|
|
buli
zen, zazen
|
Posted 02/06/08 @ 03:16
|
e suficient doar sa-ti dai seama ca asa cum n-o vei putea pazi de toate necazurile, tot asa n-o sa ii oferi tu cele mai mari bucurii in viata. asa ca va trebui sa-i dai drumul sa si le caute singura. chiar daca uneori vor veni "la pachet" cu lacrimi.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@ |
|
|
geta_florina
membru junior
|
Posted 02/06/08 @ 09:28
|
mda, si eu cam tot asa simt vis-a-vis de baietelul meu de 1 an si 8 luni ... as vrea sa fiu permanent langa el, sa-i dau tot ce-i mai bun, sa-i arat tot timpul cat de mult il iubesc si sa-l feresc de toate relele din lume ... da, stiu ca va creste .... ma dispera faptul ca n-o sa-l mai pot feri de tot ce-i rau ..... il ador ... nici eu nu cred ca voi fi vreodata pregatita sa-l las singur..... chiar daca trebuie .... deci nu trebuie sa te tratezi ..... sau intru si eu in categoria celor care trebuie ???
Geta si puiutul scump Alex |
|
|
norina
membru junior
|
Posted 02/06/08 @ 10:20
|
Elise, asta e spaima multor mamici, e firesc dar in acealsi timp nu prea benefic pt copil. Si eu am adeseori aceste ganduri dar incerc sa mi le inabus si sa-mi spun ca va fi bine. Ce trebuie sa avem noi grija ? ...doar sa fie fericiti! Psihologii spun ca un copil este fericit daca si parintii lui sunt fericiti. Lucrul asta ne iese cel mai greu, dar trebuie sa fim mai relaxati si sa traim viata asa cum vine , fara temeri si griji prea mari, ca stii cum e...."de ce ti-e frica nu scapi". Asa ca, iti doresc succes si fii sigura ca acolo unde e dragoste este si Dumnezeu! Mult noroc!
Teodora Sara (norina) www.flickr.com/photos/13809712@N05/sets/72157602086467503/" target="_blank">poze
|
|
|
felicic76
mami de minune
|
Posted 03/06/08 @ 21:03
(Edited 03/06/08 @ 22:06)
|
nu te trata! ramai la fel..... ramai leoaica ptr puiul tau, prietena ptr fetita ta si mai ales, MAMA! Persoana care-i va ingriji juliturile din genunchi si careia i se va confesa la prima dragoste, fiinta pe care o va suna mereu, fara motiv, doar sa-i auda vocea, femeia care va reprezenta modelul ei de dragoste si feminitate. Eu am toate cele mai de sus, a fost si este perfect! Si da, inca mai poate sa tresara la cea mai mica nefericire a mea, sa imi telefoneze ca m-a visat urat, adik "sa ma avertizeze", sa-si toace nervii ptr problemutele mele pe care nu i le spun, ci doar le simte! Iar daca ea a putut, sigur poti si tu, si eu si toate mamicile din lume care-si iubesc copii mai mult decat orice. Si sa fii tare pentru momentul in care isi va lua zborul de langa tine! Stiu ca a durut, dar acum o sa-i pun in brate un nepot si va uita definitiv durerea, dar nu garantez ca nu va varsa(iar) si nishte lacrimi.
Vasile 19+ bibinika foto
|
|
|
Chan
nou venit
|
Posted 06/06/08 @ 16:24
|
Nu se trateaza! Poti doar, in timp, sa inveti sa-ti infrangi aceste sentimente dar ele exista! Deea va implini 12 ani si eu tot ca tine ma simt de cele mai multe ori. Nu o tin "inchisa" (a fost si in Grecia plecata cu scoala), nu ii infrang iesirile, nu ma manifest fata de ea pentru nu ai induce sentimentul de nsiguranta ... Asta e! Cresc si timpul trece cu viteza. Eu incerc sa ma bucur alaturi de ea si de cei dragi in fiecare zi, incerc sa o feresc de toate relele de pe pamantul asta... are suficient de mult timp in viata sa se loveasca de ele, ma straduiesc sa ii fie bine. Atat cat ma pricep. Pana acum totul a decurs bine. Avem o relatie speciala pe care o doresc tuturor mamicilor. |
|
|
trischa
trischa
|
Posted 06/06/08 @ 17:27
|
acum e incä a ta si poti alege tu ce oameni sä fie in jurul ei.bucurä-te cät mai poti!a noasträ copilä va merge din sept la cresä.initial am fost bucurosi cä am gäsit un loc,apoi am realizat cä nu o sä mai fie copilul numai al nostru.si suntem in faza de schoc si pläns si stress si iar pläns si..... |
|
|
Elise
adrift :)
|
Posted 07/06/08 @ 11:05
|
Da... in teorie e nemaipomenit sa o lasi sa zboare, in practica... Bebitza mea are o imagine despre sine foarte buna: ea e "bebe", cea mai importanta persoana, se impauneaza toata cind "se prezinta", se analizeaza in oglinda cu ochi critic si apoi merge tantosa prin casa... Asta a fost abordarea mea de la inceput, pentru ca am fost sigura ca un pui mic trebuie sa perceapa lumea in care s-a trezit ca pe un loc prietenos. Asa ca eram - si sintem toti - gramada pe ea, cind are nevoie de ceva. Si asta a facut-o sa se simta importanta. Si sa relationeze usor cu toata lumea. Deci ea, despre ea, crede ca e ceva de nemaipomenit. Ea e "may - may", floricele la fel, animalutele la fel - e un copil bun si fericit. Acum citeva luni am iesit in parc, la leagane, si o bunica si-a pocnit nepoata. E drept ca a pocnit-o tare, peste obraz, si fetita s-a impiedecat si a cazut. Fie-mea a facut niste ochi cit cepele, si a inceput sa se mire: "bebe buf?!" Si cred si eu ca se mira - aspectele astea din lumea inconjuratoare erau noi pentru ea...
Am luat-o imediat de acolo, pentru ca daca ma luam de madama respectiva nu faceam decit sa imi sochez si mai mult copilul. Pe drum mi-a tot repetat "bebe buf", cu o figura intrebatoare... iar seara s-a trezit plingind si bombanind ceva. Si zilele trecute m-am trezit cu ea ca imi arata o batrina si imi explica iar "bebe buf" cu palmuta la obraz- acum, cit de tare sa o fi marcat pe ea secventa aia de si-o aminteste de acum patru luni?!
Ma gindesc ca o sa se duca la gradi si o sa auda la rind toate injuraturile, o sa vada toate bataile intre copii, o sa auda tot felul de junkuri.... ce sa-i explic copilului, ca nu e adevarat ce a vazut si, da, traim intr-o lume foaaaarte buna si frumoasa?! De fapt, sincer, as prefera sa nu le vada si sa nu le auda niciodata, dar nu depinde de mine. Bine, intrebarile sint retorice. Iar starea asta imi cam schimba imaginea despre oameni in general... ma gindesc ca fiecare om pe linga care trec pe strada e copilul cuiva care a simtit acelasi lucru la un moment dat....
"There's no vice as advice!" Elise & BBLisa
|
|
|
ang3lt0uch
membru incepator
|
Posted 22/07/09 @ 03:16
|
E f greu sa le dai drumul. Dar daca nu o faci, daca o tii inchisa de toate si toti e si mai rau. Eu, si pt ca mi-a fost frica ca si tie de toate relele din lume, dar si ptr ca nu am avut timp sa socializam amandoua cu restul lumii foarte mult timp pe zi, am un copil destul de salbaticut, care nu a vazut violenta in familie dar poate devenii un pic violent cand realizeza ca nu mai este centrul atentiei daor EA.
Si nu va fi tot timpul, caci jucatul cu alti copii nu se va face tot timpul cu reguli stricte si jucarii identice... Nu este bine pentru ea sa o cocolosesc atat. Si cu toate astea eu sunt sigura mamica care merge in parculet cu copilul si se tine dupa ea prin tot locul de joaca, chiar daca are 2 ani si 2 luni deja. Pur si simplu vad pericole in fiecare masuta sau tobogan, si eu chiar cred ca sunt reale....Nu stiu cum restul nu le vad.
Din toamna m-am hotarat sa o duc la gradinita. Program scurt. Mi s-a parut un lucru necesar, am disperat cateva zile sa gasesc loc la una ok. Acum incepui sa caut defecte acelei gradinite...E tot un fel de a incerca sa aman momentul, cu toate ca sunt 100% sigura ca asta este pasul ce trebuie urmat dpv logic si ca e cea mai buna decizie pentru ca ea sa se dezvolte corect...
Este greu, f greu sa o lasi independenta... Eu nu stiu inca daca in oct nu ma voi razgandi brusc. Sper sa nu.
Si totusi, chiar daca a existat o perioada de racire a relatiilor intre mine si mama, in adolescenta cand ea imi parea raspunzatoare pentru toate esecurile mele...acum tot mama este cea in care am incredere. Orice ar fi. Ea SIGUR ma ajuta. Ea nu ma va respinge niciodata. Ea a ramas MAMA... Sper doar ca si fetitele noastre vor simti asa dupa ani, mie chiar imi foloseste acest sentiment de siguranta ce inca mi-l ofera compania mamei mele, chair daca si ea este o persoana critica, ca toate mamele... Dar e MAMA, acum o inteleg...
Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007) Suparici de 2 ani Poze NOI cu...noi:)
Poze cu ingerasul mic |
|
|
|
|
Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|