Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!

giulia71 spune:

rrox, viviana, sunt extraordinare sfaturile voastre si va multumesc!

Intradevar, este singurel , desi are o fire sociabila, inca nu si-a gasit el prieteni adevarati.
Duminica am invitat un baietel putin mai mare, pe care el il place, pe la noi, asadar speram sa se relaxeze nitel, sa iasa la o pizza sau sa iasa la aer. Orice numai sa se relaxeze!

Poate e prea devreme sa spun ca se vad rezultate, dar astazi a fost super-ok!
A fost un mic incident de dimineata, n-a avut teme foarte multe si dupa ce a terminat mi-a cerut permisiunea la calculator. L-am lasat, oricum nu avea mult timp.

M-am dus la supermarket si special am intarziat sa vad daca e pregatit de scoala. Nu era. Nu m-am suparat , dar i-am amintit ca era responsabilitatea lui sa se pregatesca de scoala.
N-am insistat asupra acestui mic incident, insa mi-am dat seama ca la capitolul asta avem mult de lucru.

A venit seara la mine sa facem tema la mate si a inteles-o de la scoala, ceea ce m-a bucurat. Evident s-a mai impotmolit, dar a fost cu mult mai bine ca alta data.
Sunt mici progrese care ma bucura enorm!

In alta ordine , starea lui de spirit a fost foarte buna in seara asta, ne-a cantat, am ras, l-a bagat pe taicas-o in colimatoriu.
El de felul lui este foarte glumet, in ultima vreme nu mai era asa...azi a fost foarte bine.

Foarte buna ideea cu "luatul plasei" de sub ei, de fapt asta doresc sa fac, dar intr-o maniera foarte light astfel incat sa nu simta. Si nu-l voi certa pentru note!Este ca un target personal pe care eu ca parinte e musai sa ma educ sa-l aplic.

Acelasi lucru l-am observat si eu in ce priveste presiunea asupra lor, sunt inca mici (eu asa-l vad) si atata materie si atata volum de informatii.
Si cand te gandesti ca atata matematica invatata nu stiu cata va fi aplicata atunci cand va deveni adult?!
Pentru ca sa fim seriosi, cata matematica sau geometrie sau trigonometrie aplicam in joburile noastre? Dar asta e un alt subiect si nu vreau sa intr-un polemici.

Am mai preluat o idee, discutand cu cineva care mi-a fost oarecum mentor profesional, mi-a spus ca trebuie sa ne adaptam vremurilor si ca ei, cei mici, sunt in generatia asta a internetului, tehnologiei si ca vremea lucratului la matematica dupa Gheba a apus demult.
O fi ceva adevar si in asta?!

Eu am facut parte din generatia lui Gheba, insa alte erau vremurile atunci. Pai ce faceam eu cand veneam de la scoala>?
Eram si mai mare, dar nu erau TV ca erau doua ore de programe, nu desene, nu internet, doar carti sau invatat. Clar erau alte vremuri..

Ma gandesc cum oare sa gasesc acel echilibru in care imbinarea tehnologiei, cu invatatul sa fie intr-o balanta constanta?!
Voi reveni...

Gabi_K spune:

Giulia, din pacate sunt multe materii de kkt de care nu avem nevoie in viata probabil deloc. Dar ca sa faci fata cerintelor, trebuie sa le inveti.
Sa fim sinceri: o regula de trei simpla mai folosesti, chiar si in viata de zi cu zi. De ex. daca un detergent de 3 kile costa 20 de lei, ala de 5 kile costa 40 de lei, tot faci un calcul, nu? Dar anul nasterii lui Turbatu' Voda din istoria Mongoliei chiar nu-ti foloseste la nimic
O gramada de lucruri nu folosim, dar ne trebuie notele. Ca deh, fara ele nu intram la liceu, si nici la facultate. Asa e sistemul, trebuie sa ne adaptam, si noi parintii, si copiii.
Ma bucur ca ati luat-o si voi pe calea cea buna. E bine sa nu-l certi pt note, nici eu nu-l cert pe ai mei, dar nici nu-i las neintrebati, ca de ce s-a intamplat asa, care e motivul, si daca e cazul, am mers si la diriginte sau la invatatoare, sa vedem ce avem de facut, de corectat, de recapitulat, etc. Iar daca imi comenta in continuare ca tot nu vrea sa faca suplimentare cu mine, eeei, atunci mi-am permis si eu sa fiu putin mai dura: cine are nota cutare la materia cutare, nu are drept de vot.
Apropo de note: in prima saptamana au dat un test la mate. Notele: un singur 6, doi de 5, restul 4-3-2. Fiul meu era cel care a luat nota 6. Acum ce era sa fac? Sa-l laud? Totusi un 6 la un test simplu... era cam putin. I-am spus asa: uite, vara asta am lucrat cateva ore, am trecut in fuga materia- se pare ca aveai rezultate. Ceilalti probabil nu s-au atins deloc de carte. Deci- merita sa lucrezi. Faptul ca ai luat nota 6 inseamna ca totusi nu a fost destul. Ma bucur ca ai fost cel mai bun din clasa, dar ma ingrijoreaza totusi ca ai luat not mica. Asta inseamna ca ai goluri mari, pe care va trebui sa le umplem impreuna.
Deci nu-l stresez, dar discutam, daca mai intra cate o nota mica. Problema e cand incepe sa comenteze, si eu explodez dar asta tine deja de adolescenta.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

Simonna spune:

Apropos de teste: eu ma asez mereu cu el si refacem tot ce a gresit. Ca e mate, ca e franceza, ce-o fi. Mereu ii spun ca asa invata, greseste si invata. Si cautam probleme / exercitii asemanatoare si practicam ce n-a prins din start. Si ajuta.

Apropos de responsabilizare si responsabilitate: Atomix are 11 acum, e clasa a sasea. Toata clasa a cincea - ca i-a placut, ca nu i-a placut - a trebuit sa traga pentru buletin, care conteaza la admitere la liceu. Iar acum, la 11 ani (ca si toti copiii din Quebec, asa-i modelul), da examen de admitere la liceu. Societatea, adica, ii considera destul de maturi ca sa poata face fata unui asa examen.
Nu atit anvergura, cit importanta lui.

In fine, depinde de copil, asta vreau sa spun. Eu daca il las pe Atomix in treaba lui, il pierd. Pentru fetita Vivianei a functionat, pe al meu approach-ul ei l-ar incuraja doar sa trateze scoala superficial.

Revenind foarte on topic: eu as cere o a doua parere cu medicamentele alea. Am o prietena cu baietelul autist si reuseste sa-l ajute fara pastile... ma rog, poate nu-s din acelasi spectru, oricum nu stiu ce vb, ca eu sint matematician si-n plasma, dar tocmai de-aia, eu as cere o a doua opinie.

Simonna

nelia spune:

Of, ce adevar ai grait! Asta e situatia mea cu Agata si nu stiu cum sa fac sa fie altfel. Ca a mea e ca a Vivianei (adica ii place sa fie prima sau printre primii, dar nu-i place deloc sa studieze), e asa cum spun si Gabi sau [red]Simona/red], ca daca o las, o pierd, ar face orice in loc sa invete (si face multe, e si buna aproape la toate, e mereu printre primii trei din clasa si aici clasele si invatatorii se schimba de la an la an, dar golurile sint si se vad).

Eu ma agit, ta-su la fel si ea... lucreaza pentru ca ii este rusine de invatatoare si sa nu ne mai auda, adica de gura noastra. E in clasa a IV-a si pe cuvint daca a avut pina acum o zi in care sa se duca singurica in camera ei si sa se apuce de lectii, sa-si verifice greselile la teste, asa cum facem impreuna, adica sa faca singura, din proprie initiva ce facem mereu impreuna.

E de ris la noi... eu umblu cu caietul si creionul dupa Agata, Tudora (care e abia in anul pregatitor, are 5 ani) umbla cu cartea ei de prescolari si cu creionul dupa mine... ca nu stie inca sa citeasca si ea vrea sa faca lectii. M-as ocupa de ea, daca nu ar trebui sa stau mereu dupa cea mare... de teama ca pur si simplu o pierd pe drum.

Citesc cu interes subiectul, vreau si eu idei!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Am citit mai departe si am vazut ca ai raspuns. Da, sint de acord, dar daca nu merge? Sau mai bine spus, cit timp poti sa-l lasi? Cit timp poti sa-ti permiti sa vezi cum merge in jos? Aici nu e asa mare presiune pentru note, ci pentru cunostinte, si de aceea in primul rind nu-mi vine sa o las, mi-e teama ca nu-si va mai putea umple golurile daca se aduna prea multe. Si clasa a IV-a si a V-a conteaza si la noi pentru admiterea in urmatorul ciclu.

Dar va intreb cit anume iti permiti sa o lasi pentru ca eu am facut asta aproape tot anul trecut si a ajuns de la 8.5-10 la 7.5-8.5, ceea ce e foarte putin. In ultima etapa am pus burta amindoua pe carte si si-a salvat cit de cit media, a ajuns la 8.5 din nou. Si golurile adunate, mai ales la matematica, inca nu le-am acoperit... inca lucram din culegeri de clasa a III-a.

Vreau sa o responsabilizez (ea nu e un copil iresponsabil, pare usor de responsabilizat, e inteleapta, matura, independenta, dar nu la lectii... de fapt, lectiile alea scurte si le face imediat, nu e responsabila la studiu, la aprofundat lectiile), nu vreau sa merg impotriva ei, dar cum sa o fac?

Am luat-o in toate felurile... e poveste lunga, sint 4 ani de zile in care am incercat tot felul de metode. Nu vreau sa o mituiesc, e destul de materialista, pentru bani cu care sa-si cumpere ce-si doreste ar lua 100% pe linie. Nu o conditionez, i-am luat tot ce si-a dorit sau ce are nevoie, cind a venit timpul, fara sa leg de rezultatele scolare... Sintem, in general, calmi si rabdatori cu ea, ne mai scoate din papuci ca e si inzestrata la acest capitol. Si cu toate acestea, nici una dintre metode nu a dus pina acum la responsabilizare, tot de gura noastra invata...

La scoala ii place foarte mult si invatatoarea (invatatoarele) nu au aceeasi perceptie despre ea, vorbim despre copii diferiti.

Daca aveti idei concrete, le ascult cu interes... personal simt ca mergem amindoua pe teren minat... si explozia se va produce, probabil in adolescenta, acum e mica si cit de cit, mai asculta... mai negociaza.

Giulia, ma bucur ca vezi rezultate, dar are dreptate Simona, nici mie nu-mi plac acele medicamente. De ce sa ia, ce probleme are!?! Scuze ca m-am descarcat si eu la subiectul tau...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

filofteia spune:

Nici eu nu-mi permit sa-i "iau plasa de sub el", sau ma rog se poate spune ca am luat-o partial (la matematica)... Cred ca momentul depinde de copil, trebuie sa-l simti. Daca la matematica simt ca ma pot baza pe el, la romana/stiinte/geografie/istorie nu simt... invatam cot la cot.... ma rog atat cat ne permite timpul.
Mi-e nu mie teama de note... asa cum am povestit mai sus am constatat ca nu este o tragedie daca nu va intra la cele mai bine cotate licee din oras... mi-e teama ca va ramane fara cunostinte... ca va ramane prea mult in urma ca sa poata recupera si cu cat prapastia se adanceste cu atat o sa i se para mai greu de trecut... pana cand nu o sa mai vrea sa invete, i se va parea prea greu.
Un alt motiv pentru care il ajut ??? Ca sa aiba mai mult timp liber, sa aiba timp si pentru pasiunile lui.... si avem multe .

Giulia, imi pare bine ca lururile incep sa se aseze, iar tu ai dvenit mai relaxata si optimista... se vede asta din mesajul tau.

viviana spune:

Ok. Sa ma explic mai pe larg.
Eu lucrez de acasa. Si fi-mea ma vede mereu disponibila si la-ndemana. Si se obisnuise la un moment dat sa nu faca absolut nimic fara sa-i spun eu. Isi crease o mare dependenta fata de mine, dependenta pe care eu am considerat-o ucigatoare de responsabilitate.

Si exact cum ati spus voi nu se ducea la lectii fara sa o atentionez.

"Am luat plasa de sub ea" dar nu am lasat-o de izbeliste o controlez tot timpul, fara sa stie. Am inceput spre sfarsitul clasei a V-a. si acuma sunt lucruri de care nu ma mai ingrijorez pentru ca stiu ca le face singura.
Am inceput asa:
- i-am controlat temele (cand era la joaca)
- dupa ce venea de la scoala ma uitam in ghiozdan sa vad ce teme are (cand manca)
- o ajutam cand imi cerea, dar nu inainte de a-i acorda vreo 15 minute in care trebuia sa incerce singura si eu trebuia sa vad ce a incercat.
- daca gaseam vreo tema nefacuta nu o certam si nici nu ma dadeam de gol ca am controlat-o. I-am spus ceva de genul: M-a sunat mama lui x care s-a plans ca tema aia e grea. Bravo ca tu ai reusit sa o faci. "Dar de unde stii ca am reusit sa o fac? M-ai controlat?" "Cum o sa te controlez? AM vazut ca te-ai dus la joaca si mi-am inchipuit ca ai facut-o"
Acuma:
- o ascult la istorie si geografie cand ma roaga. Dar nu sunt de acord sa invatam impreuna.
- sambata dimineata ii cer sa vad ce program si-a facut pentru saptamana urmatoare spunandu-i ca as vrea sa avem niste activitati impreuna si nu stiu cand are ea timp liber.

Momentan am incredere in ea pentru ca am vazut ca se descurca singura si bine si chiar nu ii mai spun nimic. Are niste limite intre care se misca liber si a inceput sa aiba mare incredere in ea.

Dar, sa nu credeti ca nu mai incearca smecherii!
Saptamana trecuta m-a rugat sa o ascult la istorie. Mi-a spus lectia perfect pentru ca isi scrisese in palma ideile principale. Bineinteles ca m-am facut ca ploua. Apoi am felicitat-o ca a invatat atat de repede si atat de bine. I-am spus ca asta clar e o dovada de maturitate si ca sunt mandra de ea.
A venit la mine, m-a imbratisat si mi-a spus ca sunt o mama prea buna si mi-a aratat palma.

Anul trecut a luat 9 la tehnologie si apoi un 5. Oripilata de faptul ca va avea o medie de 7 m-a rugat sa vorbesc cu profesoara. Ca deh, a vazut ca se practica. Am refuzat-o. Am invatat-o sa se duca la profesoara si sa o roage sa-i acorde o marire de nota. Apoi a luat un 10. Nu stiu daca a luat 10 pentru ca a invatat sau ca i l-a dat pentru ca a tocat-o marunt la cap.

A terminat a VI-a cu 9.60. La serbare ma uitam la ea cat era de emotionata si cum ii tremura vocea cand vorbea cu colegii. Nu o recunosteam. Apoi cand a strigat-o pentru mentiune s-a luminat toata mai, mai sa dea pe-afara. Pe drumul de intoarcere mi-a spus ca i-a fost foarte frica ca nu o sa fie strigata.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

filofteia spune:

Viviana pentru amanunte...
Ma rog noi inca suntem la momentul in care invatam sa invatam la istorie/geografie/stiinte ... eu insist sa invete paragraful acela cu retineri mot-a-mot... pentru ca am observat ca ii este mult mai usor dupa... el insista ca doamna le-a spus sa nu invete ca "papagalu", iar eu asta fac ... i-am explicat ca daca stie foarte bine definitiile alea, el fiind un copil tehnic, ii va fi usor sa faca legaturi.
Voi cum invatati? Ce invatati, ca eu cel putin la istorie sunt depasita... in caiet nu au sris nimic, iar din carte din primele trei lectii as invata-o doar pe prima. (in care sunt date definiile pentru istorie, cronicari, santier arheologic)

rrox3 spune:

Nelia Dap, asta e greu, sa gasesti o cale eficienta sa implementezi practic teoria aia frumoasa
Spui ca Agata in rest e responsabila. Mie mi se pare ca nu are de ce sa fie responsabila cu pregatirea pentru scoala atat timp cat esti tu responsabila cu ea. Agata stie ca de asta te ocupi tu. Intelegi ce vreau sa spun?
Cum anume ai incercat anul trecut sa o faci mai autonoma? Ai discutat clar cu ea ce intentionezi sa faci si cum o sa decurga lucrurile? Sau doar ai presat-o mai putin? Fiindca e posibil ca ea sa nu fi realizat ca i-a fost transferata responsabilitatea asta. Poate a crezut ca e tot la tine si are noroc, ai lasat-o mai moale.
Plus ca nu are cum sa devina brusc constienta intr-adevar de responsabilitatea asta. Trebuie lasata mai intai sa dea cu capul, pana se convinge ca-i in defavoarea ei si nu are cine sa o salveze. Ea trebuie sa ia masuri. Si atunci le va lua. E o chestiune de incredere si de prioritati.

Eu v-am relatat experienta mea. O sa va dau si niste detalii. Si va spun ca diferentele nu sunt numai in reactiile copiilor, ci sunt mai mult diferente in anxietatea parintilor in legatura cu viitorul copilului din dotare.

Sigur ca si eu pastrez contactul cu ce face ea, nu vreau sa am surprize. dar e un contact discret, doar de verificare. Discut cu diriginta periodic, mai arunc ochii prin caietele ei din cand in cand - cand nu este acasa - si vad daca are temele facute si daca sunt facute cu simt de raspundere sau doar de forma. O intreb cand vine de la acoala cum a fost in ziua respectiva - o vad dupa cum raspunde daca are ceva de ascuns sau e totul roz. Vine si ea sa discutam din cand in cand, din proprie initiativa.
Nu invat lectii cu ea insa, am invatat si eu lucrurile respective la vremea mea - acum am alte interese si alte lucruri de invatat Nu o verific daca are teme sau daca si le face si cum si le face. Am facut asta in primele 3 clase, ajunge. Nu eu sunt eleva, ea e.

Nu spun nimanui ca asta e calea. Asta e calea pentru mine si pentru copilul meu. Si suntem multumite de ea.
Depinde mult si ce asteptari aveti, ce doriti pentru copil, ce considerati ca-i cel mai important pentru copil. Obiectivele mele pe termen lung, in privinta fetei mele, cu siguranta nu coincid cu ale altor parinti.



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

giulia71 spune:

Buna fetelor
Aseara l-a luat somnul foarte greu, trecuse de ora 12, desi se pusese in pat de la 10, cred ca din cauza serliftului.

S-a trezit de dimineata foarte obosit, cu cearcane si s-a dus glont la calculator. Nu se duce de obicei, insa m-a anuntat ca nu-sh ce costume noi apar pentru ursuletii aia ai lui si musai sa vada ce cumpara. L-am lasat pana la 8.15 desi nu mi-a convenit.

A mancat,apoi s-a apucat singurel de lectiile la romana, aseara mare noroc ca le-am facut pe cele de la mate.
Imi zice ca e usor si ca nu tb sa-l ajut, insa imi amintesc ca prin minune ca azi e vineri si are de dus fisa de lectura.
Imi zice ca are doua pentru azi, Praslea pe care-l citise si Greuceanu de care nu se atinsese. Ora 10 si un pic...ce sa mai citeasca...
I-am spus ca uite ca nu e bine, ca era responsabilitatea lui sa citeasca si ca e ultima oara cand il salvez.
Nu mai imi aminteam nici eu povestea, a trebuit sa caut un rezumat si sa-l ajut.

Evident n-am procedat bine, dar este foarte imprastiat si are alte prioritati.

Baiul mare e ca nu e atent in clasa, iar seara cand il intreb ce lectii avem, e tare...serafic, imi zice nu stiu...stai sa ma uit, se mosmondeste, il intreb de patru-cinci ori pina percuteaza.
Revin, fug la dentist.

uneori gandesc prea mult....