|
|
|
Cele mai citite mesaje de blog
|
|
|
|
| |
olguta12
| Declaratie tarzie de amor ghebos
Acest mesaj a fost trimis de
olguta12
pe data de 07/04/2008 la 11:16
.:. 11290 vizionari
.. Exista 43 raspunsuri la acest anunt
|
 |
Nu mi-a scris niciodata vreun baiat scrisori de "amor". Nici versuri. Mi-a compus un ametzit, odata de mult, un cantecel penibil, in care ma compara cu un "coshuletz cu capsunele" .Apleca-ti-s-ar de la capsuni sa ti se aplece, Charlie . Numai cu un kilogram de fructe nu fusesem comparata. Bine ca nu s-a gandit la patlagele cand a facut pe compozitorul- ca atunci sigur o bagam pe maneca.
Tre sa recunosc ca la capitolul "amor ghebos" am fost un adevarat esec.
Oricum, cariera mea de "sex symbol", de "femme fatale" n-a luat fiintza decat pe la vreo 25-26..ok..28 de ani,cand l-am cunoscut pe Bombonelu. Atunci a fost prima data in viata cand m-am simtit iubita,apreciata, si admirata cu adevarat.
Si cand ma dadeam jos din pat dimineatza, ma ondulam toata, si eram mai mult salcie decat una bucata femeie. Mult timp am avut senzatia ca fac parte dinr-o trupa de trapezisti de la Cirque de Soleil. Circareasa in devenire, deh. Si mai spun gurile rele ca dragostea nu poate muta munti. tz tz tz...
Mereu am incercat sa aflu unde gresesc, de baietii ma "ocoleau" cand era vorba despre dragoste, iubire, sau lipsa de. Sigur n-avea de-a face cu faptul ca EU ii tineam la distantza cand era vorba de "gagicareala".
Daca stau sa ma gandesc bine, de la prima incercare a unui baiat sa ma sarute, viitorul meu in ale problemelor de amor a fost blestemat. Deloc. Si faptul ca i-am dat branci in jos pe scari...poate si asta a avut ceva de-a face cu esecul total pe care urma sa-l am ani de zile.
Mereu am preferat prietenia- in adevaratul sens al cuvantului- decat sa am "gagic" doua saptamani, si apoi sa ne ciomagim, sa ne jignim si sa ne dispretuim. Prefer un prieten pe viata decat un gagic de "scurt metraj". In generala ca si in liceu- n-am avut niciodata problemele pe care celelalte fete le-au avut. Zilele mele erau pline de "distractie" la greu. Mai intai joaca copilareasca, apoi mai tarziu, in Hollywood, iesiri in oras, la film, plimbari in parc, intalniri "adhoc" cu o armata intreaga de baieti, fara complicatiile si situatiile penibile care se nasc dintr-o "idila" adolescentina de o saptamana, doua.
Daca e sa fiu sincera cu mine, poate, POATE si faptul ca semanam cu un pui de cimpanzeu durduliu cu o singura spranceana, a avut mare influentza asupra flacailor cu care imi petreceam timpul. Eram vorbareatza( una din poreclele pe care le aveam era PUPU- pt ca imi turuia gura toata ziua, exact ca o pupaza), dar stiam sa si tac, sa si ascult "interlocutorul", si sa-l povatuiesc "de bine". Sportul mi-a placut intotdeauna; de la hochei si arte martiale,pina la volei,alpinism, si traforaj viteza- ORICE. Nu ma dadeam batuta cu una cu doua, de catzarat in copaci sau pe stalpi ma catzaram, escaladam garduri, si nu imi era frica de "ei"- mici, mari, fiorosi sau blanzi, pt mine toti erau o apa si-un pamant .
Aveam impresia ca sint imuna in ceea ce priveste baietii.
Prima data cand l-am cunoscut, l-am auzit, nu l-am vazut. In curtea unei scoli, in inima Holywoodului, in Octombri 1982, am auzit un "*&%^ gura ma'tii de cioban" foarte hotarit si manios. "Da-mi ba, prostule biletele de masa. &^%$*#& %&^$&%...$^%#*&^"...s.a.m.d
Un pustulica, putin shifonat, cu un ciuf in crestetul capului, ochi mari caprui, un nasuc prea "carn" pt un baiat, si o pereche de evazati pe el, de-ar fi putut trece Dunarea fara barca sau shalupa. "Smecheru' " se certa cu o trupa intreaga de asiatici pe niste cupoane de masa. El pe limba lui, ei pe limba lor.
Imi aducea aminte de baietii de la "noi" din cartier, din Pantelimon. Imi aducea aminte de "acasa"...
revin...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
 www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
 Amintiri de alta data...
Trimite reactia ta
|
|
|
|
|
adana
membru incepator
|
 Posted 07/04/08 @ 11:33
|
Lasa doamna draga ca nu-i niciodata timpul pierdut sa fii iubita si apreciata.
Bombonelul pesemne nu s-a lasat intimidat de tine si a stiu sa atinga punctul sensibil ca sa te cucereasca,barbat adevarat:))
Astept continuarea |
 |
|
|
moruna
membru incepator
|
Posted 07/04/08 @ 11:43
|
nici eu nu am avut parte de iubiri adolescentine....desi ma prefaceam ca nu imi pasa si nu imi trebuie pe ascuns tanjeam dupa ele.mama imi zicea sa am rabdare si parca printul nu mai aparea.a aparut pana la urma unde nici nu ma asteptam si foarte devreme (eu aveam 20 de ani)si intr-un moment foarte prielnic;imediat dupa un esec sentimental de toata "frumusetea".
admir foarte tare la tine modul asta aparent usor de a trai anumite lucruri.imi creezi impresia ca plutesti prin viata,desi dunt sigura ca nu e chiar asa de simplu.sper sa fii si pentru tine insati un pansament de suflet asa cum esti pentru ceilalti din jurul tau.esti o dulcica si astept cu nerabdare sa mai scrii....orice,dar sa scrii.pupici pentru scumpetea de fata mica si nazbatioasa galushca |
|
|
|
ralualexandrei
Closca sefa
|
|
|
anca_27
*love is the answer*
|
Posted 07/04/08 @ 14:42
|
 m-am innarmat si dau refresh... pai daca le spui asa cu foc de stam cu limbile pe tastatura! si nu doar limbile. eu am servit deja o gura de cafea tot dand click si citind, apoi am luat pranzul - rece, ca nu era timp de incalzit, acum ciugulesc dintr-o inghetata, si-apoi cafeaua... si-apoi, m-apuc de treaba prin `conac`, da tot las deschis sa mai dau cate-un refresh.
scumpika de tine ii mai fi dormind si tu ...
|
|
|
|
eLaura
membru incepator
|
Posted 07/04/08 @ 15:21
|
Ce frumosi sunteti!
Laura, mama mandra de Cati drag! :) |
|
|
|
maru
Are we there yet?
|
Posted 07/04/08 @ 19:48
|
na, ca m-ai facut curioasa (ce e nou?)!!
dau refresh dupa refresh!
draga olgutza, eu n-am fost sportiva de copil, eu am fost aia cu o mie de cosuri pe fiecare centimetru patrat, care mai canta si la vioara, care nu aprecia, nu intelegea, stramba din nas cand auzea de Azur! singura muzica adevarata era simfonica si Elvis! Baietii vroiau sa imi fie prieteni, nimic mai multi, camarazi, eu ma indragosteam in tacere de fiecare, dar nu ma dadeam de gol, si atunci cand mi-am gasit Dihania, l-am inhatat, tarat in grota, amenintat cu casatoria, si intr-un an de zile am fost madam Dihanie cu acte in regula! de 17 ani o tinem tot asa. De ce Dihanie si nu altcineva? pentru ca simpla lui atingere ma calma din toti dracii, ma potolea, daca ma mangaia pe mana usor, sau pe obrazul meu (macinat de acnee) incepeam sa torc ca o pisica somnolenta. Pentru ca citise la viata lui imens, ceea ce era lucru rar de gasit, stia cine e Jules Verne, stia atat de multa istorie incat l-am batut la cap sa dea la fac de istorie, si cand a intrat, tot eu l-am determinat sa renunte, deh, ne casatorisem, si doi in invatamant insemna morti de foame si fara casa in vecii vecilor!
regret? nici o secunda? taceri in doi? da, se mai intampla, mai am nevoie de pauza, de respiratie fara ecou, da momente in care sa fiu doar eu si nebunia mea, fara sa il mai incarc si pe el!
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/ |
|
|
|
LoraG76
The nutty squirrel
|
Posted 07/04/08 @ 20:07
|
Asteptam continuarea...
Lora, mami de Iustina
|
|
|
|
olguta12
Voi invinge!
|
Posted 08/04/08 @ 03:19
(Edited 08/04/08 @ 09:27)
|
De cele mai multe ori, odata cu adolescenta, sosesc si problemele de "corazon". Fetele descopera baietii pt prima data, baietii...eh..baietii descopera fetele inca din fasha...
Eu probabil ca am fost putin "defecta", din moment ce la 13-14 ani nu ma interesau baietii decat ca parteneri intr-o partida de basketball, sau o repriza de glume "deocheate".
Cu Gabi, pustiulica cu parul val vartej si nadragii -barca, am descoperit ca aveam multe in comun. Era cu un an mai mare decat mine, insa ne intalneam in fiecare dimineatza inainte de ore, si "lalaiam" cate in luna si-n stele. Povesteam despre viata de acasa, despre noile bucurii in America, despre parintii nostri care ne tachinau si ne faceau viata amara- deh, doar eram adolescenti- despre faptul ca nu prea apartineam nici unui "grup" bine definit la scoala. Nu eram "popular", nu eram "geeks", eram..un fel de n-ar mai fi. Eram EMIGRANTI... copiii de la cursurile ESL- English as a Second Language... adica... cei care erau ceva mai prejos decat cainii maidanezi... Hainele noastre erau ceva mai... demodate, mai ponosite- chiar daca erau noi- nu eram "moderni" indeajuns, nu eram "cool" intr-atit incat sa fim bagati in seama de colegii nostri mai smecheri, cei care erau votati in topurile de popularitate ale scolii. Traiam in "periferia" vietii de adolescent american. Poate asta ne-a si unit atit de mult. Faptul ca zi de zi, sufeream in tacere, in timp ce mergeam de la ora la ora cu zambetul pe buze, sau gata de 'razboi", gata sa ne batem cu oricare ne-ar fi iesit in cale, si si-ar fi batut joc de noi(lucru care se intampla cam des).
La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut, a aparut un al treilea nebun in ceata- Cristi. Smecherit, crescut in puf, blond diafan, plin de el ca-l placeau "gagicile", si foarte, foarte egoist. Dar noi il caram dupa noi, si eram ca trei boabe de fasole intr-o iahnie bine batuta . Dupa noi potopul!!! Aveam doar 2 clase impreuna- geografia si spaniola. Si in ambele clase eram "fruntasi" . Si la note, si la "galagie". Eram capul rautatilor in toate. Si acum stau si ma intreb daca Madam Chelilian- profesoara de geografie- ne mai injura si acum, 25 de ani mai tarziu. Femeia aia, saraca traia intr-un calvar continuu cu noi. Nu putea preda lectia decat daca ne "imprashtia" pe toti 3 in 3 dintre cele 4 puncte cardinale. Si chiar si atunci, pasam biletze intr-o veselie. Uaaai... dementzi copii mai eram...
Zilele de scoala erau bine "programate"-
7am - partida de basketball sau volleyball in curtea scolii
8am- incepeau orele
12pm- pauza de masa- CIRCUL ZILEI
3pm- evadarea
Gabi ma "conducea" la clasa la prima ora, ma tinea de gat...pesemne asa ma "ghida" el, sa nu ma pierd pe drum . la inceput ma enerva...pe parcurs...a inceput sa imi placa. Vorba bunicii "mancand iti vine pofta".
Dupa cateva luni, si-a gasit de servici intr-un magazin. Tatal lui vitreg(poreclit de noi LULU- deoarece ne aducea aminte de un lup- era de parere ca orice baiat trebuie sa munceasca, sa se intretina. Si asa, Gabitza al meu a inceput sa munceasca- de bine de rau, de la vreo 13-14 ani, 5 -6 zile pe saptamana. Si nu a mai incetat vreodata. Acum, la 40 de ani, munceste si 7 zile pe saptamana...
Nu stiu exact cand s-a schimbat relatia noastra. Mai bine spus, nu stiu cand mi-am schimbat parerea despre el, cand am inceput sa-l privesc cu alti "ochi". Pt mine fsese mereu "fratele pe care nu l-am avut niciodata", partenerul meu in ale "crimei"- un fel de Stan al lui Bran, Itzic al lui Shtrul, Crapul al lui Menumorud.
Stiu doar ca urmatorul an, cand m-am intors la scoala si am inceput clasa a 8 a, nu-l mai puteam privi in ochi. Trebuia sa ma fortzez sa-i spun "BA", sa-i mai raspund la tachinari si la glume, in doi peri- asa cum facusem in trecut.
In 3 luni de vara- cand n-a dat nici un semn de viata, crescuse vreo 7 cm, si de-acum era flacau de flacau. Eu, din pacate, aveam aceeasi "coafura" stil castron, aceeasi unica spranceana, si tot un baietzoi cu sutien eram. El deja se uita dupa fete finutze, "mladioase",trase prin inel, care isi puneau machiajul pe fatza cu shpaclu, chicoteau daca te impiedicai de ele, si care dadeau din gene de ziceai ca sint steagurile de la primarie, in bataia vantului.
Eu... n-aveam shpaclu- decat obrajorii durdulii plini de cosuri, de dat din gene nu dadeam decat daca imi intra praf in ochi, si trasa prin inel... nici o sansa.
Cu toate astea, il urmaream peste tot. Ma uitam la el ca la masini straine, si ascultam la fiecare cuvant ce-i iesea din gura- mai ceva decat la popa in biserica(,) cand predica. Cand ma conducea la clasa, intram in peretzi, greseam clasa, uitam ce zi a saptamanii e, ce mai: Eram VARZA!!!. Noroc ca n-aveam "buletin"...ca nici cu el in mana n-as fi stiut cum ma cheama .
Mai tragic este ca in tot acest timp, Gabitza al meu habar nu avea de ce "sientimiente" patimase aveam pt el. Lui ii era egal cu ZERO. Eu eram unul dintre cei 3 Muschetari, si ATIT. Nimic mai mult, nimic mai putin. Ar fi fost bine sa se termine asa, sa trec peste ceea ce credeam ca simt pt el. Din pacate, era o boala de care n-aveam sa scap cu una cu doua. Aveau sa mai treaca ani buni pina cand sa gasesc tratamentul potrivit, si sa ma vindec...
olguta12
"Fear less, hope more;
Whine less, breathe more;
Talk less, say more;
Hate less, love more;
And all good things are yours."
www.piczo.com/galushk?g=16686272&cr=5" target="_blank"> GALUSHCA IN ACTIUNE
POVESTEA DREI PISHCOT
Amintiri de alta data... |
|
|
|
devylla
mama gazelor migdalate
|
|
|
Adrianaa
membru junior
|
Posted 08/04/08 @ 09:09
|
 Extraordinar de deconectant.
Am luat cafeluta cu tine de dimineata. Mi-ai transmis un tonus excelent. Sa ai o zi minunata si tu! 
-------------
www.trilulilu.ro/BladeBV/7fb8941079542d" target="_blank">epilog |
|
|
|
|
 Mesaj nou
Raspunde la mesaj
|
|
|
|
