un sharlatan. Nici macar nu pute pe langa odrasla mea!!! Ea, cea care s-a baricadat in baie de la frageda virsta de 11 luni. Ea, cea care doar la un an si 3 luni a tras apa ca sa-l oparasca pe tati in timp ce se imbaia. Si a mai avut si “prezentza de spirit” sa rida in barba si sa o ia la sanatoasa, sa nu vaza tati cine l-a “fiert” in timp ce era cu samponu’ in cap.
Ea cea care ne inchide afara pe terasa, si sta in casa, cu nasul lipit de geam si ne scoate limba. Dl Goe??? Hai sa fim seriosi!!!! "Ala” e o copie patetica. Eu am originalul. Original ridicat la puterea a 10 a. Ca sa nu spun a 100 a.
Mereu am impresia ca sint un hamster care alearga in “gol” pe o roata de-aia deshalata, fara sa se poata opri. Nu stiu cand m-am urcat… si habar nu am cand ma mai dau jos. Si alerg in gol dupa fiica-mea. 25 din 24. Noaptea cand dorm, tresar fara sa vreau, ma trezesc transpirata toata …si ma sperii ca iar a deshurubat si a ascuns toate manerele de la mobila de dormitor a lui “mam’mare”. Ca iar a incercat sa asasineze pestii din acvariu. Iar i-a prins urechile in agrafe motanului Marmelada- si l-a si rujat cu un ruj roz sidefat!… Poate ca iar s-a bagat in posheta lui mam’mare, ca sa-i dea bani de buzunar lui “Tataie Micea”(Dap, ia de la bunica ca sa-i dea lui bunicu- cica sa aiba bani de bobo si de lotto cand merg ei doi la plimbare!!!). Dar Dra Goe a mea doarme. Ca un ingeras, in bratze cu Ziza-ursuletzul ei mult iubit si tres jegos- pe care-l foloseste ca “bebe”, batista( cand e mucoasa, cu Ziza se sterge la nas- ea are alte folosintze pt servetelele de nas!- dar am sa revin la acest subiect…sensibil), sau… arma. Daca o supara careva, ii arde o Ziza dupa ceafa sau la tzurloaie, de il lasa fara piuit- si sforaie in surdina. Chiar ca seamana cu un ingeras. Si stau si ma holbez la ea, si ma minunez … ca o mogaldeatza de om poate cauza asa prapad si dezastru..calamitatzi… din pacate mai TOATE bine planuite.
In tot acest... circ, am si eu momente de ragaz. De 2 ori pe luna, Sambata, o duc la socrela in vizita. Ramane acolo peste noapte, cateodata si 2 zile. Deci.. am timp sa dorm mai mult, sa imi trag sufletul, sa repar mobilierul, lampile de prin casa, si sa gasesc minerele de la dormitorul mamei.
Sambata ce a trecut avea sa fie asa o zi. Liniste si ceai de tei, o dupa-amiaza petrecuta la soare cu un roman de amor de duzina in bratze, iar seara, un film in compania sosului.
M-a trezit EA Sambata dimineatza cu un pupic si o perna peste ochi, cu un "hai mami, veau Nemo". Am privit ceasul cu jind- 8:30. Cam tarziu pt ea, cam mult prea devreme pt mine. N-am avut de ales, am executat ordinul. Nemo Barosanul ma astepta in DVD player. Numaram minutele pina cand aveam sa plecam spre socrela, chiar daca stiam ca imi va fi un dor nebun de ea. In timp ce ea incerca din greu sa strice DVD player-ul, eu am inceput sa adun rufele de prin coshurile din casa, sa schimb asternuturile, sa incerc cat de cat sa fac ordine. Am iesit si afara putin, mai da cu matura, mai fa lista de cumparaturi, mai arde gazul degeaba, mai trage de timp.
De obicei, odrasla mea are radar. Daca nu sint in zona ei de "atac"- adica...cel mult 5 metri patrati, se declansheaza sirena "MAMI MAMI MAMI MAMI MAMI MAMIIIIIIIIIIIIIII"-de-mi vine sa ma arunc in fatza unui tramvai de buna voie si nesilita de nimeni. (Noroc ca la noi in "sat" nu mai circula tramvaiele de vreo 40 de ani). In timp ce eu faceam pe "zeitza domestica", sus la fiica-mea in camera se facuse liniste ca la teatru. Am ciulit urechile, nic..doar Nemo lalaia de unul singur la televizor. Mi s-a parut ca aud apa in baie, dar m-am gandit ca nu l-ar parasi ea pe Nemo cu una, cu doua. Am strigat-o...mi-a raspuns... Timp de 3 ore, in timp ce tot gaseam cate ceva de facut in casa, o tot amenintzam cu "hai sa mergem la buni Geta". Singura n-a ramas decat vreo 10-12 minute, nici mai mult, nici mai putin.
In cele din urma, m-am hotarit ca e cazul sa decolam. Am imbracat-o la tzol festiv- rochitza de panza topita, papucei asortati, punga cu cele 22 de filme favorite pe DVD, posheta cu rujuri, guma de mestecat si parfum,Ziza, si un biberon cu lapte(da, stiu. Are 2 ani juma' si n-ar mai trebui sa bea lapte cu biberonul. Care se incumeta si are curajul sa se lupte cu ea, va poftesc la noi in vizita. Sa o lecuitzi voi. Ca eu am renuntzat!). Si gata.
Sus in carutza-in spate EA, centura si Ziza. Baba(je) in fatza, calare pe covrig. Pina am intrat pe autostrada, a stat linistita, mi-a facut bezele, si mi-a facut serenada cu "shiki shiki bam bam" din Inima de Tigan.
Soare afara, soare si la mine-n sufletzel. Imi vedeam "libertatea" cum se apropia, cu fiecare mila pe care o parcurgeam spre casa socrilor. Mergeam doar cu 70 mile la ora, linistita, ca la promenada. Ea in spate.."mami veau lapte". Mama buna si intelegatoare ce sint, i-am intins biberonul. Si cum mergeam eu linistita ca un bolid, o aud pe Dra Goe cum se ineaca cu laptele. Trag un ochi in oglinda retrovizorie( asa-i botezata, nu? sper ca da); Bibica mea tushea, facuse ochii cat cepele, si se facuse oleaca albastrie la fatza. "Puiule, ce e mami? Iti e rau?"
N-am ajuns sa ma repet. Din pantecele puiului meu s-a auzit ecoul unei furtuni nedezlantuite. In secunda nr. 2, fiica mea a preluat rolul unei fantane arteziana. Dadea cu lapte peste tot. Pe scaunele de piele, pe bluza mea de voal, pe schimbatorul de viteze, pe mocheta masinii. Ce puteam sa-i spun? "Vomita, mami! DA TOT AFARA!". Ea lumina vietii mele, m-a ascultat. Si pe nas, si pe gura, numai branza telemea. Nu stiu de unde atita branza sau lapte, ca n-am mai trecut pe la o stina de cel putin 5 ani...
Ma tot uitam in oglinda, tot trageam ocheade printre scaune, in sperantza ca a trecut furtuna. Da' de unde! Dra Goe nu se lasa cu una cu doua. Da-i cu laptele stricat, da-i cu branza .Cand ma uit mai bine, vad ca se ineca cu CEVA... o bucata IMENSA de ...branza..ca era alba si MARE. "Scuipa, mami! Da tot afara!".
Si a dat. M-a pocnit cu bucata de "branza" chiar in moalele capului, in pletele mele de haiduc reciclat. Cand s-a oprit ea, am oprit si eu masina, pe "shoulder"- pe "umar", unde este refugiu. Dar pe partea stanga, unde-i viteza mai mare . Am dat-o jos din masina; putzeam amandoua ca doua capre de la stina lu' Nea Gheorghe a lu' Marghioala a lu' Fleashca. Doamneeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!!! Da-mi putere!!!!!!!
Am luat-o in bratze, ea plangea, eu o pupam- asa "branzita" cum era, am inshfacat 2 sticle de apa si cutia cu servetele din masina, si m-am bagat cu ea in SHANTZ, unde aveam mai mici sanse sa dea vreo basculanta peste noi. Am incercat sa-i dau rochitza jos... avea un strat sanatos de ..branza pe ea... Cu chiu cu vai, am dezbracat-o la chilotei, si am inceput sa o sterg cu servetzele. Ne apuca primavara in shantz daca o tot stergeam cu servetelele. Asa ca... sa nu mai planga...am inceput sa o stropesc cu apa. Am ajuns de ne-am facut baie la amandoua pe marginea shoselei. Ne-am turnat apa-n cap, ne-am pupat, si masinile ne claxonau de zici ca erau la show de striptease. Bun si asa. Pina cand am urcat-o in masina, fiica-mea ridea . Iar eu...eu incercam sa nu de la mirosul din masina. N-a mai fost chip sa o urc in scaunul ei de "pitic voiajor"..asa ca i-am trantit-o pe Ziza jegoasa in bratze, am pus-o pe bancheta din spatele meu si i-am spus" nu te misti de-acolo, asa-i Bibi?" "Nu mami! Stau cuminte".
Si a stat. Cand am ajuns la socrela, mai sa faca shoc, saraca. In loc de nepoata si nora, s-a trezit cu doua branzoiace pe batatura.
Noroc ca e femeie descurcareatza si ea. Mi-a intins furtunul, si a plecat sa-mi aduca un lighean cu apa clocotita, sapun si perie de sirma. Am dat cu furtunul pe scaunul Piscoatei, pe pantofii mei, geanta ei , tot ce a fost in raza Piticului de atac. Inclusiv pe ea. Si pe mine .
M-am bagat in masina, sa vaz ce si cum. Si cand ma uit mai bine la bucata de "branza" cu care se inecase fiica-mea..ce sa vaz? Nu era branza. Erau doua shervetzele de nas- kleenex- albe, NERUPTE, facute ghemotoc, pe care Dra Goe le inghitzise dintr-o singura incercare. CUM CAND UNDE si DE CE a facut asta..habar nu am. Dar sa vina careva cu un sac de bani si cu 2 servetele..sa mi le dea sa le inghit intregi, n-as reusi. Pe onoarea mea!!! Eu ma inec de la o samantza de floarea soarelui! Iar fiica-mea se infrupta cu shervetzele intregi!
Am frecat la interiorul carutzei mai bine de o ora. Pina am terminat eu, fiica-mea era deja imbaiata, parfumata, si intzolita intr-un costumas mov - tricou si nadragei scurti-cu o pisica parshiva cu ochi langurosi pe piept... ce-ti e si cu moda asta , si astepta sa-i puna bunica-sa masa "la iarba verde", in curte. A mancat paste cu carne, caise, pepene, struguri, a alergat pisica prin curte, a furat si niste struguri necopti din vie (daca a vazut ca-s acri, a gasit alta trebuintza pt ei- a aruncat cu ei in noi!), fara a se vaita de dureri, gretzuri sau ametzeli. Iar eu.. vai mama mea. Putzeam a branza, eram ametzita, si incercam sa imi calmez stomacul.
Am ajuns acasa pe la 8 seara( dupa ce am fost la cumparaturi, unde n-am stat la nici o coada...ca toata lumea fugea de mine si de parfumul meu ca de holera!), obosita, cu senzatia de voma si de lesin dupa mine.
Am plecatca din pusca sus, in baia din dormitorul nostru- al meu si-al soatzei- si direct in fatza tronului m-am oprit, sa-mi usurez stomacul. Cand ma uit mai bine, WC-ul infundat cu o cutie de servetele. Sub stare de shoc, m-am dus in cealalta baie de sus. Si acolo, tronul plin de servetele. Tirish, grabish, m-am dus la baia de jos. Idem si la fel. Ahhh...linistea aia nenorocita in timp ce se preumbla Nemo prin fatza ochilor mei. Mi-a trecut si pofta de voma,si pofta de plans. Nici sa urlu ca o fiara nu mai aveam putere. M-am tirit pina sus in dormitor, si m-am intins pe jos, pe mocheta. Acolo am ramas mai bine de doua ceasuri. Imi tziuiau urechile, si ca prin vis, am auzit-o pe mamitza Dlui Goe tipand "la bulivar, birjar! la bulivar!"...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
Posted 03/04/09 @ 20:03
+12
