Copilul captiv (9)

Copilul captiv (1)

Copilul captiv (2)

Copilul captiv (3)

Copilul captiv (4)

Copilul captiv (5)

Copilul captiv (6)

Copilul captiv (7)

Copilul captiv (8)



Carti:
www.scribd.com/doc/25526893/David-Celani-Leaving-Home" target="_blank"> Celani - Leaving home
Psychoanalytic diagnosis: understanding personality structure... By Nancy McWilliams
www.scribd.com/doc/6793984/Dr-M-Scott-Peck-Drumul-Catre-Tine-Insuti" target="_blank"> Drumul catre tine insuti
www.scribd.com/doc/8754847/Ian-Stewart-Vann-Joines-Analiza-Tranzactionala-Astazi" target="_blank">Analiza tranzationala
www.thework.com/index.php" target="_blank">work
www.slideshare.net/dcarter73/the-iceberg-webspace?src=embed" target="_blank"> Iceberg
I know I'm in there somewhere

stockholm spune:

Buna sunt J si sunt copilul captiv al unui copil captiv , mama mea a fost si este un copil captiv ; din disperarea de a scapa de niste parinti f critici s-a casatorit repede si prost la nimereala si am aparut eu , la 2 luni de viata ale mele parintii mei au divortat tatal meu nu m-a contactat nciicodata nici eu pe el mama pentru niste ani (in care si-a continuat scoala si a fost detasata la 600 de km de oraselul natal)m-a dus la bunicii materni ; bunicul a fost singurul meu tata cand eram mica mica ma mai altoia pana a aflat maica mea si s-a impus vehemnt si altfel s-au oprit bataile si pedepseele)insa in ciuda acestor fapte stiu si am simtit ca m-a iubit enorm ; de fapt cred ca am fost singura fiinta pe care a iubi- o vreodata si a incercat sa se schimbe pentru mine cel putin la 60 de ani ce e drept insa a incercat atat cat a putut

Bunica , o fiire dura intrasigenta obsedata de curatenie , priinsa intr- o casnicie plina de chin , m-a iubit si am iubeste mult cred ca mai mult decat pot eu realiza . Cel ami mult ma durea faptul ac se cerau zilnic non stop , ii poreclisem Keckel si Jekil, se certau mult si intens de fapt cred ca toata viata lor era o cearta , eu ii iubeam mult pe amnadoi si imi doream sa nu se mai intepe sa nu se mai certe .... Bunelu cand se supaar tare i se facea rau sau cel putin asa spunea (avea mari probleme de inima ) ani de zile il pazeam sa nu moara aveam cosmaruri in care ma trezeam si era mort .Apoi pleca de acasa sub pretextul ca nu se mai intoarce si eu il asteptam cumintica langa fereastra doar doar il vad...Dintotdeauna mi -am dorit o familie cu cel putin 2 memebrii mama si tata .

Adult fiind sufar si acum de frica de anu fii parasita , cand merg pe strada il strang pe sot de mana tare tare sa nu ma lase undeva ; am dezvoltatat f bine ideea ca numai daca sunt super perfectionista o sa reusesc sa fiu iubita de cineva si deci in consecinta sunt perfectionsita pana al sange , workaholica cu acte in regula

Copil fiind am descoperit cu stupopoare ca sunt excesiv de timida asa ca ma m remodelat acum sunt rebela excentrica super extro vertita , sunt o fire charismatica am f multi prieteni o familie mare sunt f vorbareata dar nnu vb despre mine decat f rar.

Maam mea e o fire f slaba si eu am incercat toata viata sa o protejez , am incercat sa o fac sa se simta mult mai bine in propria piele , e o insingurata pe care am senzatia ca o deranjez mereu....

Relatia cu ea e buan acum spre f buna , vb mult ne povestim diverse , imi repeta ca e mandra de mine poate undeva realizeaza ca facut niste greseli , poate cu timpul o sa se astearna o aptura de iertare peste aceste lucruri

olympia spune:

Stokholm si eu am fost crescuta de bunici. De fapt mama statea cu noi, dar era foarte ocupata cu un servici greu, iar tata lucra in alt oras, venea doar la sfarsit de saptamana. Bunicii erau de fapt "mama si tata". Ei ne hraneau (au crescut mai multi nepoti), ei faceau lectii cu noi, ei ne ingrijeau cand eram bolnavi, ei mergeau la sedintele cu parintii... imi lipsesc teribil!
E greu sa recreezi legatura cu mama ta dar nu-i imposibil. Te inteleg si cand spui ca te temi sa fi parasita si in exigenta ta extrema fata de propria persoana si e mare lucru ca stii de unde ti se trage, e un pas important in a pune trecutul la locul lui.

cleo78 spune:

eu nu mai vreau sa re creez legatura cu mama. Am incercat de vreo 2 ori, dar aasta in perioada de negura, acum cand am inceput drumul de constientizare si spre lumina, cred ca sunt prea multe lupte care le duc si nu le fac fata, incat sa mai incerc sa repar o relatie in care o ultima discutie tel. s-a terminat cu "imi pare rau ca nu te-am dat la casa de copii". Stii ce e culmea, nu ma mai doare replica asta. Nu stiu doar daca am auzit-o de prea multe ori, sau ca relatia s-r racit si ma macina altele.


Eu iar am o pasa proasta. La serviciu e o atmosfera 'tensionata', de schimbari, si iar nu imi mai place sa ma trezesc dimineata. Pe langa dezordinea din casa care ma apasa (un timp cazusem la pace, ne toleram reciproc si o acceptam ca schimb cu timpul petrecut in parc). Incerc sa imi canalizez energia si sa ma gandesc la o idee de afaceri, in ideea de a lucra de acasa, sa stau mai mult cu cupilul si cu mine, si cu casa; ma gandesc sa fac un curs ceva, orice. Dati-mi idei . Ba mai mult, m-am gandit sa imi dau demisia si sa stau acasa cateva luni pana ma decid si realiniez financiar. Si mai ales, sa imi aleg drumul in viata.

Am realizat ca ani de zile am lucrat - nu ca imi place sa lucrez; ci ca aveam nevoie de bani! Acum, cand minimum necesar e acoperit, imi dau seama cat timp gol a fost.

Relatia cu copilul a evoluat, de cat timp lupt cu copilul captiv; imi dau seama ca am mai multa rabdare, ca nu mai ridic tonul, si ca reusesc sa imi imaginez si canalizez energia pt tot felul de lucruri constructive, jocuri si treburi ca joaca. De ex. acum am curatzat mere impreuna

olympia spune:

Cleo, imi pare rau ca ti-a spus asta. E dureros mai ales daca ai auzit-o de 1000 de ori.
In privinta lucrului, de acasa sau nu, pan la urma toata lumea o face si pt bani. Ideal e sa fie si placut. Tu ce pasiuni ai?

cleo78 spune:

prajiturit, crosetat, citit, jogging (pt unele din astea nu pot lua bani ). Ideea e ca tre sa gasesc ceva sa pot duce la performanta.
M-amgandit cu crosetatul/tricotatul, e destul de prost platit si inca nu am viteza magica (dar imi dau tot interesul).

De fapt, in fiecare an in perioada asta (de ziua mea) am asa niste idei revolutionare. Din varii motive; unele le trec pe lista: ce vreau sa fac anul asta, reusind chiar.

alinuk spune:

de mult dau tarcoale acestui topic

citesc, abandonez, reiau

ma atrage zona asta ca un magnet

De multe ori am inceput sa scriu...sa raspund de fapt (despre mine personal, nu m-am identificat ca fiind un caz real / desi am si eu 'umbrele' mele)...si de fiecare data am renuntat..cu gandul ca cine sunt eu de fapt...!?
Consider ca cei care aleg si ajung sa scrie aici au facut un pas mare... spre vindecare, si aceasta vindecare vine din interiorul fiecaruia.
E atat de intim si de fragil drumul, incat parca mi-e teama sa nu fac vreun zgomot ...

Asa incat, in continuare voi alege sa nu raspund punctual, ci doar sa va impartasesc din ceea ce am descoperit singura (cu voia si aujutorul lui Dumnezeu de fapt)...eu, pe drumul meu.

iata ce..poate nu intamplator... am gasit, de curand intr-un material, despre 'iertare'

il pun aici in speranta ca nu va tulbura nimic, decat poate in sens pozitiv


"Sa fie o legatura între puterea rugaciunii si iertare? Sa fie iertarea ca o treapta, pe care avem musai sa calcam pentru a intra în starea de rugaciune...."

continuarea aici:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/intai-iarta-si-apoi-cere-prin-rugaciune-ce-vrei-565621.html





Alinuk
mama de Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

Martisoare UMANITARE



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

flower-power spune:

stockholm, trist ceea ce scrii. Sindromul Copilului captiv peste generatii... Nu stiu daca ai ascultat prezentarea Iceberg de la inceput de capitol.Ai avea acolo raspunsuri la unele dintre intrebari, poate. M-a amuzat asocierea cu cele doua ciori, au fost unele dintre personajele mele favorite in copilarie

Cleo, ce vad eu ca fiind cel mai rau din modul cum se raporteaza parintii la copii[de la timpul acordat, disponibilitatea, ascultarea, pana la abuzul emotional, negative talking...]e ca odata construit si alimentat sinele fals al copilului, acesta pana ajunge sa "se repare", traieste si construieste sub imperiul acestui sine fals... Acorda-ti timp, e un proces intreg. Relatia cu mama va exista doar daca la un moment dat tu vei reusi sa fii mai inteleapta si mai puternica decat ea

flower-power spune:

alinuk,pt MAME, in mod intamplator am dat si eu peste aceasta parabola, sau poate ea peste mine

CELE TREI PORTI

"Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept.

- Lumineaza-ma: ce trebuie sa stiu in viata?

- Vorbele mele se vor pierde precum urmele pasilor tai pe nisip. Dar o sa-ti dau totusi cateva sfaturi. In drumul tau prin viata vei intalni trei porti. Citeste ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinta mai puternica decat tine te va impinge sa le urmezi. Nu incerca sa te intorci, caci vei fi condamnat sa retraiesti din nou si din nou ceea ce incerci sa eviti. Nu pot sa-ti spun mai mult. Tu singur trebuie sa treci prin asta, cu inima si cu trupul. Acum du-te! Urmeaza drumul acesta drept din fata ta.

Batranul intelept disparu si tanarul porni pe drumul vietii.

Nu dupa mult timp, se gasi in fata unei porti mari, pe care se putea citi: SCHIMBA LUMEA.

Asta era si intentia mea, gandi printul, caci chiar daca sunt lucruri care imi plac pe aceasta lume, altele nu-mi convin deloc.Atunci incepu prima sa lupta. Idealul sau, abilitatea si vigoarea sa il impinsera sa se confrunte cu lumea, sa intreprinda, sa cucereasca, sa modeleze realitatea dupa dorinta sa. El gasi placerea si betia cuceritorului, dar nu si alinarea inimii. Reusi sa schimbe cateva lucruri, dar multe altele ii rezistara. Anii trecura. Intr-o zi il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe acest drum?

- Am invatat sa deosebesc ceea ce e in puterea mea de ceea ce imi scapa, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.

-Bine, zise batranul. Foloseste-ti fortele pentru ceea ce sta in puterea ta si uita ceea ce-ti scapa printre degete. Si disparu.

Putin dupa aceasta intalnire, printul se gasi in fata celei de-a doua porti pe care statea scris: SCHIMBA-I PE CEILALTI.

Asta era si intentia mea, gandi el. Ceilalti sunt sursa de placere, bucurii si satisfactii, dar si de durere, necazuri si frustrari. El se ridica deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i placea la cei din jurul sau. Incerca sa le patrunda in caracter si sa le extirpe defectele. Aceasta fu a doua lupta a sa. Intr-o zi, pe cand medita asupra utilitatii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalti, il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat, deci, pe acest drum?

- Am invatat ca nu ceilalti sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfactiilor sau infrangerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumina. In mine prind radacina toate aceste lucruri.

- Ai dreptate, spuse batranul. Prin ceea ce ceilalti trezesc in tine, ei te descopera in fata ta. Fii recunoscator celor care fac sa vibreze in tine bucuria si placerea, dar si celor care fac sa se nasca in tine suferinta sau frustrarea, caci prin ei viata iti arata ce mai ai inca de invatat si calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu dupa multa vreme, printul ajunse in fata unei porti pe care scria: SCHIMBA-TE PE TINE INSUTI.
Daca eu sunt cauza problemelor mele, atunci inseamna ca asta imi ramane de facut, isi zise el si incepu lupta cu el insusi. El cauta sa patrunda in interiorul sau, sa-si combata imperfectiunile, sa-si inlature defectele, sa schimbe tot ce nu-i placea in el, tot ce nu corespundea idealului sau. Dupa cativa ani de lupta cu el insusi, dupa ce cunoscu cateva succese dar si esecuri si rezistenta, printul il intalni iarasi pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce ai invatat pe acest drum?

- Am invatat ca exista in noi lucruri pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge.

- Asa este, spuse batranul.

- Da, dar m-am saturat sa lupt impotriva a tot, a toti si chiar impotiva mea! Oare nu se termina niciodata? Imi vine sa renunt, sa ma dau batut si sa ma resemnez.

- Asta va fi ultima ta lectie, dar inainte de a merge mai departe, intoarce-te si contempla drumul parcurs, raspunse batranul si apoi disparu.

Privind inapoi, printul vazu in departare spatele celei de-a treia porti pe care statea scris: ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI. Printul se mira ca n-a vazut cele scrise atunci cand a patruns prima data prin acea poarta, dar in celalalt sens. In lupta devenim orbi, isi spuse el. Si mai vazu zacand pe jos, peste tot in jurul lui, tot ce a respins si a invins in lupta cu el insusi: defectele, umbrele, frica, limitele sale. Le recunoscu pe toate si invata sa le accepte si sa le iubeasca. Invata sa se iubeasca pe el insusi, fara sa se mai compare, sa se judece, sa se invinovateasca. Il intalni din nou pe batranul intelept, care-l intreba:

- Ce-ai invatat in plus pe acest drum?

- Am invatat ca urand sau detestand o parte din mine inseamna sa ma condamn sa nu fiu niciodata de acord cu mine insumi. Am invatat sa ma accept in totalitate, neconditionat.

- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie sa-l uiti in viata, acum poti merge mai departe.

Printul zari in departare cea de-a doua poarta, pe spatele careia scria ACCEPTA-I PE CEILALTI. Si in jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a intalnit in viata sa, pe cei pe care i-a iubit si pe cei pe care i-a urat, pe cei pe care i-a ajutat si pe cei pe care i-a infruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil sa le vada imperfectiunile, defectele, lucrurile care altadata il deranjau enorm si impotriva carora luptase. Batranul intelept aparu din nou si-l intreba:

- Ce-ai invatat mai mult decat prima data pe acest drum?

- Am invatat ca fiind in acord cu mine insumi, nu mai am nimic de reprosat celorlati si nici nu ma mai tem de ei. Am invatat sa-i accept si sa-i iubesc asa cum sunt.

- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie sa-l tii minte. Continua drumul.

Printul zari prima poarta, prin care trecuse cu mult timp in urma, si vazu ceea ce era scris pe spatele ei: ACCEPTA LUMEA. Privi in jurul sau si recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucereasca, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina si frumusetea tuturor lucrurilor, de perfectiunea lor. Era totusi aceeasi lume de alta data. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi batranul, care-l intreba:

- Ce-ai invatat pe drumul acesta?

- Acum am invatat ca lumea este oglinda sufletului meu. Ca eu nu vad lumea, ci ma vad in ea. Cand sunt fericit, lumea mi se pare minunata, cand sunt necajit, lumea imi pare trista. Ea nu este nici vesela, nici trista. Ea exista, atat. Nu lumea ma necajea, ci starea mea de spirit si grijile pe care mi le faceam. Am invatat sa o accept fara sa o judec, fara nici o conditie.

- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie sa-l uiti. Acum esti impacat cu tine, cu ceilalti si cu lumea! Esti pregatit sa pornesti spre ultima incercare: trecerea de la linistea implinirii, la implinirea linistii, spuse el si disparu pentru totdeauna."

Un drum lung si deloc usor sa descoperi ca ceea ce credeai tu ...nu e chiar asa sau poate fi privit si din alta perspectiva...
Cand ceea ce credem ne aduce durere, e cazul sa schimbam perspectiva

cleo78 spune:

f faina povestea. O sa mi-o salvez.


Citind ce s-a vb aici, si unele carti/articole, am ajuns la concluzia ca relatia cu mama este una de victima-abuzator si ca una din armele care le fol. abuzatorii este atot- controlul. (suna dur,stiu). Astazi am vb cu ea la tel. si cred ca e prima discutie care ma lasa rece; desi a incercat sa imi impuna cateva mancaruri care tre sa le fac, desi ii explicasem ca deja am o oala de ciorba si blatul de tort facut. Alta data m-ar fi afectat, astazi am fo complet imuna, singurul lucru care imi venea in cap este "tot incearca sa ma controleze...".
Mai trist este ca si cu mamaia se poarta la fel - iar mamaia merita o batranete mai linistita. Nu mai sunt eu calul de bataie, se razbuna? se descarca? face ce ii ie in rutina sa faca?
Ma duc la culcare. Miine incepe o sapt crunta la munca.

olympia spune:

Fara legatura directa cu postarile de pana acum, captivitatea asta-i boala grea! Uf, tot ce pot sa spun acum e ca treaba aia cu "suntem condamnati sa repetam lectiile de viata neinvatate la timp " e tare valabila. Unii le repeta ciclic, in aceeasi luna din an si... tot degeaba! E ca la computere, ca alta analogie nu-mi vine acum, unii virusi se ascund foarte bine si contamineaza aproape tot, numa ca la oameni te-ai astepta sa faca diferenta chiar sistemul personal care vrea sa se insanatoseasca. Nu se intampla asta mereu, unii-s dependenti de propria boala, fara sa le pese cat rau isi fac ,cat rau fac copiilor si tuturor din preajma. Trista priveliste ascund mastile, devastatoare! Si-n naivitatea lor isi inchipuie ca cei din jur se lasa pacaliti de luminitele din vitrina ... brrr!