Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!
Raspunsuri - Pagina 3
rrox3 spune:
Giulia] nu mai plange, nu e un dezastru. Copilul tau e trist si asta trebuie rezolvat in primul rand. Foarte bine ca ai mers la psiholog/psihiatru si a inceput o terapie. Acum mai are nevoie sa te relaxezi, sa fii vesela si disponibila, fara insa sa pui presiune pe el cu nimic. Important e sa-l inveseliti, sa-i placa viata lui. Dupa aceea o sa-i vina si cheful de invatat, nu-ti face griji.
Matematica e defapt una dintre cele mai usoare materii, fiindca nu ai multe de retinut. Odata ce iti este bine explicata si ii vezi utilitatea, o intelegi si gata, o aplici, construiesti. Si devine atat de usor sa dezlegi diverse probleme si sa obtii satisfactii. 
Dar ca sa aungi aici ai nevoie sa fii interesat de ea, sa ai deschidere spre ea. Baiatul tau nu are acum resurse pentru asta, i se pare o corvoada care se tine scai de el. Las-o deoparte deocamdata. Ajuta-l doar la cererea lui expresa si atunci doar relaxata.
Unii parinti au ei insisi ideea ca matematica e grea si o transmit copilului din start, fara sa-si dea seama macar. Iar copilul o adopta si le confirma inapoi ca matematica e grea. E un cerc vicios.
O sa vezi ca va merge bine cu ajutorul psihologului. Focusati-va pe adus bucurie in viata lui. Numai bine! 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Gabi_K spune:
pt Viviana: pot sa nu fiu de acord? Cum s-o dea naibii? Matematica de a V-a e la fel de importanta, acum invata niste notiuni asupra carora se construieste matematica din clasele urmatoare.
Al meu are note bune la mate, dar din pacate nu exerseaza destul, si aici pierdem mult timp la teme, tana cand isi aduce aminte... si acum se pierde in spatiu cu factorul comun, tocmai pt ca l-am lasat si eu mai moale, crezand ca se va descurca, mai ales ca si avea note destul de bune.
Giulia: la celelalte materii cum stati? numai la mate nu vrea sa lucreze sau nici la celelalte?
Asa ca idee: cand te ocupi de el la mate, prima data revedeti ce s-a facut in clasa. Daca sunt teoreme, definitii etc, le invatati. Sa le zica pana nu face bubite in gura:) La fiecare problema unde are de aplicat vreo definitie sau regula, odata sa zica regula care va urma sa fie aplicata. Sa citeasca enuntul problemei de cate ori este nevoie, pana cand va intelege exact ce are de facut. Multi copii "cad" pt ca nu urmaresc cu exactitate enuntul problemei. Ar fi bine sa discuti cu proful pt o culegere, sau cateva probleme in plus, sa exerseze cat mai mult.
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat
mcrmiki spune:
Giulia ai primit o gramada de sfaturi bune, plus ca ai fost si la psiholog cu el, bravo! Spunea-i ca nu-i place scoala, nu-i place sa invete, dar nu ai spus ce ii place, in afara de calculator cu care eu nu prea sunt de acord. Eu am trei copii, fiecare cu personalitate diferita, toti incapatanati si am tres concluzia ca fiecare este diferit. Ceva din problemele tale le am si eu cu baiatul cel mare, in sensul ca nu prea are chef sa-si faca temele cu toate ca stie, dar este comod, in schimb are o parere foarte buna despre el, are mare incredere in el si in puterile lui, mentionez ca nu am probleme cu el la scoala. Daca cere ceva si nu ii dau, insista, il scot afara pe usa vine pe geam pana obtine ceea ce vrea; in schimb Vlad, mijlociul este opusul lui, ascultator, isi face temele singur, singur se pune sa citeasca (este in cl I), dar daca vrea ceva si este refuzat, da in spate, se retrage in carapacea lui, daca mai si tip la el nu mai vrea nimic, este foarte incapatanat. Ii repet intr-una ca trebuie sa lupte pentru ce isi doreste, pentru ce vrea, incerc sa-i dau cat mai multa incredere in el. De la gradi mi-au spus sa il duc sa faca sport pt. ca ii da incredere in el, ceea ce ti-as recomanda si tie pt. copilul tau, plus ca acolo si-ar gasi prieteni, ar lucra in echipa. Eu cred ca ar trebui sa aiba cat mai putin acces la calculator, daca este mai singuratic probabil acolo este refugiul lui, ceea ce nu-i face bine. Lauda-l cat mai mult, pentru orice lucru indiferent cat de mic. Ma gandeam ca poate il va incanta sa-si aleaga singur hainele, Bogdan deja comenteaza, vrea sa fie la moda, da-i sarcini "de oameni mari", responsabilizeaza-l, repeta-i intr-una cat de mult iti este de ajutor, fa-l sa se simta important, si cat mai multa miscare. Nu ai spus nimic de tata, ar trebui sa aiba un model masculin ferm, hotarat, ceva de genul: vreau sa fiu ca tata.
Mai vreau sa te intreb daca este ordonat sau nu? Poate ar fi bine sa aiba un program bine stabilit, de genul de la 9-11 teme, apoi plimbat, sport, scoala, mers la film, etc., program pe care sa-l stabiliti impreuna, de comun acord. Trebuie sa fie stimulat, facem aia si apoi facem ceva ce vrei tu. Copii mei mereu ma intreaba ce facem, ce program avem sambata, duminica, de unde am tras concluzia ca le place sa stie ce vom face.
Cred ca si schimbatul scolilor l-a bulversat, dar eu zic ca puteti face multe impreuna cu calm, rabdare si multa, multa iubire. Repeta-i intr-una cat il iubesti, cat esti de mandra de el si ca indiferent ce va face, ce nota va lua tu il vei iubii la fel, pentru ca dragostea de parinte este neconditionata.
Cand sunt mai suparata pe copii mei ma gandesc ca pana la urma nu-mi doresc decat sa fie sanatosi si nimic mai mult. De multe ori ma gandesc ca nu am auzit nici un parinte sa fie foarte multumit de copii nici cand sunt mici si nici mari. De ce oare? Vrem prea mult?
Va doresc sa treceti peste hopul asta si sa fiti optimisti, ca pana la urma va fi bine!
viviana spune:
Gabi_k bineinteles ca poti sa nu fii de acord. Ca doar discutam pentru a ajuta pe cineva.
Cand am zis ce am zis m-am gandit la un fel de pauza pentru o perioada pana isi revine copilul si isi da seama singur de utilitatea ei si nu o sa o mai priveasca ca pe un dusman.
Apoi m-am mai referit la Giulia. Ea trebuie sa o dea naibii, sa scape de "obsesia matematicii".
M-am gandit ca daca face asta "spaimele" ei nu se mai reflecta in copil.
Pentru ca am patit-o si eu. La vremea respectiva am vorbit cu profu' de mate de la scoala si el mi-a dat acelasi sfat: lasati-o acum doamna, luati-o usurel.
Si acuma e bine. Pentru ca am reusit sa nu mai fac niciun fel de presiune asupra ei.
A scapat de presiunea mea. Apoi de presiunea de la scoala. Si s-a eliberat. A inceput sa lucreze curat si frumos.
Acuma e constienta ca matematica ii trebuie la intrat in liceu. In clasa a V-a nu ii pasa - de fapt nici nu poti la varsta asta sa faci proiectii in viitor.
Si de la media 7 la mate intr-a cincea a ajuns la 8,50 intr-a sasea.
Usurel, usurel
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
maru spune:
giulia, al meu prunc e ca al tau.
am mers la psiholog care ne-a zis ca tipul lui de personalitate e genul care isi face griji din orice. ne-a zis cum sa lucram cu el.
dar ce vroiam sa iti spun:
aici regula e calculator, tv si alte distractii in weekend. Al meu e la liceu si respecta regula fara sa protesteze.
ora de somn e 8, ceea ce noi nu putem respecta, ca are mult de invatat, si el nu se culca pana nu isi face temele.
noi am insistat atat de mult pe cele teme si proiecte incat i se facea rau la gandul ca se duce la scoala fara sa le stie la perfectie.
multa munca a trebuit sa il convingem ca noi apreciem maximum lui efort si nu nota obtinuta.
revin
| Citat: |
| citat din mesajul lui giulia71 Fetelor, va multumesc frumos pentru ajutor. Este mai mult decat binevenit. Matematica, clar o uraste, asta mi-am dat seama de micut. Are inclinatii catre uman, face niste compuneri faine de tot, dar tot asa dupa cum are chef. E greu cu adaptarea, cu noul program. Mi-e mie foarte greu. Incepe orele de dupa-amiaza, la 12  . Ne trezim dimineata, mic dejun, spalat si apoi teme pina la 11 si 20 cand ii pun masa. Apoi facut ghiozdanul si iesit din casa.Dimineata nu e posibil sa terminam temele, ca atare am "mutat" temele scrise seara (asa fac si alti copii) si cele de invatat dimineata ca am zis ca are mintea mai limpede. Se simte frustrat ca nu mai are timp de calculator, si este pe buna dreptate ca nah cine n-ar vrea nitica pauza. Dupa mine, l-as lasa o ora pe calculator asa ca sa se simta in largul lui, dar o ora...nu-i de ajuns. Viviana, a inteles cum este cu inlocuitul lui n cu ultima cifra din suma, dar nu intelege cum e cu dat factorul comun. Are de exemplu sume de genul 2+4+6+...80, la care tb dat factor comun si apoi aplicata formula. Nu pricepe de la mine si pace. Poate ma ajuti sa-i explic cum si ce. Va multumesc! uneori gandesc prea mult.... |
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maru noi am insistat atat de mult pe cele teme si proiecte incat i se facea rau la gandul ca se duce la scoala fara sa le stie la perfectie. multa munca a trebuit sa il convingem ca noi apreciem maximum lui efort si nu nota obtinuta.revin |
Foarte interesant ceea ce ai spus si util, cred ca e una dintre cheile ce pot ajuta in aceasta situatie.
Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir ***
*** Anna, o nastere cu viteza
viviana spune:
Maru, mare dreptate ai!
A aprecia efortul si nu nota e un punct de plecare.
Treaba aicea e incurcata rau. Ca parinte nu poti sa nu te gandesti ca la admitere in liceu conteaza media 5-8.
Si asa apar o multime de "falii" in comunicare parinte-copil.
Si stressul multor parinti apropo de notele copiilor este ceva real.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
giulia71 spune:
Buna seara fetelor.
rrox3, azi n-am mai plans, trista sunt in sufletul meu ca nah nu-i usor sa-ti vezi copilul asa, dar astazi am privit totul cu alti ochi,m-am mai imbarbatat sa pornesc la lupta.
Ce ma doare cel mai tare este intrebarea cum de a ajuns sa fie depresiv si epuizat?
In afara de faptul ca asta vara mai totul i se parea plictistor si da, mi-a zis de vreo doua ori ca se simte trist.
Probabil ca presiunea de acum a fost ultima picatura.
Copilului meu nu-i place scoala in mod evident si asta a fost dintotdeauna. Cred ca nici unui copil nu e innebunit dupa scoala, dar la al meu se manifesta flangrant.
Niciodata nu mi-a povestit de ce a facut el la scoala sau la gradi, numai daca l-am intrebat eu. Si am intrebat pina am devenit sacaitoare.
Nu sta la calculator sau mai bine nu statea pina sa gaseasca jocul asta, care e oarecum inofensiv, mai mult de socializare, pandadas, daca il stiti.
Acum de cand a inceput scoala nu i-am mai dat voie decat in week-end, poate si privatiunea asta sa-l fi afectat, habar n-am?!
Tatal lui..copilul il iubeste enorm si invers.As minti daca as considera ca sunt probleme. Este cel mai bun tata din lume, au o relatie buna, dar din pacate mai mult in week-end ,caci sotul lucreaza mult si vine acasa dupa ora 19 poate si mai tarziu.
Este un copil crescut de mami si de bunica, putin efeminizat, dar foarte sensibil.
Hobby-urile lui fii-mio, ii place moda, are inclinatii creativ-artistice as putea spune. Nu sunt inca explorate. Si e un mare colectionar de "pietre pretioase".
E pasionat de delfini, de animale subacvatice. Are un pestisor si inca vreo sapte care au murit asta vara si au fost jeliti, la greu cu zilele.
Ii place, dar sa nu fie nevoit sa citeasca-nu asta nu. Daca informatia vine de la TV sau internet e ok, altfel...nu ne omoram dupa cunoastere.
E drept ca prin natura muncii ne vede si pe noi cu laptopurile in fata toata ziua si zice ca e normal asa.
Poate unele fete ma stiu de cand postam (cand era micut) ca era innebunit dupa fetite, purta numai roz, avea papusi si uneori se purta ca o fata.
Noi ne-am ingrijorat excesiv si i-am taiat uneori destul de brusc "avantul asta feminin.
Acum s-a schimbat total, nici camera pe care o are roz n-o mai suporta!
Vrea sa stearga pozele cu el cand purta lucrusoare roz. Nu-i inteleg reactia.
L-am asigurat ca noi l-am iubit oricum , numai ca ne-a ingrijorat ca el este baiat si se purta ca o fetita.
Cred ca lovitura de gratie a venit acum doi ani, tot la scoala, cu un coleg de-al lui care i-a spus intr-un context, nu-l mai retin "acum m-am convins ca esti baiat, nu fetita!".
Revenind, astazi a avut testul la mate, de care se temea tare de tot. M-a sunat special sa-mi zica ca numai un exercitiu nu l-a facut, i-am spus ca e normal si ca stie ca nu ma supar.
Apoi a venit acasa si a devenit tot mai nesigur de fiecare exercitiu.
I-am spus ca notele lui nu au valoare pentru mine asa cum crede el si am mototolit o hartie si am aruncat-o la gunoi(asa mi-a spus psihologul), ci faptul ca el a depus efort si eu efortul lui apreciez.
Acum doarme ca un bebelus.
Conteaza mult sfaturile voastre
si va multumesc frumos.
uneori gandesc prea mult....
Gabi_K spune:
Viviana, depinde de copil.
Al meu cu "lasatul" a ajuns de la 9 la 8,50. In sem.II anul trecut ave abia 8 pentru ca dupa un 5 si un 7 am zis ca nu mai las. Si abia a scos un 8 la sfarsit de semestru. Pana la acel 5 l-am ajutat doar cand avea nevoie.
De atunci fac meditatii cu el. La noi are vina lui si proful, asta e alta poveste, la voi stiu ca si colegii sunt de vina, si clasa...
Dar sunt de parere ca nu-s de lasat. Trebuie gasita metoda prin care copilul sa vada rostul materiilor scarboase.
De lucrat in plus cu ma-sa acasa nu vrea niciunul. Eu ma bucur daca reusesc sa fac toate temele cu el, plus repetam teoria. Dar facand temele (alea le cam face, ca-s obligatorii) daca vad ca undeva are dubii, mai intarim un pic punctele slabe.
Giulia: Nu treuie sa te vaiti in fata lui ca e grea materia. In momentul in care te aude ca stai prost la orice materie, garantat nu va pune mana pe cartea respectiva. Ei stiu deja ce inseamna "ereditar"
E bine sa testezi totusi terenul, sa vezi cand invata mai usor, dimineata cand e fresh sau seara cand iese de la scoala. Matematica e bine totusi s-o faca dimineata, la prima ora. Eu ajung abia dupa ora patru sa lucrez cu ai mei, si toti suntem varza la ora aia.
Cam cate ore invata zilnic copilul? Nu sta prea mult langa carte, pierzand timpul aiurea? Are prieteni la scoala? Stiu, e devreme dupa o singura luna, dar niste iesiri cu colegii de clasa (sa mergi cu ei la o plimbare, sau sa vina la voi) poate i-ar aduce pofta de scoala. Macar pt colegi sa mearga mai cu placere.
Oricum, la 11 ani intervin si crizele prepubertatii.
Ceea ce as face in locul tau:
- l-as face sa iubeasca scoala -macar copiii de la scoala
- as sta de vorba cu el, explicandu-i ce-l asteapta. Stiu ca e devreme sa-i vorbesti despre asta, dar merita: fiecare nota incepand din clasa a 5-a e un pas spre liceu. Indiferent ce liceu isi alege, vor conta mediile din gimnaziu. Cu o medie mai mare alte mai multe sanse, sa intre la orice specializare, la orice liceu. Daca insa obtine medie mica, va intra doar undeva la un liceu nashpa, unde nu mai vrea nimeni. (am insirat 3 licee, 2 foarte slabe si unul sportiv, fugea urland inapoi la carte, ca nu-i place deloc sportul
)
-concret la mate: temele la zi, teoria stiuta la perfectiune, eventual daca au de lucrat din culegeri, lucrat si de acolo, si atat. Daca poat cu mine, are timp si un pic de bani pt un hobbi de-al lui. Daca nu, banii si timpul liber merg la ore particulare
. Al meu face chitara, si crede-ma, nu vrea sa piarda nici o ora
-la lectii: nush de ce am impresia ca pierde mult timp. Nu e cumva visator? Daca da, cronometrati un pic timpul pt lectii. 10 minute iti ajung pt problema asta, in 5 minute ai copiat textul cutare, in 20 de minute ai invatat lectia la istori si gata. Asta inseamna 35 minute, plus 2 pauze scurte, in 45 de minute ai terminat lectiile. Si dupa asta te joci jumatate de ora la calculator DACA esti gata si ti-ai facut ghiozdanul. Invata-l sa se organizeze.
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat
viviana spune:
Giulia, ma bucur ca ati facut ceva pasi inainte.
Treaba aia cu mototolitul unei hartii e de retinut.
Pentru ca unui copil degeaba ii spui ca nu conteaza ceva pentru tine pana nu ii si dovedesti. Hartia motototlita e o DOVADA.
A inceput sa-si descopere latura ca sa zic asa, "masculina"(cu toate ca este prea mult spus)si in capsorul lui cine stie ce conexiuni, carora nu le poate face fata, au loc.
Terapia va va ajuta mult. Si cred ca si pentru el este o usurare.
Gabi K, da, depinde de copil, de temperament, de caracter de relatia sufleteasca pe care o are cu o anumita materiesi cu profu'.
Daca ii spun fi-mii "exercitiul asta trebuie sa-ti ia 5-10-15 minute" s-a prabusitul cerul pe ea: "da' daca nu nu reusesc sa-l termin in timp? Ce ma fac? Inseamna ca-s proasta." Pune botu' si sta sa planga. Fara ca macar sa se fi uitat pe exercitiu.
Am incercat sa lucrez asa cu ea si nu a mers deloc. Dimpotriva am starnit furtuni si am fost brusc privita ca un dusman.
In schimb am inceput sa o cronometrez fara sa stie si la sfarsit i-am spus: "Bravo, uite ai reusit, URA! Esti cea mai tare!" Am pus muzica si am dansat pentru a celebra reusita.
De fapt nu prea reusise ea... Da' nu conteaza. Important e ce a crezut ea despre ea in momentul acela.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi