|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
Androix
| Vacanta in Maroc
Acest mesaj a fost trimis de
Androix
pe data de 12/07/2008 la 16:40
.:. 6552 vizionari
.. Exista 14 raspunsuri la acest anunt
|
 |
A fost o vacanta atat de reusita ca merita un jurnal detaliat, chiar mi-a parut rau ca nu am scris impresiile pe loc dar m-am limitat numai la poze, nu multe vreo 800 
Prima zi: PLECAREA
Nu am zburat niciodata cu avionul si mi-era tare frica. Imi propusesem sa beau ceva sa prind curaj  pana la urma am renuntat sa nu ma trezesc vorbind si sa ma fac de ras. Asta nu inseamna ca nu am fost cam "pafarista" si nu am fost la un pas sa raman pierduta prin aeroport in Paris pentru o amarita de tigara 
Primul zbor bucuresti paris a fost destul de zgaltait, decolarea nu-mi place nici sa ma pici cu ceara, pana ajunge avionul sus mi-e rau de frica. Am mai stat si la geam si ca o masochista ce sunt m-am uitat numai in jos. Mi-era teama de aterizare dar asta e floare la ureche sau poate am avut parte de niste piloti buni.
Ajunsi in paris aveam de asteptat vreo 3 ore. Am haladuit prin magazine, nimic interesant, n-ai spune ca-s fara taxe sunt toate cele scumpe de n-ai nici cea mai vaga impresie ca ai facut vreo afacere. M-am plictisit repede si am inceput sa intreb in stanga si-n dreapta unde e zona unde se poate trage un fum. Pai nicaieri! Afara!  Hellllooooo! Mai am de stat 3 ore, plus inca 3 paris casablanca, vreti sa intru in sevraj??? Pana la urma aud o varianta mai accesibila: treceti de security si imediat dupa puteti fuma, dar la intoarcere trebuie sa fac iar controlalele. OK, nu-i bai, ce nu face omul pentru o tigara. Daca te gaseste calatoritul alaturi de doi nefumatori dintre care unul chiar "fanatic" sa nu astepti din partea lor vreun dram de intelegere...
Am trecut de zona de security, fac si vama, ma intreaba nenea ala ce-am facut de n-am iesit mai repede ca doara avionul de bucuresti a aterizat deja de vreo ora si mai bine, ii zic sa stea pe pace ca nu plec nicaieri ma intorc inapoi si il intreb unde pot sa fumez. Ma indruma, evident ca tot aia pesimisti au avut dreptate: afara se fumeaza sub cerul liber deci a trebuit sa ies de tot. La sosiri ies frumusel pe o usa, nu ma intreaba nimeni de sanatate, ajung intr-o sala de asteptare mare si apoi direct afara, in parcare. Gasesc o bancuta si ma asez sa-mi savurez tigara. Meditez in voie. E un vant de te sufla de pe picioare si eu sunt imbracata intr-un maieutz de starnesc mila oricui ma vede cum tremur de frig. Aici ori au iesit numai romani sa fumeze ori si fracezii sunt jegosi. Cosul de gunoi este inconjurat de mucuri de tigari, de peturi si ambalaje de tot felul.
OK, ca o romanca adevarata ce ma aflu ma hotarasc sa "dezvirginez" cosul de gunoi cu tigarea mea si sa fac drumul de intoarcere. Aeroportul este de o mie de ori mai mare si mai intortocheat decat otopeniul asa ca la venire mai ca nu am aruncat graunte pe jos ca sa stiu pe unde sa ma intorc. Si dau sa intru pe usa unde nu m-a intrebat nimeni nimic. Si intru. Unde nu se napusteste asupra mea un negru mare care ma ia la intrebari: care-i treaba, unde vrei sa te duci? Pai, vreau inapoi la terminal ca am fost sa fumez. Cine ti-a dat voie sa iesi? Unde ti-e cartonasul? Si agita o bucata de carton pe care scria ceva. N-am frate, ma lasi? Da cine te-a lasat sa iesi, pe unde ai iesit? Chiar pe usa asta, si nu m-a lasat nimeni sa ies, am iesit pur si simplu si nimeni nu m-a intrebat nimic. Nu se poate sa te intorci! El vorbea in franceza, eu in engleza si pe alocuri cand m-am enervat de tot in romana Deja ma simteam ca in filmul terminalul doar ca eu eram pe-afara, cei doi nefumatori ma asteptau inauntru, franceza mea era tare ruginita (eheiii, daca se intampla asta la intorcere stiam sa negociez in franceze mama mama, toate numeralele le-am invatat ) si asta mare si negru de respira greu si se agita pe langa mine cik nu ma lasa sa intru. Pana la urma isi face mila si mai ca ma usuie sa plec mai repede. La doi pasi doua tipe care pareau ca lucreaza acolo, le intreb in speranta ca stie vreuna engleza pe unde s-o iau ca sa ajung la terminal. M-a luat frumusel, aproape de urechi, m-a scos pe usa unde ma certasem cu negrul, in trecat l-a boscorodit ca mi-a dat voie sa intru si m-a scos in sala de asteptare de unde mi-a aratat pe unde s-o iau ca sa ajung. OK! In sfarsit! Asta vroiam, frate!!! Nu tineam neaparat sa intru pe la sosiri ci sa mi se arate si mie pe unde s-o iau. Dar cum el saracul nu vorbea engleza iar eu nu vorbeam franceza ne-am inteles din parti.
Am ajuns in Casablanca fara alte incidente si am fost fericiti sa ne intalnim cu Ciprian, nasul nostru, care a venit sa ne ia de la aeroport. Era deja tarziu si nu am vazut mare lucru din oras, cert este ca fiind intuneric si el s-a ratacit si a zis sa nu ne facem griji ca aplica metoda lui favorita: conduce pe unde vede cu ochii pana ajunge intr-un loc cunoscut Ce sa faci, nevoia te invata, nu cred ca exista o alta metoda intr-un oras atat de mare.
(Cu alta ocazie cand am cerut indicatii trei trecatori ne-au spus trei variante diferite. Doar unul a avut dreptate dar nu am stiut asta pana ce un al patrulea nu s-a oferit sa ne duca el insusi cateva minute pana la primul indicator.)
******
A doua zi: PANICA LA POPICE
Ce face un om normal care traverseaza, ajunge in mijlocul benzii si este claxonat de o masina care se apropie pe acea banda? Raspuns: se intoarce pe trotuar, dar daca e marocan merge catre mijlocul strazii chiar daca din celalalt sens vin multe masini in viteza.
A doua zi cum Ciprian trebuia sa mai mearga la munca, undeva intr-un orasel la cativa km de casablanca, ne-am hotarat sa mergem cu el acolo sa bem o cafea apoi sa ne lase pe plaja pana la pranz cand venea sa ne ia la masa. Vineri fiind luam masa cu colegii lui care au obiceiul ca vinerea sa mearga toti intr-un alt orasel, care se numeste 17, ca sa manance mancare traditionala la o terasa sau ceva de genul si apoi la o cafenea sa bea cafeaua.
Pana la iesirea din Casablanca mersul cu masina dar si pe jos este o adevarata aventura. Cel mai indisciplinat taximetrist din bucuresti ar fi facut de rusine acolo. Este un haos si o debandada cum rar mi-a fost dat sa vad. De fapt pana in ziua aia nu mai vazusem nicaieri. Fiecare e in legea lui. Singura regula respectata, dar nici aia mereu este culoarea rosie a semaforului, care btw nu se aplica si la pietoni, desi cred ca dpdv legal se aplica dar nu o respecta nimeni. Asta dintre putinii pietoni care traverseaza pe la semafor (nu am vazut treceri de pietoni, la fel cum nu am vazut nici semafoare pentru pietoni). Restul traverseaza pe unde le vine, aidca fix prin mijlocul strazii. Si nu cred ca am vazut mai mult de doua stradute de o singura banda, majoritatea au cate 4 benzi pe sens din care una e ocupata cu masini parcate. Pietonii nu sunt singurul obstacol de ferit si de ocolit, mai sunt si sute, mii de scuteristi sau biciclisti care chiar nu au nici o regula, merg pe unde vor ei. Daca lovesti vreunul nu conteaza ce-a facut e vina ta ca sofer. Motiv din care nu cred ca am vazut mai mult de doua scutere cu oglinzi. Nu se asigura, nu se uita in spate, nu semnalizeaza. Singurul lucru bun este ca ii auzi zumzaind pe langa tine si ai cateva secunde sa te intrebi prin ce parte o sa-ti taie calea. Dupa care PAC! e in fata ta si tu stai sa-l iei sus pe capota. In astfel de conditii la noi in masina era isterie generala. La inceput eram toti muti de uimire apoi radeam isteric intrebandu-ne cate minute mai sunt pana luam unul intre faruri. Toate masinile sunt strambe pe la colturi Nu au vopseaua sarita, iar daca au avut un incident mai serios sunt revopsite in locul respectiv, dar reparatia la tablaraie e facuta la ciocan.
Am scapat pana la urma din oras unde s-a mai domolit putin traficul.
In Mohamedia, orasul unde trebuia sa ajungem, a fost foarte frumos. Cred ca este un fel de statiune la ei, dar au si industrie. In centru au numai cafenele si terase, foarte frumoase, ingrijite, curate, flori, gradini si o cafea buna de n-ai mai pleca de-acolo.
Pana la urma am plecat ca eram nerabdatori sa vedem oceanul si sa facem baie! Brrr, o apa rece de am bagat un deget si mi-am luat adio! Si totusi in apa se facea baie. Probabil sunt obisnuiti. Valuri mari, salvamarii nu au timp de prostii. Cat e plaja de intinsa, cam cat cea din olimp chiar mai mare, nu se face baie decat grupat intr-o singura zona pe la mijloc. In dreptul acelei zone stau salvamarii si fluiera cat ii tin plamanii. Fac semne de pe mal si nimeni nu depaseste zona impusa. Nici in lateral iar in larg nu mai vorbesc.
Ma intorc la prosop dezamagita ca nu pot face baie si constat cu uimire ca un grup de patru pusti, localnici dupa vorba dupa port, rasucesc de zor jointuri si fumeaza si beau ceva ce pare a fi vin. Vorbesc tare, rad si se uita la noi. Cred ca suntem subiect de glume pentru ei, la fel de exotice pentru ei cum sunt si ei pentru noi.
La ora pranzului ne pornim catre oraselul unde urma sa mancam. La ei, in locurile unde unde se mananca "traditional" din toate punctele de vedere se cumpara carnea de la tarabe si exista gratare care ti-o prepara. De servit se serveste intr-un al treilea loc, un restaurant cu terasa, dar nu va ganditi la cine stie ce, cam cum sunt la noi terasele cu mici in piata obor Am cumparat niste carne de vita care statuse intr-un sos condimentat, un amestec de carne care seamana fosarte bine la gust cu micii romanesti si un tajin (asta e o chestie specifica a lor, asa se numeste de fapt vasul in care se prepara si care este din lut cu capac in care se pune ce-ti trece prin cap: pui, peste, vita, legume de tot felul, cus cus totul inecat in curry de-ti raman degetele galbene, caci am uitat sa spun asta se mananca asa cu mana goala). In loc de fata de masa iti aseaza o bucata mare de hartie si in loc de servetele aceeasi hartie taiata in bucati mai mici. Coca cola este intr-adevar o bautura universala incat si acolo era foarte apreciata. Nici un satuc pe care l-am strabatut nu era lipsit de cel putin un magazinas care sa vanda printre altele si coca cola.
In fiecare restaurant de acest fel exista langa tejghea o chiuveta la care oamenii se duc sa se spele pe maini inainte si dupa masa, ca v-am zis, ramai cu degetele galbene si "servetelele marocane" nu fac fata. Nu cu sapun ci cu putin tide care te astepta pe o farfurioara.
Va dati seama ca in acest peisaj colorat (nu in senseul rau al cuvantului ci in sensul de culoare si specific local) noi eram foarte usor de remarcat asa incat gazdele noastre au fost foarte primitoare si ne-au adus tacamuri, chiar curate. Toat felurile de mancare au fost delicioase!
Apoi ne-am intors in Casablanca si spre seara ne-am invartit prin centru unde incepusera reduceri la mai toate magazinele de marca. Nu puteam sa ratez ocazia sa ma aleg cu un tricou absolut la fel cu alte cateva pe care le aveam deja doar pentru ca costa doar 5 euro si era de la naf naf
www.dropshots.com/Vacanta2008#date/2008-07-04/10:51:18" target="_blank">Poze din Mohamedia si 17
*****
A treia zi: CASABLANCA
Nu stiu de unde pana unde CASA, am eu asa o banuiala, dar acum nu se mai potriveste atat de bine pentru ca in proportie mare sunt blocuri. Nu gri ca ale noastre dar oricum. Este un oras imens in care mare parte din cladiri sunt construite recent, alte multe se construiesc acum.
Ca orice oras are zone selecte, zone rau famate, centru istoric, bazar, piete si centru modern cu magazine.
La capitolul curatenie sunt cam ca noi, nu sunt munti de gunoaie dar nici nu te gadila la ochi. Si la ei se pune praful in cateva ore cu toate ca nu duc lipsa de vegetatie. Palmieri cat vezi strada de lunga, flori, leandri, majoritatea zonelor sunt frumoase si ingrijite. Din acest punct de vedere Casablanca are un oprescu de nota 10! Si ca tot m-am intors in plin scandal DALI nici acolo nu exista vreo firma de genul in schimb in fiecare parcare sau chiar pe fiecare petic paralel cu trotuarul daca stationezi si doar cateva minute trebuie sa platesti. Marocanii au un stil aparte. Zici ca sunt fantome. Nu vezi pe nimeni dar cand sa pleci apare unul din pamant din iarba verde sa-ti ia banii pe parcare. Mai multi daca a fost pe faza de la inceput si te-a ghidat sa te parchezi si apoi sa iesi si mai putini daca n-a facut nimic. Cert este ca trebuie sa platesti oricum ar fi. Daca pleci fara sa platesti risti ca la primul semafor un localnic transpirat si ganfaind sa ti se sprijine pe geamul deschis incercand sa-ti explice ca ai plecat si nu ai cotizat.
Au terase si cafenele la tot pasul. Toate scaunele sunt orientate cu fata spre strada si toti stau aliniati ca la cinematograf, beau cafea si se uita la lumea care trece. Daca vezi un scaun aiurea iti dai seama imediat ca ala trebuie sa fie vreun turist. Mergeam si tot auzeam Shushushushu, zic ce naiba ne tot usuie astia pe-aici? M-am lamurit SHUF inseamna uite. Se cam uita dupa fete marocanii si dupa turiste si dupa ale lor. 
Sunt deosebiti fata de ce m-am asteptat. Nu sunt foarte patrunsi de religia lor, in Casablanca nu toate femeile poarta batic, dimpotriva as putea zice ca sunt mai multe cu parul descoperit si imbracaminte normala. Altele au ales o cale de mijloc: au capul descoperit si poarta pantaloni moderni blugi sau de in. In schimb in sus poarta niste malete peste care trag camasi cu maneci scurte, iar in jos sunt mai lungi peste fund. Si camasile sunt moderne sport, cu nasturi mari si buzunare si cusaturi decorative.
Se cunoaste influenta europeana. Mi s-a parut ca felul de a fi si de a se imbraca al oamenilor ilustreaza imbinarea a trei culturi: araba, europeana si africana.
Ne-am plimbat prin centrul vechi care chiar iti aduce aminte de film chiar daca nu a fost turnat la fata locului Dar sunt o gramada de vilute vechi cu o arhitectura specifica foarte frumoasa cu gradini, bulevardul e ceva mai ingust, doar doua benzi pe sens din care una pentru masini parcate, iar in mijloc un mare scuar plin de verdeata: palmieri, flori, iarba, bancute.
Am vizitat o biserica catolica unde acum au loc doar expozitii, acum erau reproduceri dupa Rembrandt (desi reproduceri e cam mult spus erau de fapt doar niste fotografii) si se poate urca pe acoperis si in turnuri.
Expozitia se viziteaza gratis si chiar brosura cu reproducerile expuse unde erau trecute titlurile si locul unde se gaseste originalul era gratuita. In schimb ca sa urci pe acoperis era o taxa. O data achitata erai pe cont propriu. Se urca pret de vreo cinci etaje pe o scara ingusta si la fiecare pas te astepti ca porumbeii care populeaza turnul sa zburataceasca prin capul tau, daca nu macar sa-ti lase o amintire. Prima oprire pe acoperis: se iese pe o usa direct pe acoperis care este putin inclinat. Nu exista balustrade sau vreo opreliste. Poti sa zbori in voie. Cand am vazut prima intrebare care mi-a venit in cap a fost care o fi rata sinuciderilor  Ne-am pozat atat cat ne-am putut misca pe-acolo si apoi am continuat sa urcam. In final am ajuns in turn care este inconjurat de un balcon stramt. De-acolo ai o priveliste foarte frumoasa, se vede practic tot orasul. Cladirile cele mai inalte erau turnurile gemene (ca am uitat sa va zic dar tocmai ce-au terminat de construit doua cladiri pe care le-au numit asa, au 30 de etaje si sunt cele mai inalte din oras) si turnul uneia dintre multele moschei din oras. Iar poze in toate cele patru zari, filmulete si am coborit cu gandul se ne plimbam prin parcul pe care il vazusem de sus si care avea in mijloc o fantana arteziana foarte frumoasa.
Ce nu am vazut de sus este ca in jurul fantanii era o mare de lume, probabil iesita la plimabre ca era sambata. Multi vanzatori de diverse, in general cam aceleasi prostii care se gasesc si la noi in toate parcurile: baloane de sapun, papusele si jucarii gonflabile, masinute, tractorase, surubele. Ce erau acolo si nu sunt la noi erau multe femei care te imbiau sa te picteze pe maini cu henna si niste personaje imbracate cred intr-un costum specific cu mult rosu si niste palarii absolut odioase cu ciucuri si modele felurite si divers colorate care tin in maini niste intrumente mititele cam cum ar fi cinelul (nu sunt sigura ca asa ii zice) si tot suna din ele doar doar se opreste vreun turist sa se pozeze cu ei. Nu am scapat nici noi, mai mult la insistentele fotografului grupului care daca ar fi putut ar fi facut poze si la furnici. Asa ca eu si Oana avem poze cu acesti costumati, ca altfel nu stiu sa le zic pentru ca nu am reusit sa ma lamuresc cam ce ar vrea ei sa reprezinte, scuzati ignoranta. Cand ne aspteptam mai putin ne-au pus in cap palariile alea odioase si ne-am tras in poza.
Apoi ne-am mai plimbat putin si am facut poze in fata tribunalului care este o cladire superba.
Seara am incheiat-o intru club foarte dragut cu muzica de-a lor live, iar mie mi-a sarit in ochi in meniu BELLINI, un cocktail cu sampanie si suc proaspat de piersici, pe care l-am vazut eu la tv pe descopery ca se serveste intr-un bar din Venetia numai intr-o anumita perioada a anului atunci cand piersicile sunt numai bune. Aici se prepara cu lichior de piersici deci e musai sa gust si originalul. Asa ca m-am hotarat sa ma plimb cu ochii mintii si cu papilele gustative intr-un alt loc pe care sper ca-l voi vedea si in realitate candva. M-am inveselit dupa primul pahar si asa ca am mai luat unul 
Ne-am dus la culcare devreme, pe la 1 pentru ca a doua zi abia urma sa inceapa aventura noastra prin Maroc.
www.dropshots.com/Vacanta2008#date/2008-07-05/16:13:40" target="_blank">Poze din Casablanca
*****
A patra zi: El Jadida, Sidi Buzid, Essauira
N-a fost o vacanta lunga si tocmai din motivul asta nu am vrut sa stam doar in Casablanca. Asa ca putin inainte de a ajunge am pus la cale un mic traseu care mergea spre sud. Evident ca pe parcurs l-am mai taiat pentru ca nici de cat ne-am propus nu a mai fost timp daramite de cat era de vazut. Colegii lui Ciprian au ras de noi si au spus ca nu vom avea timp sa ajungem nici la Marrakesh. Asa ca duminica, dis de dimineata, pe la un onorabil 9 ne-am suit in masina si am luat-o spre sud. Prima destinatie ESSAUIRA.
Africa africa dar pana la Marrakesh sunt nu mai putin de 3 drumuri din care sa alegem. Unul era autostrada, celalalt mergea paralel cu coasta oceanului si ultimul paralel intre cele doua. Am ales sa mergem pe langa ocean pentru ca daca tot este sa mergem cateva sute de kilometri pe zi sa avem ce vedea.
Prima oprire am facut-o in El Jadida unde am vizitat orasul portughez, o cetate facuta prin secolul XVII de portughezi, ne-am pozat, am intrat prin catacombe, am vazut pe unde se ascundeau pe vremea aia de caldura si de cotropitori, pe unde fugeau cu barca cand se ingrosa gluma si ne-am facut o poza si cu asa zisul ghid ca avea niste ochi verzi de ziceai ca sunt pusi, foarte dragut baiatul dar nedumerit intr-un fel.
Cand am terminat cu orasul portughez ne-am gandit sa mergem sa mancam. Unde altundeva decat intr-o piata de peste. Cred ca din tot ce am mancat in maroc aici mi-a placut cel mai mult. Asa peste bun n-am mancat in viata mea. Conditiile asemanatoare cu cele din 17, dar daca treci peste asta nu-ti vine sa te mai opresti din mancat.
Baietii s-au dus sa cumpere peste din piata iar eu si cu Oana am ramas la masa unde am facut si prima gafa din nestiinta. Ne pozam si ne filmam intre noi si am zis sa filmam si imprejurimile cand de la o masa de localnici ni s-a facut semn ca NU. Asa ca ne-am conformat, ne-am cerut scuze, am zis mersi ca nu sunt totusi atat de hotarati incat sa ne faca aparatele tandari si ne-am pototlit. SI-au venit baietii. Au cumparat merluciu si creveti, pe langa astea am mai luat sradine pe care le aveau cei de la terasa. Din partea casei salata de rosii. Sardinele au fost dementiale, facute la gratar, date cu putina sare grunjoasa, eu cel putin as fi murit mancand. De data asta nici nu mai tin minte daca am primit tacamuri cert e ca de mancat am mancat cu mana asa de bun a fost. Cred ca pestele e singura carne pe care as manca-o mereu fara sa ma satur de ea. Cu conditia sa se lupte altii ca s-o curete si s-o prepare
Am plecat din El Jadida cu gandul sa ajungem in Sidi Buzid, o statiune apropiata, sa facem o baie si apoi sa ne vedem de drum pana la Essauira.
Sidi Buzid arata foarte bine, e o statiune cum ar fi la noi Mamaia. Am baut o cafea la o terasa si apoi am coborit pe plaja eu plina de speranta ca apa sa fie putin mai calda si sa pot face in sfarsit o baie. Nu de alta dar aici se balacea lumea pe toata lungima plajei, deci am tras eu concluzia ca trebuie sa fie mai calda.
Plaja destul de ingusta si arhi plina, pana la urma am gasit loc pentru prosoape chiar in primul rand  Apa nu era mai calda dar daca atata amar de lume putea sa se scalde eu de ce n-as fi putut? Asa ca ma dau bine cu crema stau putin cat sa intre in piele si ma duc in apa. Valurile mari m-au ajutat sa ma acomodez, si copiii din jur pe care ii gasea harjonitul tot pe langa mine  Pana la urma am reusit sa intru cu totul, deja nu mi se mai parea atat de rece, era chiar buna dar din cauza valurilor uriase nu puteam sa inot ci doar sa ma arunc deasupra lor ca sa nu ma bage ele pe mine dedesubt. Un chiot si o veselie generala, parca se pregatea ceva dar eu si restul grupului nostru eram cam pe dinafara.
Pana la urma am iesit din apa si a intrat Mihai care statuse pana atunci sa pazeasca aparatele foto si ce mai aveam. Am stat la soare, ma simteam super bine, de la 35-36 de grade ma racorisem si stateam sa ma usuc la soare. Iese si Mihai si avem un sfat in plen: e cazul sa ne mutam prosoapele ca o sa vina refluxul si suntem cam aproape. Pana la urma ne razgandim ca oricum nu mai stateam decat sa ne uscam si apoi plecam cu totul. OK. Patru capete si patru perechi de ochi isi propun cu voce tare sa fie atenti la val.
La un moment dat stateam in picioare in apa in fata prosoapelor la vreo 2 metri, zic sa ne uscam mai repede si vorbeam. Si vin doi in fuga din apa, prima data am zis ca se joaca, desi erau adulti in toata regula, si m-am ferit ca stropeau cu picioarele. Cand colo astia se alergau ca sa se invineteasca pe la ochi  Chiar langa noi. Ce s-or fi suparat ei prin apa nu stiu ca se certau si-si carau pumni si picioare in gura. Lumea ca la balci, si noi la fel ca doar faceam destul nota discordanta nu era sa facem si acum. Unul dintre ei incepe s-o ia pe coaja dar nu se lasa mai prejos. Se duce unde avea cearsaful tot strigand ceva. Noi am zis gata hai ca spectacolul s-a terminat, sa adunam si sa ne ducem in treaba noastra. De unde? Ala se dusese sa scoata umbrela din nisip, numai bucata de jos, si s-a intors si a inceput sa-i care aluilalt pe spinare cu batul ala de umbrela de-l pusese la pamant.
I-am uitat pe scandalagii in plata lor intr-o fractiunde de secunda, cand cu ochii si gurile cascate la ei a venit valul si ne-a inecat prosoapele si hainele in apa si nisip Numai aparatele foto ce le-a ridicat Mihai in ultima clipa in rest si papucii mi-erau plini de nisip si nu erau de plaja ca sa-i pot clati si incalta asa. Problema este cum merg eu pana la masina in fundul gol? Ca la noi mai merge sa te plimbi 50 de metri de la plaja in costum dar acolo unde erau femei care intrau in apa cu hainele pe ele nu prea merge. Noroc ca a scapat cate un tricou pentru mine si pentru Oana dar nu va spun cum am alergat pana la masina, nu pentru ca ma simteam dezbracata ci pentru ca ma frigea asfaltul la talpi! 
Ne-am schimbat in haine curate si uscate in masina si am plecat spre Essauira. Tot pe langa ocean, drumul urca si cobora, dupa fiecare urcus ne astepta o priveliste superba cu ocean, valuri, plaje pustii. In conditiile astea ne-am oprit de mai multe ori ca sa facem poze, ca pipi nu aveam unde ca era un camp intins ca in palma, nici un ciuline nimic dupa care sa te pitulezi Si ne cam trecea pentru ca era o caldura infernala si beam apa in disperare.
Pe drum am avut surpriza sa intalnim si o duna de nisip exact ca in desert, destul de marisoara. Pacat ca am vazut-o cam tarziu si nu ne-am putut opri chiar langa ea, dar am fotografiat-o de la distanta. Ciprian, un impatimit al plantelor, a ramas la masina si nu s-a putut abtine sa nu culeaga o floare de cactus. Auch! Si cand te gandesti ca Mihai era ala care atragea toate accidentele.
Am ajuns in Essauira la fix ca sa gasim cazare si sa facem poze la apus. Essauira este o statiune micuta dar cocheta, sunt si hoteluri dar si pensiuni. Prima in care au intrat baietii ca sa vada preturi si camere a fost si cea mai frumoasa si desi am mai mers la inca vreo doua pana la urma tot acolo ne-am intors. Arhitectura si toate decortiunile interioare erau specific marocane, foarte frumoase, abia acolo am simtit pe deplin ca suntem in vacanta in maroc.
Gazdele foarte primitoare ne-au invitat sa le vedem terasa de pe acoperis cu vedere la ocean si ne-au servit un ceai marocan. E facut cu frunze de menta proaspata si are un gust bun daca il bei repede ca devine putin amar si daca faci abstractie de faptul ca e foarte dulce. Aveau sezlonguri acolo si zic super, maine aici venim la plaja. Apoi tot eu ma razgandesc, ce proasta sunt: cum sa faci plaja pe acoperis la o suta de metri de plaja si ocean??? Da maine sper ca nu mai bate vantul in halul asta.
Gata, am facut poze cu soarele la apus, ne-am imbracat si am plecat sa vedem si noi cetatea veche unde distractia era inca in toi.
Oaaaaa, aici e de noi! Primul bazar autentic! Papuci cum am vazut eu in national georgraphic! Super! Maine dupa plaja neaparat venim la o tura de shopping! Ne invartim, ne cumparam smochine, "gustam" masline de tot felul pe saturate si pana la urma ne cumparam o shaworma cu branza la risc dar avea sa fie super buna, pe care o mancam la o terasa unde ca sa nu fim usuiti mai cumparam un ceai marocan.
NE intoarcem la pensiune, mai stam putin pe terasa, nu inainte de a spala prospul si hainele pline de nisip si apoi ne culcam.
www.dropshots.com/Vacanta2008#date/2008-07-06/14:19:16" target="_blank">Poze din El Jadida, Sidi Buzid si Essauira
*****
A cincea zi: PRIMUL ANTRENAMENT IN BAZAR SI POMUL LAUDAT
A doua zi de dimineata am luat micul dejun inclus in pretul camerei cam saracut pentru 4 romanasi invatati cu oua, sunca, branza, cremwursti, unt, cascaval, mezeluri de doua feluri, dulceata, miere si astea toate la un singur mic dejun. De ce i-o fi zicand mic ca la noi e mare Ma rog, am primit lapte, cafea, suc de portocale dar de la cutie, croissante de patru forme ca de goale toate erau goale pe dinauntru, unt si paine. Am mancat la unt pe paine cat nu mananc intr-un an. Eu nu ma prea dau in vant dupa chestii dulci dimineata asa ca pentru mine nu prea era altceva decat unt. Pana la urma a fost bine si asa, ne-am impachetat si am plecat pe plaja. Desi era dimineata se simtea cum arde soarele si abia asteptam sa facem baie. TEAPA! Ciprian uitase sa ne spuna dar Essauira era vestita pentru vantul care te lua pe sus si acolo se adunau impatimitii sporturilor care implica apa si vant: parapante, wind surf tot felul de ciudatenii d-astea. Dar nu va ganditi ca erau cum sunt la noi pe plaja aia cu banana. Nuuu, erau practicanti d-aia seriosi, fiecare cu echipamentul lui, deci nu pentru novici si de inchiriat asa de fun niciatat. O plaja lata cat vezi cu ochii, dar goala goluta. Ne-am luat noi de ganduri ca eram singurii tantalai cu prosoapele la subrat si lotiunile de plaja in mana, batea un vant de spulbera nisipul. Daca nu l-ar fi udat apa in fiecare zi s-ar fi facut dune ca in desert. Deci nu poate fi vorba de plaja. Am stat noi putin, am vazut ca nu avem ce face si ne-am hotarat sa lasam prosoapele si sa descindem in bazar.
Acolo mai intai ne-am invartit prin port, am baut suc proaspat de portocale la un pret de nimic, ne-am pozat si am intrat in bazar. Totul era si mai viu colorat si atmosfera si mai in verva decat cu o seara inainte. Ne-am invartit, am inceput sa targuim, ne-am tocmit si eu am inceput lectiile de fraceza Toti te intreaba de unde esti ca sa stie ce pret iti zic. Evident toti il cunosc pe Hagi si majoritatea au vreo ruda/prieten/cunostinta care e la studii in romania dar cea mai haioasa faza am auzit-o de la un pusti de vreo 12 ani care a fost foarte incantat cand a auzit de romania. Am si eu un prieten care studiaza acolo, deja incepea sa ne plictiseasca faza. Da, stim, e la stomatologie, nu? La care el cu o fata plina de admiratie pentru prietenul lui: E foarte aproape de romania, in olanda! Ati auzit, olandezilor? Sunteti la o aruncatura de bat de noi!
Mi-am cumparat papuci dar totusi am zis ca poate vor mai fi ocazii asa ca sa nu termin bugetul de vacanta doar pe papuci si inca din prima zi asa ca m-am mutat pe argint. Daca va mai spune cineva ca marocanii sunt tari in argint si e super ieftin sa nu credeti. E atat de ieftin pe cat esti tu imbracat. Si pentru ca lectiile de franceza au mers snur dar alea de matematica le-am uitat am dat 34 de euro pe o bratara din argint pe care in tara n-as fi dat mai mult de 10. Of, tot a fost bine ca daca nu eram atenta si nu eram un negociator talentat dadeam 45  Am fost deliciul grupului: cand se intetea negocierea nu-mi mai gaseam cuvintele si incepeam in roamana: nu se poate, e prea scump, hai fa-mi un pret bun. Pana la urma am reusit sa vedem un sfert din tot bazarul dar deja eram arsi de soare, obositi, nemancati si in aceeasi zi trebuia sa plecam spre Marrakesh asa ca ne-am refugiat intr-un restaurant din bazar, am luat meniul zilei care era variat dar toate gustau la fel din cauza de curry, am mancat si ne-am dus sa ne incheiem socotelile la pensiune si sa o luam catre Marrakesh.
Pe masura ce ne afundam in inima tarii aerul devenea tot mai fierbinte si peisajut tot mai arid. Ce spun eu aici arid? PIATRA! Piatra cat vezi cu ochii! Distantele intre localitati destul de mari si totusi in mijlocul campiei de piatra mai zaream cate un copil stand in fund, cate un om mergand agale de parca era la promenada sau cate un magar pascand niste ... piatra, ca altceva nu gaseai in zona. De ne miram ca prostii de unde tot apar fiintele astea. Iar nu a fost cazul de pipi ca nu aveai dupa ce te pitula dar un singur pom am inatlnit pe marginea drumului si ne-am oprit la o poza si-o tigara.
Ajunsi in Marrakesh am oprit aerul conditionat cik sa ne acomodam cu clima o caldura de nu puteai respira, iti luau foc plamanii, parca eram la mica distanta de un incendiu urias.
Traficul aici nu se compara cu cel din Casablanca! Acolo e parfum! Aici erau si mai multi scuteristi si macar in Casablanca merg pe sensul lor, asa haotic cum merg ei dar macar merg pe sensul lor. Aici merg si pe contrasens si daca ai vreo problema te si claxoneaza sa te dai din drum. Ne-am bucurat nespus sa fim iar la popice
Ne-am oprit la o terasa sa bem cafea inainte de a ne cauta cazare. Acolo am abordat un cuplu de danezi pe care i-am intrebat una alta. Ei stateau la un hotel cu 20 de euro pe noapte dar ne-au zis ca sunt si de 40-50-60, iar noi ne minunam ca prostii cum de e atat de ieftin. Pana la urma ne-am gasit cazare, ne-am bucurat ca hotelul avea piscina si deja visam cum mergem sa ne plimbam putin si cand se incheie toata distractia venim si facem baie pe intuneric la hotel. Am uitat sa va zic ca la ei pe la 12-1 noaptea deja nu mai ai de unde cumpara un suc, iar berea si alte bauturi alcoolice se gasesc mai mult la super market, dar raionul de bauturi se inchide mai devreme decat restul magazinului, asa ca daca nu ti-ai luat pana la 5-6 seara stai pe uscat.
Ne gandeam ca am dezlegat misterul camerei de 60 de euro pe noapte vs. 20 si anume pentru ca hotelul avea piscina.
Facem formele, primim cheile si vestea proasta: piscina e inchisa de la caderea intunericului pana dimineata la 9  say what??? de ce? Pai e intuneric si nu e safe. Am insistat noi dar degeaba, trebuia sa ne multumim cu un dus si atata tot.
Ne schimbam rapid si plecam sa vedem ce se mai putea vedea din oras la ora aia. Ne-am indreptat spre cetatea veche, evident acolo urma sa gasim tot un bazar animat ca si in Essauira dar probabil mult mai mare. Si chiar asa a fost...
Cetatea este imensa, in mijloc se ajunge pe o alee mare si lata cam cat e la noi bulevardul unirii, iar in mijloc o intindere mult mai mare decat piata din fata casei poporului, de vreo 3-4 ori mai mare. Pe aleea de la intrare, cat e de lunga stau la rand trasuri care fac plimbari atat in cetate cat si prin centrul orasului. Le remarcasem deja, chiar glumisem ca e ca la Neptun, cu diferenta ca erau mult mai multe, iar caii aveau la spate un fel de "plasa de siguranta" in caz de balegi accidentale. Chiar m-a dat pe spate asta, zic: frate, ce tari sunt astia! Cand colo pe aleea respectiva sub fiecare cal (si retineti fiecare trasura avea cate doi si erau cred vreo suta de trasuri la coada, plus alea plecate in cursa) deci sub fiecare cal era o mare balta si putea de nu puteai sa traiesti. Am dedus ca trasurile erau parcate probabil in fiecare zi pe cealalta latura a aleii devreme ce si noi calcam in ceea ce fusese candva o balta mirositoare.  Pana la urma scapam de aleea puturoasa si se deschide in fata noastra asa cum am zis o piata imensa. In mijlocul ei grupuri grupuri: fiecare cum putea si cum se pricepea. Unii cantau sau mai bine zis faceau un zgomot infernal din niste tobe imense, altii vindeau tot felul de prostioare, altii faceau picturi cu henna, de toate pentru toti. Noi ca turistii japonezi: aveam in dotare doua aparate foto din care unul destul de mare si usor de remarcat, plus o mini camera. Cum ne puneam sa pozam ceva cum sarea unul din performeri cu caciula in mana si pana nu puneam ceva acolo nu ne lasau. Unul a fost chiar sincer si ne-a zis pe sleau: uite care-i treaba: tu esti in vacanta, eu sunt la munca. Da-mi un ban sa mananca si gura mea. La un moment dat, ni s-a luat si am avut si marea revelatie ca nu prea avem ce poza.
Deja ajunsesem la concluzia ca Marrakeshul e cam ca pomul laudat si eram cam dezamagiti, atmosfera era prea colorata, si acum nu mai zic in sensul bun.
Printre grupurile astea misunau nestingheriti, caci de data asta nu mai existau sensuri, scuteristii. Veneau in grup cate 10-15, ziceai ca sunt roiuri si evident tot tu trebuia sa-i feresi pe ei si nu ei pe tine, mai bine zis sa te feresti ca altfel te luau cu ei.
Ne-am invartit putin, mai departe de "teatrul in aer liber" era o mare de mese in aer liber. Banci si mese cum se pun la noi la festivalul berii. Diferenta majora este ca nu te rugai tu de ei sa-ti produca un colt la o masa ci stateau ei in drum sa te roage sa te asezi la masa lor. Fiecare "sereleu" d-asta avea cate un reprezentant care statea pe aleea dintre mese, inarmat cu meniul si cu preturile, cu un zambet mai mult sau mai putin cuceritor si care te imbia sa iei masa la el. Unii erau mai insistenti, puneau mana sa te aseze cu forta, sau iti faceau capul calendar, altii mai discreti, doar zambeau si incercau sa lege o conversatie.
Invariabil, ca si pana acum, toti ne intrebau de unde suntem. De data asta nu ca sa ne modifice preturile ci ca sa aiba un punct de plecare in conversatie doar doar ne spune ceva de duh si ne asezam acolo. Pana la urma, singurul care ne-a convins a fost si singurul care a ghicit de unde venim. Din prima! Si singurul care in loc de Hagi ne-a zis MUTU! Am mancat la el, peste si frigarui si ne-am intors la hotel. Unde ni s-a spus iar ca nu aveam voie sa facem baie dar daca vrem si avem ce putem sa mergem acolo sa bem ceva in aer liber. Am baut niste cola de la mcdonalds, singurul loc unde mai era inca deschis la ora aia inaintata, si anume 23. Piscina era pe acoperisul hotelului si era pustie. Nu am indraznit totusi sa nesocotim ce ni s-a zis la receptie si ne-am limitat la cola noastra. Oricum tot a fost bine pentru ca am reusit sa dezlegam misterul hotelurilor de 20 de euro. Vis-a vis de noi era chiar hotelul unde stateau danezii, abia atunci am vazut cum se numeste. Iar camera de 20 de euro pe noapte era de fapt o camera luuuuunga cu multe paturi, cum erau odata cabanele la noi la munte
www.dropshots.com/Vacanta2008#date/2008-07-07/11:24:31" target="_blank">Poze din Essauira si drumul spre Marrakesh
*****
A sasea zi: GRADINILE MENARA SI 150 DE KM IN 4 ORE
A doua zi dimineata am luat iar un mic dejun tipic marocan adica unt pe paine, unt, unt, unt si asta nu pot sa zic ca e atat de rau pentru mine pe cat este sa-l mananc fara sare, iar oamenii astia fac o fata cand le ceri sare, fara sa spun ca pana am prins primul ospatar pe care sa-l intreb cum se zice in franceza tot SALTam si ei nimic. Deci daca mai pateste careva, e simplu (fruculisionul merge la perfectie): DU SEL.
Dupa ce ne-am delectat eu cu unt si restul cu croissante de 7 feluri si totusi toate la fel de goale, ne cataram pe terasa hotelului ca sa ne balacim ca numai la asta ne era gandul. Desi era doar vreo 9 si ceva era deja o caldura si vroiam sa ne racorim stiind ca ne asteapta un drum catre o destinatie si mai fierbinte. Oricum eram stresati ca la caldura care era acolo sigur gasim psicina algomerata si n-o sa avem loc nici sa aruncam o privire. Asa ca ne-am grabit sus pe terasa. Cand colo nu era nici tipenie de om! A urcat un angajat sa dea drumul la sistemul de recirculare a apei si a plecat cum a venit, nu ne-a zis nimic.
Auzisem ca piscina e mica dar noi am crezut in naivitatea noastra ca micimea se refera la suprafata, nu la adancime Eiiii, apa pana sub buric, cu vreo palma, nu puteai sa inoti nici pluta pe spate Bine si atat pana la urma, am stat in apa sa ne racorim, ne-am facut poze, baietii au mimat ca beau bere pentru ca nefiind nimeni la barul de-acolo cui sa comanzi bere? si cand ne-am plictisit ne-am adunat toate cele sa coboram. SI la plecare am vazut si noi un afis lipit deasupra unui telefon: "Daca dorit sa comandati de la bar formati interior 123" mari tute...
Si plecam sa ne mai invartim prin mirificul oras si apoi sa ne luam talpasita catre Oarzazate, pentru ca o sa fiu sincera si o sa va spun ca Marrakeshul ne-a dezamagit pe toti, ni s-a parut curat pe alocuri si cu oameni naspa, care trag de tine la tot pasul sa-ti ceara bani. In seara precedenta chiar discutasem si ajunsesem la concluzia ca a fost cam teapa sa venim aici dar am admis ca poate suntem noi neinformati. Apoi n-ar fi fost pacat sa plecam si sa aflam mai tarziu ce lucruri nemaivazute nu vizitasem pe-aici? Asa ca am pornit plini de speranta spre gradinile Menara. Fotografia de pe linkul de mai sus este reprezentativa pentru Marrakesh si e prezenta pe toate pliantele turistice. Si e frumoasa, trebuie sa recunosc. Si mai trebuie sa recunosc ca spre rusinea mea nu am gugaluit la timpul potrivit si habar nu am avut pana azi ca gradinile astea si pavilionul din mijloc au fost construite in sec. XVI ca poate as fi fost mai ingaduitoare In realitate este o cladire, inchisa - nu se poate vizita, inconjurata de o livada de maslini si care are in fata un bazin cu apa verde, de matasea broastei, de muschi de ce-o fi, oricum nu arata imbietor deloc. Probabil unde nu mai petrece vara nici un sultan pe-acolo nici nu se mai omoara nimeni cu curatarea bazinului.
Lesinati de cald, ne-am suit in masina sa plecam spre Oarzazate. Stiam ca e un drum dificil, trebuia sa traversam muntii Atlas, drum care ne fusese recomandat sa-l parcurgem pe lumina, dar ne incurajam ca nu sunt decat vreo 150 de km, cat de rau putea fi? Nu prea rau, doar vreo 4 ore! Am urcat pana la 2260 de metri, un drum foarte greu dar foarte frumos, am mers pe langa o albie de rau care acum era uscata, abia daca zareai cate un firicel de apa cand si cand, dar in valea aia era o mare de leandri roz. Foarte frumos! Ne-am cumparat flori de mina, am facut poze la asezarile cu care erau presarate stancile, ne-am intrebat ce-or manca acolo oamenii aia. La un moment dat cand am oprit la o astfel de asezare, care era peste albia raului fata de drumul unde eram noi, am inceput sa facem poze si in cateva minute ne pomenim cu un copil care vine in fuga sa ne vanda flori de mina. Mi-a parut tare rau ca luasem deja, ramasesem masca si ma intrebam pe unde a venit asa in mare viteza ca era clar ca ne vazuse de-acolo din sat. Pana la urma mi-a cerut si i-am dat cu draga inima niste madlene pe care le cumparasem pentru drum.
Tot asa am dat si apa pentru ca in zona localnicii obisnuiesc sa iasa la sosea si sa ceara turistilor apa. Cand te gandesti si vezi uscaciunea prin care treci nu-ti vine sa treci nepasator mai departe.
La un moment dat era sa si zburam peste marginea prapastiei din cauza unui microbuz care venea si cu viteza si care a luat si curba prea larg, asta dupa ce ne tot minunam noi de lipsa parapetilor din zona. Am tacut toti instantaneu, am inghitit in sec si ne-am tinut respiratia, pfuuuuuuuuuu ce aproape am fost, am scapat... In momente de felul asta nu poti sa nu te gandesti in caz de accident ce salvare vine dupa tine in creierii muntilor, care e cel mai apropiat oras si spital mai acatarii unde te poate duce si nu in ultimul rand cati copii te asteapta acasa.
Heiii, dar sa trecem la lucruri mai vesele. Am realizat noi buimaciti ca ne-a luat o jumatate de zi sa traversam muntii, cand ziceam ca gata i-am trecut la orizont apareau altii si altii, tot coboram si cand ziceam ca am scapat iar incepea drumul sa urce Pana la urma cu chiu cu vai am trecut muntii si am ajuns in Oarzazate. Acest oras este considerat hollywood-ul marocului, am citit eu pe net asta pentru ca poseda doua bucati studiouri unde s-au turnat mumia si mumia revine si probabil viitorul mumia invie , pacientul englez, lawrence of arabia si alte filme tari care aveau nevoie de imagini cu desert.
Astea sunt vacantele care imi plac cel mai mult, cele neplanificate la centima. Si totusi data viitoare o sa stiu sa nu mai spun "asta o putem vizita la intoarcere". Asta pentru ca nefiind totul planificat locurile prin care treci trebuie descoperite si vizitate atunci cand ajungi la ele. Totusi nu-mi pare rau ca n-am mai avut timp sa vizitam studiourile la intoarcere si ca pe acelasi principiu am lasat multe alte locuri nevazute, pentru ca imi place sa sper ca voi mai pune piciorul inca o data in viata in Maroc.
Ne-am invartit putin prin oras si am cautat cazare. Pana la urma ne-am gasit un hotel mai mult decat frumos, cu piscina si unde nu era program de facut baie 
Ne-am cazat si am iesit sa vedem putin orasul. Evident punctul de atractie este si acolo tot bazarul, cu mult mai mic decat cele din Essauira si Marrakesh dar oricum agitatia tot acolo era. Ne-am rasfatat iar cu suc proaspat de portocale rece, am mancat fructe de cactus, nu ne-au placut dar merita incercat, si ne-am dus sa mancam undeva la o terasa.
Am intrebat daca au bere si din nefericire nu aveau si era o caldura mai ceva ca la Marrakesh. Era deja vreo 9-10 seara si aerul era la fel de fierbinte ca in miezul unei zile caniculare la Bucuresti. Dar ospatarul a fost destul de dragut incat sa ne zica de unde putem cumpara, de la un magazin la 10 minute de mers de-acolo asa ca baietii plecat ca ratacitii in desert in cautarea unei surse de apa. La intoarcere au baut berea din rucsac, ca acolo nu numai ca nu se servea bere dar cat erai tu de turist nu prea aveai voie s-o consumi in vazul lumii.
Dupa masa ne-am intors la hotel sa facem o baie bunaaaaaa!
Inca din avion Oana mi-a spus ca trebuie neaprat sa facem HAMAM, baie marocana. Vine o marocanca si te spala cu apa fierbinte, iti face masaj, gomaj chestii d-astea. Ma incantase si pe mine si am zis ca fiind ceva specific locului nu trebuie ratat.
Si cum ne-am cazat aici ne si acosteaza o angajata a hotelului sa ne intrebe daca nu vrem hamam. Ba da, cum sa nu, ca si asa eram in dubiu si in Casablanca nu stiam unde se face. Ne arata lista de preturi si dam sa ne intelegem cu ea. De unde, nu stia saraca nici engelza nici franceza si la toate raspundea cu zambetul pe buze "OK". Noi tot incercam sa-i spunem ca inainte vrem sa mergem prin oras asa ca ramane ori mai pe seara ori pe a doua zi dimineata, dar sa ne spuna pana la ce ora o gasim. Ne-a zis pana la urma ceva de 21-21:30
La intarcere dupa ce am facut o baie buna si ne-am pozat cu portocalii din gradina hotelului o vedem pe tipa ca trece prin zona asa ca Oana pleaca sa faca hamam. Zic tu ai curaj, du-te mai intai tu si dupa ce vii imi povestesti cum a fost si merg si eu.
Dupa vreo ora de asteptat deja ma plictisisem la piscina si ma duc dupa ea, se facuse destul de tarziu si zic sa nu plece femeia acasa.
Si ma duc, Oana tocmai terminase si bine ma gandisem ca biata araboaica se imbracase sa plece. Dar nu i-a parut rau cand m-a vazut si pe mine asa ca s-a dezbracat la loc
Si baia asta marocana a fost o experienta frumoasa si racoritoare as putea spune. Dupa o ora de stat intr-o sauna fierbinte, si de spalat si dat cu tot felul de smacuri fierbinti iesi afara si ti se cam face frig la 40 de grade. Nu pot sa va spun ce bine am dormit in noapte aia 
www.dropshots.com/Vacanta2008#date/2008-07-08/12:00:05" target="_blank">Marrakesh dimineata, muntii Atlas si Oarzazate pe inserat
*****
A saptea zi: SAHARA TURISTICA
"Salvamontistii au reusit sa gaseasca turistii rataciti aseara in Jepii mici. Acestia nu erau echipati corespunzator si au ignorat avertismentele cabanierilor." Va suna cunoscut? Sau poate ar fi mai bine sa zic ca am plecat in desert incaltati in papuci
In planurile initiale asta era ziua in care trebuia sa revenim in Casablanca sa mai avem inca o zi intreaga acolo si in a noua zi dimineata sa ne luam zborul spre casa. Dar socoteala de-acasa... Asa ca am decis sa mai ramanem la Oarzazate inca o noapte mai ales ca asta era abia un punct de plecare mai indepartat pentru excursiile in desert care nu se vedea inca de la iesirea din oras asa cum credeam noi Asa ca daca vroiam sa vedem vreo urma de nisip fin si galben trebuia sa mai trecem niste munti si sa ajungem in Zagora.
Asa ca dupa binecunoscutul mic dejun, da ati ghicit tot unt si in dimineata asta, ne-am suit in masina si am dat sa plecam. Nu inainte de a ne opri la un centru foto sa decartam cardurile pline. Atat ne-a fost: am stat o ora si am umplut 7 cd-uri de poze. Iar domnita de-acolo avea un tiptil PC de ne-a scos din minti.
Am plecat noi, de cum am iesit din oras am dat peste un camp de piatra presarat din juma in juma de metru cu niste chestii falfaitoare negre. Pana la urma ne-am dat seama ca sunt pungi de plastic si ne-am minunat, parca tot orasul venea acolo sa scape de pungi, ce era uimitor ca alte gunoaie nu vedeai ci doar pungi goale din plastic negre.
Am mers pe valea fluviului DRA. Ce fluviu ca si asta era secat, nu vedeai decat cate un firicel de apa si multi palmieri. Din cand in cand drumul cobora si am vazut un semn de circulatie neintalnit la noi. Era un triunghi rosu si in mijloc o masina care improsca ceva in laterale. Pesemne cand era apa in albie drumul era inundat in portiunile alea joase. Iti vine foarte greu sa crezi asa ceva cand mergi prin uscaciunea aia. Altfel am avut parte iar de un drum foarte frumos cu peisaje inedite pe care l-am parcurs destul de repede si fara probleme.
Odata ajunsi in Zagora nu prea stiam incotro s-o apucam. Barmanul de la hotelul nostru din Oarzazate de la care cerusem instructiuni ne spusese ca nu prea avem sanse sa vedem mare lucru cu masina noastra, un clio de 1.4, dar noi ca turistii de statiune ne-am propus sa mergem pana putem si cand masina n-o mai razbi ne intoarcem inapoi. Norocul nostru ca nu am stiut pe unde trebuia s-o luam asa ca am cerut indicatii de la un pusti care a zis ca ne duce la un prieten de-al lui care ne poate explica cel mai bine. Prietenul de fapt avea un srl turistic, inchiria nissan-uri 4X4 si organiza excursii in desert, d-alea veritabile cu petrecut o seara in cort de beduini, cu dormit la hotel de multe stele asa cum chiar el ne-a spus razand, cu mancat mancare traditionala, ce mai, tot tacamul. Dusmanul nostru era timpul, adica lipsa lui asa ca l-am rugat sa ne faca un traseu si un pret pentru 5 ore. Ne-am tocmit si ne-am transferat in masina lui, dupa ce in prealabil ne-am infasat cu niste turbane foarte simpatice dar care in ciuda faptului ca erau cik noi puteau intr-un mare fel.
In timp ce asteptam soferul sa vina de la masa ghidul ne-a poftit in biroul lui, o camera cu un pc unde derula poze foarte frumoase din excursii organizate de el si o canapea. Oana devine curioasa daca sunt serpi in desert si cum ea nu stie fraceza deloc m-am sitit datoare sa scot iar furculisionul din dotare. Intreb daca y il a des serpes dans le desert La care el incepe sa rada si spune ca nu trebuie sa ne speriem, nu, nu sunt serpi in desert dar in schimb e plin de scorpioni oh, ce consolare!
Ne suim in masina si plecam. Ciprian e incantat ca inca de la plecarea noastra din casablanca e prima data cand se poate bucura pe deplin de peisaj deh, daca nu a vrut, eu m-am oferit sa-l mai schimb cand si cand. Si nu parcurgem mai mult de 10 kilometri si vedem prima duna de nisip. Nici prea mare nici prea mica, oricum e departe de ceea ce am vazut noi pe la tv nisip cat poti cuprinde cu privirea. Privelisti de felul asta erau la mai bine de 150 de km departare. Oricum tot e ceva. Inainte de a ne apropia ne oprim la niste beduini sau tuaregi ce-or fi fost ei, care dormeau in cort si pazeau niste dromaderi cu care se plimbau si pozau turistii ca noi. Dar sa avem pardon! Langa cort aveau parcat nissanul 4X4
Nu ratam ocazia sa ne suim si noi pe dromaderi numai ca mie mi s-a facut o frica teribila cand s-au ridicat asa ca am inceput sa ma miorlai: "please, let me down, I'm scared..." Ala nimic, stai ca ne plimbam putin, eu nu si nu, miorlaiam din ce in ce mai stins. La un moment dat, numai si numai pentru ca i-am promis ca in locul nostru se vor sui si plimba baietii, mi s-a intors o privire plina de mila si un fel de sictir, un fel de "uite-o si p-asta ce amarita e" si dromaderii au fost iar pusi sa se aseze si am fost eliberata Oricum au din partea mea multe bile albe fiind putinii marocani si inca d-aia nedusi la scoala care rupeau putina engleza. Probabil si din cauza ca acolo veneau multi turisti. Ghidul nostru intr-un moment de sinceritate ne-a spus ca el n-a fost la scoala dar vorbeste bine si engleza si franceza pentru ca a facut scoala vietii.
Am platit tuaregii si am suit iar in masina sa mergem la duna de nisip ca sa ne suim pe ea si sa ne pozam. Nu am mai spus ca deja cred ca stiti: o caldura de nu puteai respira. Ne-am dat noi jos din masina si am inceput sa urcam o creasta mai mititica. Aaa ce tare e nisipul, nu te afunzi. Arshhhhhhhhh! Ba de pe la jumatatea dunei incepi sa te afunzi si nisipul e fierbinte da fierbinte rau de tot! Si noi ca florile care mai de care in papuci de ziceai ca am plecat la plaja. Numai ghidul urca n-avea nici o taina, mersi o fi invatat nu ca noi. Ajungem pe creasta si ne miscam cu pasi marunti nu cumva sa deranjam nisipul si sa incepem iar sa ne afundam. Ne facem iar o gramada de poze super. Si cam asta e ca altceva nu prea era de facut si plus de asta ardea soarele rau de tot. Asa ca dam sa coborim. Ne invata ghidul sa punem pasii lateral ca sa nu ne afundam. Pana pe la jumatate ne iese figura dar pe urma se ingroasa gluma si tot melteneste coborim adica in fuga. Mihai isi pierde un papuc in fuga si nu se mai intoarce dupa el, alearga disperat cu speranta ca la baza nu e atat de fierbinte. Vezi sa nu! E la fel de fierbinte cu diferenta ca nu mai calca pe nisip ci pe pietre ascutite Ghidul e de treaba ii recupereaza papucul si-l ajuta sa se incalte. S-a prajit putin la talpi Ciprian filmeaza imprejurimile si eu cu Oana ne aolim de mama focului pe fundal: ah, ah, aaaaa, arsh, mama ce fierbinte e! aaaaaa! O coloana sonora de filme xxx
De-acolo o luam inapoi catre Zagora si ne oprim in drum intr-un sat unde ghidul ne plimba printr-un "oras" subteran. Am pus ghilimele ca nu era oras, ci doar un fel de strada, coridor acoperit, nu era sub pamant, dar era acoperit, din loc in loc era cate un spatiu gol ca sa intre lumina si era ceva mai racoare inauntru acolo. In coridor dadeau usile caselor si pe el misunau in sus si in jos copilasi. Am fost instructati sa nu facem poze localnicilor si mai ales femeilor (una iesise la usa cu un bebelash in brate nu cred ca avea mai mult de o saptamana) si sa nu dam bani la copii pentru ca ce vedem noi este a zecea parte fata de ce avea sa se adune in caz ca dadeam vreo moneda unuia din ei.
Apoi am vizitat un muzeu al coranului unde am vazut scrieri originale vechi de sute de ani, chit ca nu am priceput mare lucru dar aveau niste inflorituri tipice foarte frumoase. Si in plus despre toate cartile din biblioteca ne-a povestit un batranel simpatic care tinea in mana un bat la capatul caruia legase niste fulgi si cu care se apara de muste si-si facea vant. Ne mai pliciuia si pe noi sa goneasca mustele, a fost distractiv...
Ultima oprire a fost intr-un atelier de arta traditionala. Ali Baba si mai multe nu. Unde n-a inceput gazda sa-mi deschida inaintea ochilor la cufere pline de bijuterii din argint de nu mi-a mai trebuit sa plec in camera alaturata sa vad si covoarele traditionale. Pacat ca nu au priceput ca suntem europeni dar nu dormim pe saci de euroi si imi cerea niste preturi exorbitante pentru cateva podoabe din argint. Am baut un ceai marocan si ne-am luat talpasita ca deja ne era teama ca ne prinde noaptea pe drum si aveam de trecut niste munti pana inapoi in Oarzazate.
Ajunsi inapoi am mancat undeva la o terasa unde aveau si bere pusa in cani ca sa nu se vada ce bei si apoi am mers inapoi la hotel sa facem baie in piscina. Nu ne venea sa credem ca nu mai lesinam de cald, cred si eu dupa ce mergi intr-un loc unde sunt 50 de grade cand revii intr-unul unde sunt numai 40 te racoresti instantaneu
www.dropshots.com/Vacanta2008#date/2008-07-09/12:50:56" target="_blank">Drumul pana la Zagora si Sahara turistica
*****
Slabesc, slabesc si nu ma mai opresc!
Andreea mama de Filip si Georgia
Trimite reactia ta
|
|
|
Posted 21/07/08 @ 06:27
