 |
Gata, fetele au crescut suficient, e momentul pentru noi experiente impreuna. Hotaram cu mic cu mare, in week-end mergem la pescuit!!
Incepem grijuli din timpul saptamanii aprovizionarea cu cele necesare, undite, ace, plute si bineinteles nelipsitul gratar. Si alegem si ziua de glorie: duminica!
Ca de obicei, socoteala de seara nu se potriveste cu cea de dimineata, din planurile noastre marete de-a porni spre balta cel tarziu la ora 8 se-alege praful. Asta e, nici 9 nu-i un capat de tara, mai ales ca amicii nostri au plecat dis-de-dimineata acolo sa ocupe loc. Echipati pana peste urechi cu cele necesare si cele total inutile (ca oriunde am pleca, avem tot timpu la noi o gramada de chestii care nici macar nu le scoatem din portbagaj, chit ca la plecare ni se par esentiale  ), o pornim la drum.
Incepem cu stangul....n-aveam cine stie ce cash la noi, dar aveam suficient cat sa platim intrarea la balta (restul stateau bine-merci pe card - o noua inventie, cica banii s-ar cheltui mai greu daca nu-i vezi in portofel....vax albina, se cheltuie la fel de repede, ba chiar mai repede de pe card, ca asa nu mai esti stresat sa te-ncadrezi in x lei care-i ai in geanta). Prima oprire - benzinaria. prima benzinarie - nu functioneaza cardul....asta e, incercam la alta, ca doar nu s-or fi terminat benzinariile in Bucuresti. Alegem o alta, spre iesirea din Bucuresti. Toate bune si frumoase, pana la plata: eroare de comunicare, sorry da' tre sa platiti cash! Asta e...bine ca avem suficienti bani, las ca gasim noi un bancomat pe drum sa ne refacem finantele. Primul si singurul bancomat gasit - nu functioneaza  . Vorbim cu amicii care erau deja acolo, hai ca au ei bani suficienti la ei, asa ca n-are sens sa ne mai intoarcem in oras, pornim spre balta.
Unde-i balta? Aaaa...aproape, la vreo 40km de bucuresti, ne spun amicii nostrii. Am fost avertizati ca-i o portiune de vreo 5km de drum prost...e...nu-i nimic, ne descurcam noi, am mers si pe drumuri mai proaste ca ala, cat de rau poate fi??? Hmmmm....cat de rau?? Incuantificabil (daca cumva o exista termenul asta): 5km de drum asfaltat cu gropi (dupa vechea moda la romani), dar de-alea de mai bine coborai din masina si-o luai pe jos, ca tot ajungeai mai repede. Ii parcurgem in vreo 15-20minute. In sfarsit, drum ok....cat dureaza....vreo 2-3 km....inca 10km de drum bestial, groapa langa groapa, daca ar fi plouat puteam sa ne oprim pe marginea drumului si sa ne-apucam de pescuit in ele, erau suficient de mari si de multe cat sa gazuiasca un banc intreg de pesti!
Cu chiu cu vai, dupa 18km de drum parcursi in 45 de minute ajungem la balta. Suuuperb...padure, liniste, racoare, pustietate, a meritat tot drumul ala plin de hartoape. Nu tu mizerii aruncate pe jos, nu tu manele, nu tu aglomeratie, numai verdeata de jur imprejur, si-un lac super in mijlocul padurii. Ne facem comozi, si ne-apucam fiecare de ce stie mai bine sa faca: Daria sa adune mizeriile de pe jos si eventual sa le bage-n gura (cine stie ce bunatati se-ascund pe-acolo si noi parinti rai si denaturati nu vrem s-o lasam sa le guste), Malina sa arunce pietre-n balta, tati sa pregateasca unditele si mami sa alerge ca disperata dupa copii care, bineinteles, n-aveau astampar! Intr-un final, in jur de 11 jumate, ne linistim, trantim o patura pe jos, scotem puzzel-ul si crontonelele, calmam fetele si ne-apucam de pescuit, cica!!
Are balta pesteeee...cat cuprinde....nici n-arunci ca se si prinde....acu' nu mai e cazu sa facem si mofturi ca cel mai mare peste prins n-are mai mult de 50g  . Si-apoi tati a vrut la pescuit, ce daca n-apuca sa pescuiasca din cauza noastra, ca din pacate ramele n-au fost dresate sa sara singure in carlig si nici pesti sa iasa din el dupa ce-i scoti pe mal, si cum mami are oaresce probleme in a mangaia viermusii si pestii, responsabil cu bagatul si scosul din carlig ghiciti cine era!! Si cum pestii se prindeau pe banda rulanta, n-apuca saracu sa faca nimic altceva, decat sa bage si sa scoata diverse vietati din carligele unditelor noastre!!
Dupa vreo juma de ora mami se plictiseste de pescuit si fetele de puzzele. Asa ca il lasam pe tati sa-si vada si el de pescuit,iar noi o luam dela capat cu: Malina, nu fugi langa mal, Daria, nu baga in gura, Malina, ai grija la creanga, daria, nu baga mana-n apa, malina, nu mai te stropi pe adidasi, daria, nu te urca incaltata pe patura, malina, las-o pe Ani in pace (ani era fetita prietinilor, cu 1 an mai mare ca malina), da-i si ei jucaria ta, dariaaaa....ai grija la carlige, malina, vezi firul de la undita........ Si-am tot tinut-o asa, vreme de vre-un ceas, timp in care fetele erau mozol de sus pana jos, mami ragusise de la atata strigat, iar tati n-apucase sa pescuiasca nimic, ca ordaslele i s-au invartit aproape numai printre picioare.
Vine si momentul gratarului, ne mai linistim, reusim sa mancam (copii cu ceva mai multa alergatura, dar intr-un final infuleca si ei ceva), iar Daria si tati pica rupti amandoi, la un pui de somn la umbra, pe patura, pe malul lacului.
Ramane mami sef de trib, pustoaicele mari nici gand sa doarma. Asa ca hai sa pescuim si noi in liniste si pace. Dar pesti ioc...ca doar nu erau fraieri sa manance pufuleti (ca doar atata am avut tupeul sa strecor in carligul unditei, ca celelalte miscatoare de prin cutii nu-mi insiparu suficienta incredere incat sa le iau in mana si sa le strecor in ac ). Noroc ca apare Cristi, amicul nostru, si ne salveaza cu cativa viermisori plasati strategic. Cum au aparut virmusi in carlig, cum au tabarat pestii pe noi, si iar da-i si trage, peste dupa peste. Bineinteles ca au pescuit si pustoaicele, au scos fiecare 5-6 pestisori singure, asa ca au fost in culmea extazului.
Dupa-amiaza a culminat cu un plonjon spectaculos in minunata balta. O ridicare de pe scaunel, o dezechilibrare, o cazatura in patru labe, un sprijin defectuos in maini pe niste crengi umede, si plonjonul final: direct cu capul in balta ! Noroi pe haine, pe fata, prin par....pacat ca n-am avut aparatul la noi, merita o poza!!
Dar cum mami e prevazatoare, am avut schimburi la noi, asa ca tragedia n-a fost atat de mare, singura problema adevarata fiind incalatrile care luasera ceva apa la bord si-au devenit inutilizabile.
Asa ca am luat cea mai inteligenta decizie care se putea lua in acel moment (mai ales ca era trecyt de ora 5), imbarcarea si cu mic cu mare acasa. Drumul de intoarcere n-a mai fost la fel de spectaculos, copii au dormit linistit in masina, gropile deja pareau mai accesibile, iar oboseala generala isi spunea cuvantul.
Pestele a fost aruncat la loc in balta, asa ca singurele amintiri cu care am venit de-acolo au fost hainele pline de noroi, si povestile Malinei despre cum s-au prins pestii in carlig si cum a cazut in balta. Pe care bineinteles le-a aflat tot familionul la intoarcere, si probabil le vor mai afla si toti colegii de gradinitia si oricine ar mai avea timp si rabdare s-o asculte, ca a vazut ca prinde povestea s-o spune cu mare patos oricui o intreaba!! Inclusiv lu' mama, aseara, pe care eu am vrut s-o scutesc de amanuntele picante , dar probabil dupa raportul complet al Malinei, la ora asta-si  , ca a crescut o fata inconstienta, auzi la ei, sa le cada plodu-n balta?!!
Mickyyy si cele 2 fete cucuiete:  Malina Ioana (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">31.03.2004) Daria Maria (www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58164" target="_blank">22.06.2005)
 www.acsis.ro/2lasuta.php" target="_blank">Ajuta-ma sa cresc langa mama mea!
Trimite reactia ta
|
Posted 09/10/07 @ 20:05
