Copilul captiv (9)

Greeky spune:

Am citit asta mai demult:

Singurul efort pe care trebuie sa-l faci este sa intelegi. Pe masura ce intelegi actiunile tale vor deveni din ce in ce mai putin grele.

Iata cum a explicat o data Maestrul faptul ca Iluminarea nu este obtinuta prin efort ci prin intelegere:

“Imagineati-va ca toti sunteti hipnotizati sa credeti ca e un tigru in camera aceasta. De frica veti incerca sa scapati de el, sa va luptati cu el, sa va protejati de el, sa-l blocati. Dar cand vraja se rupe nu mai ramane nimic de facut. Si fiecare dintre voi e schimbat radical.

Deci intelegerea rupe vraja,
vraja rupta aduce schimbarea,
schimbarea duce la inactiune,
inactiunea este putere:
Poti face orice pe acest pamant
pentru ca nu mai esti tu cel ce face.”

Cred ca pana la urma intelegerea invalideaza toate mecanismele care ne faulteaza. Pana la urma asta facem si in terapie, nu?

rrox3 spune:

Cleo Nevoia asta uriasa de a controla tot si pe toti vine din frica. E o metoda de aparare. Controlez totul fiindca asta imi da o iluzie de putere si importanta, care poleieste frumos cum ma simt eu de fapt. Adica neimportanta si slaba, mai neimportanta si mai slaba decat toti ceilalti. Credinte frumoase sadite probabil in copilarie si intarite de-a lungul vietii.
Mama ta e captiva si nu-si permite sa vada iesirea.

Ma bucur ca ai ajuns in etapa in care nu te mai doare ce face si spune. Fiindca nu cred ca poate sa faca altfel.

Si stii ce? Mamaie are un rol covarsitor in toate astea. Interesant cum se inchide cercul in cazul ei.

Ca idee de job privat... de ce nu ai face prajituri de casa contra cost? Cred ca ai avea clienti destui. Faci un site/blog cu poze de prajituri si info despre ele. Primesti comenzi si le livrezi? Cum iti suna?

rrox3 spune:

Alinuk si de la mine pentru initiativele tale si pentru entuziasmul cu care le promovezi si sustii

Iertarea nu e un act de vointa, iertarea autentica vine din interiorul fiintei tale, nu ti-o poate impune nimeni - nici macar tu. Nu e o necesitate, nu e o conditie pentru a accede la ceva mai mult.
E ceva ce simti sau nu simti.

Iar comanda asta "iarta!" fiindca asa e bine, asa trebuie, vei fi rasplatit, vei fi si tu iertat, etc., este nociva si ineficienta. Fiindca urmand-o, cineva nu va simti iertare autentica, ci isi va impune o iertare falsa, pentru care va plati pretul.

E un drum lung care poate duce la iertare sau nu. Important e sa duca la acceptare. De aici va veni deshiderea senina si impacata spre lume.

Credinta poate fi un real sprijin pentru un copil captiv, insa eu cred ca poate la fel de bine sa fie o piedica pe drumul catre el insusi.

rrox3 spune:

Stockholm bine ai venit la copilul captiv

Din pacate copiii abandonati de parinti, intr-o forma sau alta, dintr-un motiv sau altul, dezvolta credinta ca nu sunt buni, nu sunt OK, si d-asta au fost abandonati. Mai departe fiecare se adapteaza cum poate ideii asteia, incercand sa devina bun ca sa poata fi iubit, pretuit, intr-atat incat sa fie primit inapoi de parinte/parinti. Tu ai ales efortul continuu si cautarea perfectiunii, dupa cum spui. Si aplici consecventa metoda asta cu toti cei dragi tie.

Dar J, acum stii foarte bine ca nu din cauza ta ai fost lipsita de tata si, partial, de mama. Motivele si lucrurile ne-OK au fost la ei, nu la tine. Tu erai minunata, exact asa cum erai, un copil.

Poti renunta la credinta asta si la adaptarea care a venit dupa ea. Acum nu mai are rost sa le pastrezi.

alinuk spune:

va citesc 'in soapta'!

(din mat acela, iertarea autentica am luat-o in calcul / cred ca nimic pe lumea asta nu se face temeinic si profund daca nu vine din interior)

Alinuk
mama de Andu mik (2 ani) si Teo voinik (4 ani)

Martisoare UMANITARE



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

stockholm spune:

Rrox, multumesc pentru mesaj .Sa stii ca cel mai greu mi este sa ma indisciplinez , anul asta am avut prima reusita prima vacanta de 2 saptamani in 7 ani ,muncesc enorm mult pana la epuizare, imi impun target-uri care este evident ca nu pot fi indeplinite ce sa ami workaholik cu state in regula....

Incerc sa ma relaxez , sa o iau mai usor, insa faza nasoala este ca de- a lungul anilor am obtinut f multe avantaje fiind workaholik, si cumva mi - e frica , daca ma opresc din ritmul asta nebun oare iese ceva o sa mai reusesc sa mai fac ceva?Nu stiu sa fiu altfel sau nu vreau sa fiu altfel?

rrox3 spune:

Stockholm Nu stii (nu ai antrenament) si nici nu vrei pe deplin deocamdata, fiindca inca ti-e teama. Incercand in continuare, progresand pas cu pas, vei capata incredere. O sa vezi ca viata poate fi frumoasa si mai relaxata si avand grija de tine si bucurandu-te de ea.

Gandeste-te ca e doar un job, sunt doar lucruri de facut care par importante in contextul respectiv, dar in alt context pot fi cu adevarat irelevante. Evadeaza putin din ghearele lui "trebuie-acum", incearca sa vezi si "big picture", incearca sa proiectezi si in viitor situatia, peste o saptamana, o luna, un an, ... probabil nu va mai parea atat de importanta si presanta.

Felicitari pentru vacanta! Asa-i ca a fost bine? Si nu a declansat nici apocalipsa

flower-power spune:

Asa e Alinuk, si voi acolo, la MAME sunteti unul dintre exemplele ca supermotivati putem invinge aproape orice.

flower-power spune:

De ce subscriu? Pt ca uneori biserica face trimitere la resorturi care tin de frica si de rusine. Lucruri atat de proprii copiilor captivi. Ori FRICA si RUSINEA sunt cele care ne viciaza, ne intretin sinele fals ...nu ne lasa sa fim noi insine, persoanele pline de lumina care am fi fara bolovanii astia doi atat de bine implementati, din pacate...

olympia spune:

Eu cred ca pana la iertare, fiecare trebuie sa afle exact ce anume are de iertat. In prima faza poti enumera lucruri care te-au ranit, dar urmele sunt mult mai adanci si multe ascunse. Cand mai dai de una se mai adauga ceva pe lista celor ce ar trebui iertate. Si pentru ea trebuie sa te ierti si pe tine si-i mai greu de gasit putere si pentru asta.