Copilul captiv (8)

Copilul captiv (1)

Copilul captiv (2)

Copilul captiv (3)

Copilul captiv (4)

Copilul captiv (5)

Copilul captiv (6)

Copilul captiv (7)





Carti:
www.scribd.com/doc/25526893/David-Celani-Leaving-Home" target="_blank"> Celani - Leaving home
Psychoanalytic diagnosis: understanding personality structure... By Nancy McWilliams
www.scribd.com/doc/6793984/Dr-M-Scott-Peck-Drumul-Catre-Tine-Insuti" target="_blank"> Drumul catre tine insuti
www.scribd.com/doc/8754847/Ian-Stewart-Vann-Joines-Analiza-Tranzactionala-Astazi" target="_blank">Analiza tranzationala
www.thework.com/index.php" target="_blank">work
www.slideshare.net/dcarter73/the-iceberg-webspace?src=embed" target="_blank"> Iceberg
I know I'm in there somewhere

andruskandu spune:

Hai sa sparg eu gheata.... ca vad ca nu se indura nimenea

Cleo, multam' de capitol nou! Am vrut sa deschid eu, dar, nu stiu, am avut asa, o reticenta...

Asaaa...

Cum va spuneam (sau nu!? sa verific...) in capitolul precedent, aflasem ca o sa vina mama in Campina, din Bucuresti, in vizita la o prietena... si ma gandeam: o sa vrea sa-l vada pe Andrei sau nu?

Eiiii, nu! M-a sunat prietena ei ca i-a lasat niste jucarii si hainute (asa, in gluma, zic ca i-a adus si-o salopeta pentru un copil de un an, n-o fi vazut si ea? Ca doar l-a vazut prin aprilie, de paste). Aaa, si jumatatea aia din banii de chirie i-a lasat...
Dar, atat! Nici nu cred ca s-a gandit sa-l vada... pacat!

Si-aseara, am sunat-o ca sa-l las pe Andrei sa-i multumeasca si sa vb. cu ea... nici pomeneala, ca i-a inchis telefonul... am mai incercat odata si a respins apelul...
Sa-i fie de bine, am zis cu voce tare, si Andrei:
"tza-i fie de bine lu' buni! tze sa-i fac dac-a inchis telefonul?"

N-am sunat-o ca as fi vrut eu musai sa vb. cu ea, dar stiu cat de orgolioasa poate fi... si daca n-as fi sunat-o ar fi zis:
-Ia uite, nici macar sa-mi multumeasca nu e in stare!

Asa, n-are ce sa zica din acest pdv....

cleo78 spune:

andruskandu, te mira comportamentul? Adica te-a suprins? a facut vreodata altfel? DIn ce povestesti, asa face mereu... si asa o sa mai faca. Nu poate mai mult... nu are cu ce.

andruskandu spune:

Aaaa, pai nu ma surprinde... stiam ca asa o sa faca, doar astea sunt armele ei, nu?
Dar, oricum, n-are cum sa zica ca nici macar nu i-am multumit, cel putin fata de mine, ca fata de altii sigur ma ponegreste in fel si chip

simali spune:

Andreea, mie mi se pare ca tu inca nu esti convinsa ca este foarte important sa tai absout toate puntile cu o mama care se comporta astfel, ca acest tip de respingere ii face rau copilului, ca-l face sa se gandeasca ca poate nu este suficient de bun/frumos/destept daca nu-i place bunicii (preluand in realitate spaimele tale). Continuarea legaturii cu mama ta va face rau - si tie si lui Andrei.

Fa-ti curaj si nu o mai suna (nici pentru multumit pentru cadouri, nici de ziua ei, nici cu alta ocazie).

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

cleo78 spune:

eu am mai trecut.. sa zic un hop.
Drumul din afara acestei gaure negre, numite - viata de copil captiv - eu mi-l imaginez ca un drum sinusoidal, cu urcusuri si coborasuri, unele mai mici, unele mai mari.

Deci eu am mai trecut un hop.
COnstientizez de ceva ani ca mama isi genereaza tot felul de probleme medicale (le are dar se neglijeaza intentionat si apoi face pe victima). Probleme ei care ma faceau sa ma simt vinovata. De genul: are tratament pt tiroida - permanent, ca e boala cronica. Ei, cand nu si-l ia, slabeste brusc dar o apuca si depresiile. Desi e constienta, renunta la el periodic. Sau cu rinichii - avand o sensibilitate veche, tre sa aiba grija cu cantitatea de lichide si calitate si sa se fereasca de raceli. Cum se imbolnaveste - asteapta mila si compasiue, intra in modulul Victima.
Am stat ani de zile langa ea, sa o ingrijesc - sa nu oboseasca, sa nu ii fie iar rau si sa ajunga in spital sa ma lase singura etc etc etc. Stiti voi ... cum e...

Ei, bolile mamei... au aparut fix de 18 ani. Constienta ca le foloseste ca arma, sunt de,... 6-7 ani (de cand nu mai incerc sa o ajut sa se rupa de cercul ei vicios, ci de cand incerc sa ma rup eu pe mine!)


Evident, bolile mamei au aparut ca ... o reactie de negare si de refuzare a vietii de calvar care o aveam in casa. Mult timp am crezut ca ea nu vede acea nebunie din casa (nupot zice cuvantul familie). Privind detasat, realizez ca ea a vazut... dar nu a stiut sa reactioneze altfel - decat sa faca pe Victima.
Practic, cu mine avea 2 reactii: Victima si Calau. Treptat, eu nu am mai acceptat sa fiu sacul ei de box, si a ramas acea Victima - iar cand nu fac cum vrea ea, rabufneste si urla, apar replici de genul "imi pare rau ca te-am crescut" etc etc etc, stiti voi...atat de bine.

Totul trece cand vine fratele meu acasa, si sta cu ea. CUm pleaca: ma suna (dupa cateva luni in care nu a avut nevoie), si incepe cu o voce stinsa, partial paralizata, ca vai... ea e bolnava.

Mai trist, mi-am adus aminte, acum multi ani imi povestea o matusha: abveam 2-3 ani, eram la bunici, mama nu de mult divortzata, a umblat la nu stiu cati doctori in nu stiu cate orase ca ea avea o paralizie faciala. Niciun dr nu i-a confirmat, ea zicea ca nu poate folosi juma de fatza si ca e desfigurata .. desi nimeni nu remarca asta.
Acum, privind la rece si analizand detasat, imi aduc aminte ca de cate ori era un scandal sau era ea suparata ca nu iiiese nu stiu ce, vorbea cu greutate, si nu isi descleshta complet gura...


Si daca tot vorbim de somatizari si boli psiho somatice, dupa ce am facut psiho terapie (inca mai am nevoie, din pacate nu imi permit ca bani si timp) ... s-a redus din egzema asociata la dermatita...
Si crize de astm am facut si cand eram f. suparata...



O alta dilema a mea este:cum sa imi descarc furiile.
Adica uneori simt nevoia sa ma duc sa bat la un sac d fasole, sau sa tai lemne, dar asta era simplu cand eram copil la bunici..... la Buc. nu am ce bate
Mi-e f.bine cand ies la alergat... din pacate nu pot face asta zilnic

rrox3 spune:

Cleo din pacate mama ta era si este si ea un copil captiv, unul care nu-si constientizeaza captivitatea. Pareza resimtita de ea cred ca era o masca, aparuta din dorinta ei uriasa de a nu fi in pielea ei in momentele alea, de a nu i se intampla ei ce se intampla. Se retragea cumva in spatele fetei imobile.
Nu constientizeaza strategia asta de Victima-Agresor-Salvator. Cand refuzi sa o "salvezi" te agreseaza. Nu stie altfel. Ma bucur ca ai reusit sa te distantezi emotional de ea. Fiindca de asta e nevoie, nu neaparat de distantarea fizica.

Si eczema si astmul au de multe ori cauze psihosomatice. E posibil sa scapi de ele definitiv odata cu iesirea din captivitate.

Daca scrii despre ce te umple de furie nu te simti mai bine? Scrie-i mamei tale. Nu-i nevoie sa-i si trimiti scrisoarea. Poti sa-i scrii si aici, daca nu-i prea intim ce ai sa-i reprosezi. Ai nevoie sa pui in cuvinte reprosurile, sa-i returnezi cumva ce ti-a facut. Erau problemele ei, da-i-le inapoi.
Activitatea fizica e binevenita oricand ai timp.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

cleo78 spune:

am avut un curaj nebun, si mi-am scris aici...o parte.
Sub alt id . Curaj specific mie. Am scris si am plans, am plans si am scris.. si cateva zile dupa aceea m-am simtit atat de ... usoara si libera.
Plansul racoreshte. Scrisul racoreshte. Punerea gandurilor in ordine, usureaza...

Acum, recitesc din urma toate capitolele. Nu pot citi mult, 5 min si ma irit...ma umplu de furie, sau, din ce in ce mai des, nu de furie, ci de nevoia de a rumega si a privi obiectiv, oarecum distantat. Ma regasesc in ce zic fetele, aici.. evident.

Si pe masura ce citesc, scot cartile separat.


Distanta fizica m-a ajutat enorm sa rumeg problemele cu mama. Mult timp am fost constienta ca nu e o relatie normala, pt ca am avut acel.. sa zicem reper: prieteni, colegi de scoala, a caror relatii cu parintiii pareau minunate.
Uriash a fo impactul cand am constientizat ca e cauza prabushirilor mele. Cand psiholoaga m-a intrebat: "cum am perceput dragostea bunicului? ca a unui tata?" si am avut asa, un moment de gol... de prapastie... de cadere... de lesin, nu stiu cum sa zic.. si am raspuns "... ca o mama....". Si dupa o pauza... cu lacrimi in ochi.. mi-am recunoscut,si repetat... ca o mama ...


O alta evolutie minunata, a fost cand am constientizat ca nu mama e de vina, ci relatia mea cu ea - si modul cum vad eu relatia. Si asta am realizat undeva in timpul sarcinii, sau imediat dupa ce am nascut, cand am vazut ca.. altfel tre sa fie o mama, si mai ales ca altfel as vrea sa fie relatia mea cu copilul.


edit: mai citesc din urma, si vad ca nu sunt singura care vin dintr-o copilarie violenta. Si nici singura care are reactii violente, aparute inconstient, desi constient stiu ca nu e in regula. SI miai tristy e cand constientizez ca am gresit... Bad Cleo, bad Cleo...


edit la edit: recunosc, si eu am avut momente de cumpana, cand imi doream sa fiu bolnava... si cand am bagat scuza asta! ca sa fug.. de responsabilitati.
Da, un parinte captiv face un copil captiv. Incercarea de rupere a lantului este solutia de salvare a copiilor nostri.. o fac pt fiica mea.

rrox3 spune:

Cleo felicitari, da-i inainte Nu doar pentru fetita ta, ci in primul rand pentru tine.
Da glas furiilor tale, traieste-le si o sa se consume la un moment dat. Nu fi aspra cu tine, cand rasar intr-o forma nedorita. S-au adunat si ies pe unde si cand pot. Identifica-le, nu le lasa sa se mai ascunda in spatele micilor suparari zilnice.
Si, cand poti, reia terapia.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

cleo78 spune:

rrox3, stii ce am remarcat? ca m-am inconjirat de prieteni... captivi.
Sau poate ca sunt mai sensibila, si le vad zbaterea interioara.. mai bine ca ceilalti.
Ba mai mult, am remarcat ca in tot trecutul meu, am fost atrasa de barbati captivi. Mai mult sau mai putin captivi.
Ba mai mult, acum ceva ani, intr-o relatie cu un barbat captiv ... clona mamei!! incercam sa il salvez pe el acolo unde nu o salvasem pe mama. Ma certam cu el fix ca cu mama. Desi ma despartisem de el, constienta ca asa nu merge..... inca vizualizam certurile. De fapt inca eu ma luptam cu mama....
Cand mi se ridicase negura de ep ochi, si vazusem astea clar... am avut un shoc. M-a cuprins o furie pt timpul pierdut in.... acest conflict ireal... ca imi traiam prezentul in certurile copilariei!

edit: rrox3, esti psiholog?

rrox3 spune:

Cleo nu-s psiholog Sunt fost copil captiv, fost client la psihoterapie si, pe langa profesia mea actuala, proaspata studenta la psihologie
Sa stii ca li se intampla multora recreerea scenariului copilariei si putini isi dau seama.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)