Copilul captiv (5)

<<<Topic precedent

---

Simali, sint de acord cu tot ce spui tu, dar nu despre familia asta, cu riscul de a fi singura exceptie. Ar fi nedrept... surorile mele erau adolescente, copiii erau mici, iar eu eram ca ei... iar cind am ajuns la adolescenta, am rabufnit... pentru ca am avut un exemplu de ceea e normal intr-o familie. Nu vreau sa te doara ce spun, nu asta e intentia mea, dar pur si simplu nu putem arunca toate pacatele noastre numai asupra parintilor. Greseli sint oricum toti le facem, nu e nevoie sa mai inventam si altele... Dar sint de acord totusi cu ultimul tau paragraf si asta ma sperie si ceea ce a spus Olympia: cum stim adevarul, cum deosebim ca le oferim ceea ce au nevoie de ceea ce doresc!?! Sint probleme grele, pe care mi le pun de ani de zile... aici pe mine ma ajuta instinctul ala, mama lui, ca tot asa l-am numit.

Ok, si sa zicem ca este asa, eu personal, si nu numai eu, am discutat cu ei, le-am dat carti sa citeasca... si cu toate aceste, pedeapsa principala pentru copii mici, de 2-5 ani, acum trei ani, era tot vesnica palmuta. Si nu sint singurii, ma doare sa stiu citi cunosc, oameni maturi, de 30-40 de ani. Din punctul meu de vedere, nu te poti ascunde mereu dupa degete, cumva trebuie sa iei taurul de coarne: ok, care e problema mea, de ce fac asta, de ce nu gasesc alta solutie, acum, cind stiu ca metoda pe care o folosesc poate provoca traume... crezi ca pe copilul respectiv il ajuta daca va afla, ca noi peste ani, ca a fost palmuit ('usor') la fiecare miscare gresita!?! Si-s oameni destepti adultii astia, stiu si asta... si totusi o fac in continuare. Mai conteaza ca parintii lor au fost de vina? Pentru mine nu!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

simali spune:

Eu am o problema cu Gordon asta. Adica e fain ca te invata sa-l asculti pe copil, dar astora cu temperament asa, mai latin (eu inclusa) nu le e usor sa-l digere.

Uite ieri o faza de la noi:
Faceam cu Vladu la mate o problema greuta dar foarte frumoasa (o avea ca tema si se impotmolise). Mie-mi place tare mult sa fac cu el la orice materie. Ma entuziasmez, explic, pun mult suflet, nu ma enervez oricat nu ar intelege, sunt gata sa explic pana dimineata daca e cazul. Deci vine cu problema si cum explicam eu mai cu foc el zice "deci eu sunt un prost". Ignor faza, continui si el iara "sunt bou, tampit, idiot". Pac imi sare tandara. Dupa Gordon trebuia sa-l intreb cum asa si el se tot zvarcolea (stiu ca am mai fost pe acolo) fara sa dea niciun fel de explicatie si fara sa ajungem nicaieri.

Dar cum mie la nervi Gordon nu-mi vine niciodata in minte (pot sa-l citesc pana-mi iese prin oase) si zic:
"draga uite cum esti tu... noi aici faceam piesa Hamlet. Si exact cand era tragedia mai mare, actorul principal vorbea cu craniul, sala cu sufletul la gura, etc. apari si tu costumat in Barbie, iti ridici fusta si le arati tuturor chilotii. Nu pricepi ca noi aici vorbim despre matematica si ca asta nu are nicio legatura cu tine?". Vlad e bun la matematica. Daca se relaxeaza are idei extraordinare si e o placere sa lucrezi cu el. Dar cand i se pune pata ca nu e suficient de nu stiu cum nu te mai intelegi cu el.

Nu sunt mandra de ce-am zis dar altceva in cap nu mi-a venit si gata. Cu tot Gordon-ul!



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

rrox3 spune:

Simali si mie inainte de terapie imi sarea tandara de la chestii de genul asta. Acum stiu de ce. Si stie si baiatul tau Io il felicit sincer fiindca a pus si in cuvinte!
Sa explic. Tu puneai suflet si probabil te implicasei mult mai mult decat dorea Vlad si decat era nevoie ca sa-l despotmolesti. Si Vlad a tras concluzia fireasca: daca-i nevoie sa-mi explice atat, sa-l joace pe Hamlet aici si sa-l mai joace si atat de genial, inseamna ca eu sunt prost.
Daca vroiai sa sa simta destept, il ajutai cu o intrebare sau cateva intrebari si il lasai pe el sa "vada" problema.
Ideea e ca el s-a simtit cumva strivit de cat de minunat te-ai descurcat tu cu problema respectiva. Wow, ce poate mama... eu nu pot - sunt un prost.

Ai putea sa reiei si sa discuti cu el in stilul lui Gordon, dupa ce-ti trece enervarea, mai tarziu, cand esti calma.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

buli spune:

eu vad lucrurile cam asa.
ca tot s-a ajuns la teorie.
parintii trebuie considerati responsabili pina la un punct.
adica odata ce esti adult, cind o fi asta, trebuie sa ai stapinirea de sine si dorinta de a te da asa ... intr-o parte si de a te uita la tine.
si de acolo inainte sa iei decizii care sa-ti apartina pe de-antregul, sa faci ce crezi tu doar, chiar daca asta provoaca disconfort, cutremure etc.
adica, da, e ok, in trecut, in copilarie a fost ce-a fost.
nu e de uitat. uneori e de uitat, alteori nu.
dar, in mod cert, e ceva ce trebuie depasit, e o chestie de om mare pe care trebuie sa ti-o asumi.
adica ... primul prieten mi l-am ales nu stiu cum pt ca semana cu tata, sa zicem. dar am dat cu capul de prag si am invatat ceva. la al doilea casc ochii bine si il iau taman invers, fie si ca sa vad cum e altfel.
trecutul nu poate fi schimbat, orice ai face. acceptarea acestei realitati e un pas important. care, completat de constiinta ca ai de lucru zdravan cu tine insuti, duce echilibru.
as zice ca introspectia e buna, dar si mai buna e proiectia in viitor.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

buli spune:

simali,
pai daca Vlad e bun la mate, de ce nu l-ai lasat si de ce nu-l lasi absolut singur sa se descurce?
o sa aiba cea mai buna parere despre el daca o sa faca asta. nu-i pacat sa treaca pe linga ea?
de ex. mie mi s-a parut mult mai misto faza cu barbie, decit aia cu explicatul mult si bine. pot sa-l inteleg perfect :)

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Adela99 spune:

cam aici sunt si io.
in plus extind schimbarea atitudinii la toata lumea, prieteni, colegi de srviciu, toti. nu e un capat de tara daca nu le place atitudinea mea, voi fi autentica, imi voi spune parerea de la inceput, nu in mod agresiv dupa ce am acumulat nishte frustrari. ca fusei cam agresiva pana acum. si uneori prea bleaga.

cum e barbie aratandu-si chilotii in toiu' dramei Hamlet? ca nuca-n perete? ridicola, cazuta din cer? defazata? vrea sa sicaneze? nemultumita ca nu i s-a distribuit rolul Opheliei?

buli spune:

umana? dorind atentie?

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

olympia spune:

Alice, ai un baiat orgolios! Mai tarziu nu te va mai intreba nimic si se va eschiva si de la controlul temelor, cel putin asa au evoluat lucrurile la noi.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Deus spune:

de acord cu amandoua Conchita si Adela99
am simtit candva furie si nervi, acuma simt ca iubesc, sa sunt capabila sa inteleg, sa iert, sa acord prezumtia de nevinovatie...plus de mine mi-e tot mai drag pe zi ce trece

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Tot ce poti cumpara cu bani e ieftin! Erich Maria Remarque.

Mariaa spune:

ma primiti si pe mine cu doua randuri?!
v-am citit si am tot cautat copilul (odata) captiv din mine daca mai are ceva de spus/scris aici. simt ca si-a facut de cap destul (caci a existat, o daaaa, si a fost furios nevoie mare dar acuma e potolit. e mut si nu-mi mai transmite nimic important dinauntru.
subscriu la ce zice Conchita si Adela99
o fi un prag al dezvoltarii constiintei de sine, o fi ca imbatranim si ajungem la seninatatea pe care o admiram la unii bantrani de langa noi?! nu stiu dar tare bine e sa fii impacat cu tine insuti si cu cei din jur.


mamica de Fluturas
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”
Emma este IUBIRE ****** un copil a crescut in inima mea ****** am un inger pazitor

conchita spune:

Mariaa

Delia, ca daca-ar fi sa am ceva innascut, ca tot vorbesc doamnele de teorie aici, aia e dreptatea si vine inaintea dragostei. mai mama mai, ca acu' vin la tine! daca vezi si stii ca relatia e nociva si se prelungeste abuzul peste ani si peste oceane si continente, de ce nu pui punct? asta e singura situatie in care as vota cu ambele maini sa pui punct. sunt parintii tai, ok, tu crezi ca ai datorii la ei, dar stai sa-ti explic ce zice in Biblie, am inteles ca tu crezi in Dumnezeu. daca am inteles gresit, mii de scuze. uite aici:

zice sa iti cinstesti parintii, dar unde zice sa-i iubesti? dar unde zice sa le fii sclav pe plantatie si sa saruti mana care te biciuie? nicaieri. apoi, cu iertarea, scrie si despre asta negru pe alb: dupa ce regreti pacatul si te indrepti, adica incetezi sa mai pacatuiesti si te schimbi in bine - atunci vine iertarea. dar daca ei sunt in continuare la fel si tu umbli cu bolovani grei atarnati de gat, la ce bun iertarea, cand nici nu e valabila, si la ce bun o relatie cu ei? spune tu? adica spune-ti tie, nu mie.

idem si Simali, daca nu vrei sa mergi la masa, nu mergi. mi-a placut faza cu Barbie, ai imaginatie si discurs original, nu mi-ar fi trecut prin cap never sa fac asocierile alea. dar stii ceva? fara sa fi citit Gordon, iti zic din experienta ca asa ma simteam si eu pe langa mama si fratele meu care dezbateau zilnic carti de nepatruns pentru mine si concepte si toate filosofiile cu o pasiune incredibila. m-am simtit proasta ca eram mica, dar pasiunea aia m-a atins ca o flacara si o port cu mine nestinsa, orice-ar fi. am cautat si am invatat singura, cu o curiozitate trezita atunci, in copilarie, exact din sentimentul ala de inferioritate fata de ei. si indirect, descoperind ca si eu pot intelege (fara ajutor), ca si eu pot citi, invata, etc, am dezvoltat constiinta valorii de sine. prin urmare, eu cred ca Vladut al tau nu se considera prost, ci temporar nestiutor. iar ca tu esti desteapta, basca pasionata despre matematica, ce-o zice gordon ala, nu stiu, dar stiu ca e de bine. nu poate fi altfel.

olympia, mi-a fost dor de tine, sper ca esti ok.

Adela et comp din clubul iubaretelor de parinti :-), cred ca a fost socul ideii opuse care mi-a facut rau, m-a clatinat, dar m-am intors de unde am plecat: imi iubesc familiile, si aia naturala, si asta prin alianta. asta e realitatea si nu o pot schimba, desi recunosc ca am incercat! nu ma mai sperie ideea ca ei nu m-au iubit sau nu ma iubesc, a ajuns sa-mi fie perfect perpendicular si azi, indiferent. pur si simplu ma doare in cot daca familia de-acum ma iubeste sau nu. e o fundatura dilema asta, obiectiv vorbind nu am cum sa aflu raspunsul, nu stie nimeni inima altcuiva, doar Dumnezeu. ce stiu e ca iubirile astea nu-s iubirile visate de mine, inca astept iubirea mea, cum ar veni, adica aia croita pe masura mea. prin urmare, nu e nimeni vinovat ca nu mi-a oferit asa ceva, in mod sigur nici ei nu au primit. pe de alta parte, am aflat cum e si cu somatizarea - azi dimineata cand am aflat ca exul e deja la 900 de mile departare, mi-a disparut migrena spontan si paranormal. toata farmacia n-a reusit ce-a reusit distanta intre noi doi. :-)) ce-am mai descoperit la mine - nici eu nu mai simt acelasi gen de iubire pentru familiile astea si s-au mutat placile tectonice si in celelalte relatii. pe de o parte, simt ca mi s-au intors inocenta si entuziasmul pur, pe de alta simt ca mi s-au transformat cinismul si scepticismul in tandrete. ceea ce e chiar un capat de tara, ca eu fara cinism o sa fiu ca sancho fara magar. macar ca devine interesant si, rrox iubita, te cred pe cuvant ca disparitia dramei nu echivaleaza cu disparitia muzei. desi cine citeste despre fluturasi si floricele? :-))