Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!
Raspunsuri - Pagina 4
viviana spune:
Giulia, am uitat sa-ti spun ceva: de prin clasa a V-a semstrul II nu am mai intrebat-o niciodata ce a facut la testele de mate!
M-am purtat ca si cum nu ar fi existat test la mate in ziua respectiva.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Gabi_K spune:
Fetelor, poate nu veti fi de acord cu ceea ce va spun acum, dar dupa parerea mea la lectii nu ar trebui sa fie nici lalaiala, nici suflete ranite, nici nimic. Lectiile sunt lectii care trebuie scrise si invatate. Punct.
Ma ocup de copii de varste diferite (ai mei+ cercul de prieteni) la diferite materii, in general reale. Nu dau meditatii, doar ii ajut la lectii. Mi se pare strigator la cer ca unui copil de clasa a 9-a (pornind de la ea se poate generaliza) sa-i fie o problema sa transforme 70 de cm in metri, sau 500 cmc in litri. E vorba de un copil cu probleme de familie- parinti divortati,si vaaai saraca sa n-o chinuim aiurea cu lectiile ca nici taicsu nu era tare la scoala, si nici maica-sa... si daca asta aude copilul, incepe sa-i fie mila de propria persoana, pur si simplu imbraca rolul de copil nenorocit, in loc sa-si puna fortele la invatat. Dincolo de familie, mai apare si cate un prof care nu are ce cauta in invatamant, mai apar si colegii de clasa cu texte gen "numai tocilarii stiu matematica" si uite e gata copilul "ratat" care efectiv nu are timp sa recupereze tot ce a pierdut in anii de gimnaziu. Copiii de liceu nu prea stiu de transformari, de numitor comun, de simplificari de fractii, etc. Si astea-s chestii care se fac in gimnaziu, si au nevoie de ele la toate materiile reale- mate, fizica, chimie. E nasol ca un copil de clasa a 8-a sa nu stie cum se calculeaza aria cercului. E si mai nasol, ca doar 3-4 copii din clasa stiau asta.
Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat
viviana spune:
Profa asta care vine acum la meditatii la matematica i-a spus asa:
"Cand avem ceva de rezolvat, orice, nu ne gandim daca ne place sau nu, rezolvam si gata"
Eu am urmarit indeaproape matematica si am constatat ca afluxul de informatii este destul de mare si ca merg foarte repede. Copiii nu au timp sa-si sedimenteze notiunile. Nici nu le ajung orele de la scoala pentru asta.
Si trebuie sa lucreze mult in plus.
Si aici intervine problema timpului.
Pentru ca se intampla acelasi lucru si la romana si la majoritatea celorlalte materii.
Un copil normal nu poate fi bun la toate cele 13-15 materii.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Giulia tu te simti vinovata si te apasa rau vina asta. E cumva firesc fiindca sa te intrebi unde ai gresit cand copilul tau e trist, dar nu asocia si vina intrebarii asteia. Las-o deoparte. Fiindca ai facut tot ce ai crezut tu ca e mai bine pentru el. Asa cum ai facut si acum, cand l-ai dus la psiholog. Daca ai gresit ceva, ai gresit fara intentie si nici o mama nu e ferita de astfel de greseli.
Mie imi pare ca baiatul tau se simte singur. Simte lipsa prietenilor. Terapia ar trebui sa-l ajute sa relationeze mai bine cu cei de varsta lui si sa-si faca prieteni. Copiilor de obicei le place la scoala fiindca se intalnesc cu prietenii.
Incearca sa faceti ceva din ce ii place, din ce ii aduce bucurie. Sa-si incarce bateriile. Si fii vesela, molipseste-l cu veselia ta.
Nu te mira ca prefera ca informatia sa vina de la tv sau de pe Internet, este o caracteristica a generatiei. Informatia e la fel de buna, indiferent de unde vine. Si sa fim seriosi, daca-i vorba de informatie, Internetul e cea mai vasta si rapid de consultat resursa. Nu a dat de gustul literaturii inca? Voi obisnuiti sa cititi? Tu si tatal? Mult, putin? Cititul e un obicei molipsitor in familie, de obicei. 
Explica-i ca gusturile lui estetice si artistice l-au atras catre fetite in copilarie si nu era mai putin baietel din cauza asta. Fetitele sunt in general mult mai interesate de estetica si aveau preocuparea asta in comun. Cred ca a simtit atunci ingrijorarea voastra si asta i-a cauzat. E un teren foarte sensibil pentru un baiat.
Incurajeaza si activitatile in compania tatalui. Cred ca are nevoie de validare pe linia asta. Terapeutul va stii mai bine sa va sfatuiasca.
Incearca sa-i lauzi efortul inainte de rezultate. Adica, daca se pregateste bine pentru un test, lauda-l, spune-i ca apreciezi ca s-a pregatit temeinic. Inainte sa dea testul sau macar inainte sa primeasca nota.
Numai bine! 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
Viviana sigur ca un copil normal poate fi bun la toate materiile... vorbim de scoala generala totusi. Nu poate excela la toate materiile, desigur, din simplul motiv ca nu-l intereseaza toate materiile. Unele sunt de-a dreptul plictisitoare.
Problema cu mediile din 5-8 care conteaza la admiterea in liceu ramane deocamdata. Dar eu cred ca-i foarte important ca parintii sa le permita copiilor sa-si asume responsabilitatea asta. Sunt mediile lor, va fi admiterea lor la liceu. Nu a parintelui.
Presiunea si uneori chiar disperarea parintelui nu il ajuta pe copil, din contra. Copilul nu se mai simte responsabil - se ocupa parintele de asta, lasa-l sa se agite. Copilul nu este motivat si nu simte ca invata pentru el. Orice efort va face, va fi doar ca sa-l calmeze pe parinte. Si poate uneori nu va avea chef sa mai munceasca pentru calmul parintelui.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
viviana spune:
Oh, rrox3, ai dreptate.
Depinde ce intelegi prin bun.
Eu cand am scris bun m-am gandit la fi-mea. Care este un copil bun are numai note 9 si 10 (cu exceptia matematicii si fizicii) dar care nu exceleaza decat la vreo 3 materii - exact alea care-i plac.
Din punct de vedere al admiterii la un liceu bun nu este de ajuns.
Nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa.
Responsabilizarea copilului. Aici e problema care ne scapa noua parintilor. E cam greu sa responsabilizezi un copil de 10 ani sau 11 ani. Si sa-i povestesti ca efortul lui de acum acum ii va folosi peste 4 ani. Nu poate sa priceapa. Nu isi poate proiecta efortul in viitor.
Putintel mai tarziu dupa 12-13 ani deja este altceva.
Un parinte trebuie sa invete cum sa-si responsabilizeze copilul. Apropo de invatat bineinteles.
Daca tu ai ceva sfaturi in sensul asta sunt binevenite.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Viviana Nu stiu daca am sfaturi, am putina experienta pozitiva - zic eu
Cat timp am stat in spatele fiica-mii (cea mare - 11 ani, clasa a VI-a acum) a mers greu. Nu era motivata, n-avea chef, ma luptam cu ea practic. Indiferent ce metode am folosit, ca eram ba aliat prietenos care explica, ba imi pierdeam rabdarea si taiam tv-ul sau mai stiu eu ce... Imi era teribil de ciuda, fiindca e foarte inteligenta si nu se vedea deloc asta in rezultatele ei scolare. Nu a fost bine. Ma bagam unde nu era defapt treaba mea.
Si am inceput sa-i arat incredere. Sa n-o mai verific zilnic. Sa n-o mai pun sa-si faca temele. Am discutat cu ea. I-am explicat ca e scoala ei si sunt rezultatele ei, nu ale mele. Ca nu pot eu invata in locul ei. E viata ei, sa aiba grija de ea. Eu sunt acolo, daca are nevoie de ajutorul meu i-l ofer cu placere.
Era in clasa a IV-a, avea 9 ani. La inceput a fost un mic dezastru. Era scapata din frau si se manifesta ca atare. Mi-am permis sa o las, era inca in clasa a IV-a.
In clasa a V-a, dupa un debut zapacit, am avut surpriza sa vina ea la mine sa discute despre medii si admitere in liceu. Si de atunci e responsabila. Are grija sa invete si sa ia note mari. Are, fireste, si pasiunile ei. Materii la care invata cu placere si in plus. Dar le digera si pe celelalte. A inteles ca trebuie. Isi face temele. Nu exagereaza, nu vrea 10 pe linie. Dar este intotdeauna intre 9 si 10. Fara ca eu sa o presez cu nimic. E treaba ei.
Si eu cred ca e suficient. Fiindca succesul intr-o viitoare viata profesionala nu inseamna neaparat sa intri la cel mai bine cotat liceu din Bucuresti, impreuna cu toti copiii stresati sa aiba numai 10 pe linie. Poti foarte bine sa intri la al doilea sau al treilea sau al cincilea bine cotat liceu din Bucuresti, sa fi relaxat si sa te bucuri de viata. Poti si acolo beneficia de o buna educatie si poti studia pentru facultatea dorita. Fiindca, in fond, cariera incepe cu facultatea si meseria pe care o va indragi si profesa nu va fi cu nimic mai bine insusita daca are acum mai multe note de 10.
Disperarea asta dupa note omoara pasiunea pentru orice materie. Si din moartea pasiunii si interesului autentic se trage mediocritatea... fie ea si cu titlu de doctor.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
viviana spune:
RRox3, gand la gand.
Cam asa am procedat si eu. Numai ca eu am "luat plasa de sub ea" undeva prn clasa V-a spre sfarsit.
As dori ca multi parinti sa citeasca ce ai scris tu.
Si sa si aplice.
Acuma ajut numai atunci cand mi se cere. Nu ma ofer.
Am fost zilele astea la sedinta cu parintii si m-am ingrozit de cata presiune pun majoritatea parintilor pe sarmanii copii, referitor la note. Si pe profesori.
De aceea am scris ce am scris mai sus. Incepusem sa ma indoiesc de ideile mele si de relaxarea pe care o am de mai bine de un an.
Primesc (am primit) aproape saptamanal telefoane de la parinti nemultumiti de notele copiilor. Parinti care doresc sa luam atitudine, nici mai mult nici mai putin decat impotriva profesorilor care dau notele. Si imi este greu sa-i temperez.
Am ajuns sa nu mai raspund la telefon.
Cel mai "odios" telefon a venit din partea unei mamici care de ziua unei profesoare ii daduse o bratara din argint de vreo "300 grame, doamna" si uite ca cupchilu luase 7.
Si incet, incet imi dau seama ca merg impotriva valului (dar nu impotriva copilului) si uite asa apar intrebarile...
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Viviana te inteleg perfect. Si eu sunt o ciudata 
printre parintii copiilor din clasa. Pun teribil de multa presiune pe copii si am impresia ca ma uit la o bomba cu ceas...
Chiar zilele trecute am vorbit cu mama unei colege de-a Mariucai despre invatatoarea celeilalte fetite a ei. Ma interesez pentru Ioana, la toamna. Am fost socata de cat de revoltata era impotriva invatatoarei fetitei fiindca e prea relaxata si le da prea putin de lucru in plus - in conditiile in care mi-a spus si ca femeia isi face treaba bine, copiii invata, au teme. Dar doamna respectiva era revoltata ca "nu face dom'le armata cu ei"!! Chiar dorise sa mute fetita la alta clasa unde invatatoarea "scoate untul din ei" si "nu misca unul in fata ei". Spre sfarsitul convorbirii a fost atacata de fetita (am auzit-o si eu in telefon) care-si apara invatatoarea. Asa ca mi-a spus ca "da, copiii o iubesc pe doamna...", dar asta nu parea sa conteze pentru ea... Of, of, ...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
viviana spune:
rrox3
Acuma am vazut ca ai si tu o berbecuta-n casa!
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi