nasterea lui Lilishor

Povestea incepe in iulie 2000. CM pauza de vreo 2 luni. Nimic neobisnuit, dar tot simt o durere la burtica. Imi cumpar un test. Iese cu ochi. Sun pe ex, sa-l anunt de barza nr.2. El refuza, nici vorba, nici nu vrea sa auda de bb2. Eu disperata... dar imi iau inima-ntre dinti si decid. Merg la echo, daca e sanatos, il pastrez. La echo surpriza: "n-aveti nimic in uter, doamna... poate e extrauterina, dar nici in afara uterului nu se vede nimic".
A doua zi ma internez la spital. Imi face punctie, imi mai face 6 teste de sarcina, 5 ies pozitive. In uter tot nimic, inse am un chist, care creste cu viteza de la o zi la alta. Ma opereaza, ma simt handicapata. In urma cu 2 zile ma simteam gravida si ma bucuram, iar acum bb nu-i, un ovar am pierdut, sanse de bb aproape zero. Daca n-as
avea un copil de 3 ani, zau ca as fi picat in depresie.

Trece un an, in care incerc sa ma refac. Fizic e in regula, dar sufleteste nu merge. Cand ai un copil de 4 ani, te tot intreaba lumea, de ce nu ii faci un fratior... parca imi infige un cutit in inima:( In februarie 2001 ma las de anticonceptionale. Nu le suport, mai tot timpul sangerez de la ele. In sfarsit am si eu ciclu regulat, fara medicamente. Imi vine chiar la ora fixa, tine putin. In viata mea n-a fost asa:)
In septembrie nu-mi vine... in octombrie iar nu-mi vine... Ex pleaca in delta la pescuit. Eu racesc, stau in pat, bag la greu inghetata si dorm toata ziua. Dupa 2 zile de muci merg la farmacie, dar pt orice eventualitate imi cumpar un test. Iar e cu ochi. Ma uit la cele 2 liniute, si sunt speriata. De data asta nu am dureri, ca si la chistul spart, dau o fuga la dr sa vedem ce zice. Of course, cu copilul impreuna. Ii explic, pana asteptam afara, ca dr se uita in burta lui mami. Nu, nu ma taie, numai imi pune o crema pe burta si o chestie cu care vede prin piele, si o sa-mi vada burta pe monitor. Dr. imi confimra: sarcina de 8 sapt. in evolutie. In drum spre casa ne cinstim cu gogosi, si ii spun, ca am un bb in burta. El sta pe ganduri,digera informatia. "Mami, stii cum o sa iasa? Nenea dr o sa-ti faca o gaura pe burta, dar gaura va fi mai mica decat bebe. Nu te speria, va trebui sa impingi un pic, dar n-o sa te doara prea tare, si asa va iesi bebe" Io disperata, de unde o mai fi scos perla asta la 4 ani...
Acasa mama ma felicita. Sotul vine cam peste 5-6 zile acasa. Nu se bucura, mai ales ca firma la care lucram, tocmai a dat faliment. Din nou circ, el nu vrea copilul, eu mi-l doresc... nu ma intelege ca acest copil e dovada ca nu-s handicapata, ca sunt si eu om intreg, ca mi-l doresc din tot sufletul, mi-am dorit totdeauna cel putin 2 copii... oricum, e decizia mea, vreau copilul, il pastrez. Cu sot sau fara sot, asta e copilul meu si gata. Ma si inscriu la dr de familie pe lista gravidelor. Ma dispera greutatea mea, 74 kg... cu Robert la nastere aveam 73
Din noiembrie reusesc sa ma angajez la un depozit de jucarii. Primesc din start o datorie: tb sa vizitez toate gradinitele din oras cu oferta de sarbatori. Iau pe rand orasul, merg mult pe jos. Merg la dr la vizita lunara, 72 de kile... hmmm... Dr crede ca am greturi, de aceea slabesc:) In decembrie e nebunie in depozit, mos nicolae, craciun, cadouri, etc. Lucram 10 ore/zi, n-avem timp nici sa respiram. Din nou merg la dr... 69 de kile. Ma plimba prin 3 cabinete, cautam cantare, dar cam toate arata la fel. Bb incepe sa se miste.
Din ianuarie stau mai mult acasa, in depozit e oricum liniste si pace. La echo inca nu se vede nimic. In februarie (am 6 luni deja) ma intreaba o fosta colega, daca am pierdut sarcina? ca nu se vede nimic. Ii arat burtica- nu e chiar plata, dar nici de 6 luni nu arata:) In sfarsit reusesc sa-mi duc exul la echo. Dr nu se grabeste, are timp de noi:) numaram degetele, are 5 pe fiecare manuta, fiecare piciorus, ii verificam toate organele, in afara de cele genitale totul e in regula. Nu se vede daca are putzurica sau nu. Robert nu e interesat de show-ul bb-lui, se joaca cu masinutele langa patul de consultatie, jos pe pardoseala. Acasa in schimb se intereseaza. Citim pe internet despre evolutia fatului in uter. La 6 luni aflam ca fatul deja urineaza... (Mami, tu ai inghitit un veceu?) bietul copil, vine cu mine la fiecare consult, nu am cu cine sa-l las. Dr-ul e obisnuit, are grija sa nu calce pe masinute:) Odata dupa un consult "manual" ma intreaba copilul, ce a cautat nene dr la mine in fund. Noah greu de explicat unui copil:))) Bb intre timp se intoarce cu capul in jos. Maaare fericire. Peste 2 zile se intoarce inapoi. Ufff, nervi din nou
mai ales ca avem deja 34 saptamani. La echo tot nu se vede ce avem inauntru. Ii spun lui Robert ca am vazut inauntru o cutie, probabil bb vrea sa-i aduca un cadou. E incantat, incearca sa afle ce e in cutie:)
La 37 de saptamani mergem din nou la eco. S-a intors cu capul in jos! Intre picioare nu-si arata ce are, dar se vad clar doua puncte micute in burtica... deci are ovare:) Ma cert a nush cata oara cu dr- el tot vrea cezariana, eu refuz. M-am saturat, la fiecare control aceeasi discutie: poftiti pe masa, cum sunteti, aaa, vad ca ne asteapta cezariana....
39 saptamani... 1 mai. Robert primeste o trotineta. Nu stie s-o foloseasca. Normal ca daca eu puteam sa alerg concurs cu el la 8 luni, acum nu e problema sa-l invat si de trotineta. Ma descurc bine, chiar imi face placere sa merg cu trotineta. Lumea din parc zice ca-s nebuna.
41 sapt. ultimul echo (tot nu se vede daca e fata...) am 80 de kile:) dr ma lauda pt "numai" 6 kile luate. In 17 mai ma asteapta cu bagaj cu tot.
17 mai... dimineata chem un taxi (exul e ocupat... de ce sa nu fie???) si cand zic de maternitate, tipul calca pedala pana pardoseala. In maaare viteza ajungem, dr ma consulta. Totul e o.k., ma trimite acasa. Cand ajung acasa, vad ca sangerez. Fug inapoi la spital. Asistentele vor sa ma trimita la plimbare, cica e normal sa sangerezi dupa consult. Moamaaa, e vineri, ora pranzului, cum sa merg acasa sa stau in suspans tot weekendul? Eu taare hotarata, vreau sa nasc... zic ca am dureri. Eeee, asta e alta poveste, cheama dr-ul. El ma consulta, isi da seama ca am cam mintit:) dar ma interneaza in sala de nasteri. Acolo ma linistesc. Apare o moasa, ma trimite in sala de operatii. Ne certam, vine dr. O linisteste: doamna vrea naturala, haideti s-o lasam sa incerce. "Doamna" se enerveaza. Isi ia revista si se puna suparata in pat.
Va urma...

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

grati.ela spune:

Gabi astept urmarea...ai mare talent la scris...ma durea rau capul din motive de pauze la somn si mi-a trecut ca prin minune citind randurile tale. Oricum eu te admir de multa vreme...esti tare curajoasa!

mami de Ozi (22.05.99) si Tudorash (29.01.08)

http://www.flickr.com/photos/23738993@N08/

szivarvany spune:

Vrem urmareaaa ! Am citit pe nerasuflate !!!




Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

Gabi_K spune:

multzam fetelor:)

Deci continui cu o completare. Dimineata dupa ce am venit acasa de la spital, am sunat-o pe mama, ca nu nasc, il iau eu pe Robert de la gradi. Insa cand ajung la spital, incep sa-mi fac griji. Mama nu e de gasit la telefon, exul nu are semnal(la ce dreaq, ca doar nu se intampla nik, numai naste nevasta) e deja ora 3, la 3.30 copilul tb scos de la gradi. Mie dr-ul tocmai mi-a rupt membrana, deci nu m cum sa merg la gradi... o sun pe bunica mea, s-o caute pe mama. Peste vreo ora ma suna, ca a gasit-o pe mama, mama l-a recuperat pe Robert, sunt acasa:)
Pe la 16.30 imi baga perfuzie, ca nu vin contractiile. Stau mai departe in pat, ma mai plimb, dureri n-am. Moasa ma verifica, imi arata cand am dureri. Pe burta mi se vede, dar eu nu simt.
La 17 si ceva incep sa simt usoara durere la sale. Nici ca de ciclu cu crampe, mult mai slabe. Pe la 19 ajung la dureri de ciclu. nimic deosebit. In sfarsit apare si exul, eee, nu personal, ci in zona de acoperire a mobilului. Ii spun cum stau. Ok, merge acasa sa manance. Ca doar a lucrat saracul.. ii este foame...bietul de om:(
Pe la ora 20 incepe sa ma doara asa mai accentuat, dar nu insuportabil. Vine dr, ma urca pe masa. Dilatatie 5-6 cm, eee, mai avem cel putin o ora, mergeti inapoi in salon. Il sun pe om, zice ca e obosit, se culca, sa-l sun cand am nascut. (ce-i pasa, nu???)
Ajung inapoi in pat. Si atunci simt prima durere de nastere. O chem pe moasa: haideti repede ca nasc! Da'de unde, mai aveti o ora pana atunci!!! Eu iar: nu glumesc, eu chiar voi naste! Simt senzatia bine-cunoscuta de dureri de expulzare, cand simti nevoia instinctuala de-a impinge. Vine moasa, imi arunca o privire intre picioare si incepe sa tipe: fetelor, chiar ca nasteeeem! chemati doctorii!!!
Drumul pana la masa de nastere e de 6 metri... pe drum ma apuca vreo 2-3 contractii. Una striga: sa nu impingeti sa nu scapati bebelusul !!! Ma urc pe masa, alta contractie. Nu am voie sa imping, inca nu mi-au facut epiziotomia. Pana imi gaseste xilina in geanta (vin pregatita de acasa) pana ajunge dr-ul care crede ca mai are timp, tot nu am voie sa imping. Bleah, stiu femeile astea ce inseamna sa nu impingi cand ai nevoie maaare de impins????????? In sfarsit imi da voie sa imping, si se naste fata. Ma surprinde cum arata. Am crezut ca va fi maaare frumusica blonda (ca si Robert). Si am nascut un ghemotoc mic urat si negru, cu pielea mai mare cu vreo 2 marimi decat copilul. Pielea in plus atarna pe ea de parca ar fi dupa o cura intensa de slabire. Ghemotocul pare suparat pe lumea intreaga, urla din toate puterile, nimeni si nimic nu pare s-o impresioneze. Ne pune numere pe incheieturi. Micuta e dusa la sala de bebei. Eu raman pe masa sa-mi faca broderie la colul rupt. Dupa o ora si ceva de brodat ma duc in salonul unde tb sa stau 2 ore sub supraveghere. Il sun pe sot. Se aude pe vocea lui ca dormea. Zic ca am nascut. "asa de repede? ai zis ca mai ai" Si ce, sa-l bag inapoi, sa te astept pana te trezesti?-am vrut sa-i zic, dar in loc de asta il rog sa-si miste fundul spre spital si sa se prezinte la mine cu ceva de baut si un pic de cioco ca merit:)
la ora 23 ma duce in salon, pe sectie. Nimeresc cu o mamica si un baietel in salon. E chinuitor, sa-i vezi impreuna si puiul tau sa nu fie langa tine. Abia astept ziua urmatoare, s-o vad, s-o mangai.
18 mai... in zori imi pune in brate minunea. O imbrac in haine "normale" adica salopeta, pampers. Marimea newborn ii ajunge la subsuoara fata asta chiar e foarte mica... cand sa-i trag body-ul peste cap, astept sa-si intinda manuta. Ma bufneste rasul: am uitat ca asta nu-i de cinci ani, inca nu-si baga manutele singura:)
Vine mama cu Robert in vizita. Robert "receptioneaza" cadoul de la sister, un model Bburago super fain. Ii face poze sorei sale, primele poze ale fetei sunt si primele poze facute de Robert. Dupa poze Robert vrea la inghetata. Cobor cu greu cu chin 2 etaje, la intoarcere mama ma asteapta zambind. A tot privit-o pe Lili, se uita la ea ca totusi nu e asa de mica cum i s-a parut la prima vedere... si-a dat seama, ca de fapt se uita prin lentila de citit a ochelariilor bifocali, care mareste. Dar s-a uitat mai bine... e chiar foarte micuta:)
20 mai... ziua lui Robert. Noi inca suntem in spital, ma doare sufletul. E prima zi de nastere al puiutului meu, cand nu pot fi cu el:(((
21 mai... mergem acasa!!! Body nou-nout pt aceasta ocazie, marimea 50-56, un pic prea mare pt ghemotoc. De salopeta 74 nici nu mai vorbesc. Dar e plush rosu, superb. Si nu putem iesi cu orice zdreanta, nu???
Ajung acasa, pun ghemotocul in patut. Doarme pe burta, asa chiar da impresia de ghemotoc:) Si ce are de facut lauza in primele ore acasa, cand iese de la spital? Pregateste tortul, sa fie gata cand ajunge cel mare acasa de la gradi. Si se apuca de gatit. Si de despachetat.
Viata merge mai departe.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses1#" target="_blank">poze si mai noi

maru spune:

Gabi, felicitari pentru cei doi copii reusiti! Sa-ti traiasca, sa te bucuri de ei!

Doamne'ajuta!

POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/

adriana spune:

Felicitari, esti puternica, asa e, viata merge inainte

Anka74 spune:

Frumos scris, foarte frumos! Intr-adevar viata merge mai departe...iar ghemotocul mic si negru are acum vreo 8 ani.
Si viata merge mai departe!

Gabi_K spune:

Ghemotocul are 8 ani jumate, e clasa a 3-a... e inalta, foarte silueta, frumusica foc

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat