Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!

Nu postez de dragul de a posta, am nevoie de ajutorul vostru , mamicile care au trecut prin asta.

Sa incep cu inceputul, dar nici nu stiu de unde sa incep....

Cred ca fii-mio (cls V-a) uraste scoala, mai mult decat atat are teama de scoala, de note, de profesori.Nu-i place!

Am fost la psiholog, este un copil sensibil cu emotivitate mare, chiar anxios, azi mergem din nou.

Nu-i place matematica, am inteles ca nu-i place, mergem la pregatire suplimentara si incerc sa lucrez de acasa cu el.
Ei de aici incepe circul: nu vrea sa lucreze!

I-am propus sa aleaga el momentul cand doreste sa lucreze. A venit ieri si mi-e cerut ajutorul, insa cum am dat de un exercitiu mai complet a inceput sa planga ca el nu stie sa faca, ca o sa ia nota mica la test, sa planga.

E emotiv si se vede, ii transpira mainile si e musai sa mearga la baie sa se spele pe maini ca sa poata scrie.

Vreau sa intelegeti ca nu-l fortez, nu am proiecte personale marete cu el, insa nu vreau sa ajunga sa-mi represeze vreodata ca nu m-am ocupat de el.
Cum sa rup cercul teama-impotrivire -neputinta mea de a-l ajuta?
Se impotriveste, parca se pune-n unghii daca-l pun sa lucreze. Daca nu-l pun , nu isi face lectiile cum trebuie, ar sta tot timpul pe un joc pe calculator pe care l-a descoperit de curand.

Materia e grea, parca au innebunit cu totii, au de calculat sume in genul sirururilor pe care eu le-am facut in clasa a noua, am vazut la pregatire suplimentara formula de genul n(n+1):2 ?

viviana spune:

Giulia, in primul rand trebuie sa ai muuuuulta rabdare cu el.
A trecut, de la clasa a IV si invatatoare, intr-o noua etapa cu profesori la fiecare materie cu profesori care au fiecare alt stil si alta cerinta.

Fiind emotiv si usor anxios se va adapta mai greu.

Matematica a fost si si mai este inca piatra de incercare pentru multi copii, inclusiv fi-mea, care acuma este in clasa VII si continua sa urasca matematica.
Matematica pe care o fac ei este bazata mult pe notiuni abstracte pe care unii copii le inteleg mai greu.

Normal ca prefera calculatorul si desenele.
Nici unui copil nu ii place sa faca lectii. Eu cel putin nu am avut "noroc".
Eu am interzis calculatorul si desenele in timpul saptamanii.

Pentru matematica in clasa a V-a am ales sa faca meditatii cu o studenta. M-am gandit ca fiind mai tanara poate deveni mai apropiata de sufletul lor si varsta ei nu prezinta motiv de inhibitie.

Ceea ce am mai observat eu la mine: eram atat de furioasa pe matematica si pe faptul ca este prea greu incat am uitat cateva lucruri esentiale:
- i-am transmis starea mea copilului
- ba chiar m-a si auzit comentand aspectul la telefon sau cu prietenii ceea ce i-a conferit o si mai mare neincredere in ea si ceva gen "aha pana si mama zice ca e naspa, apai asa e".
- copilul, dupa ce ii explici, chiar intelege. Mai mult decat m-as fi asteptat eu.
- pur si simplu fara sa vreau i-am subminat si subevaluat capacitatea de intelegere.

I-am spus apoi:
- nu-i bai daca nu pricepi o sa incercam sa intelegem impreuna
- nu ma supar pentru nota proast


Chestia aia cu sirurile este foarte simpla de fapt si trebuie in primul rand sa priceapa ce este "n" si ca el trebuie inlocuit cu o cifra. Daca este nevoie iti pot explica cum am facut-o pe fi-mea sa inteleaga.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

chiccutza spune:

Fetita mea este in clasa a IV-a si pana anul trecut am avut cam aceleasi probleme cu ea.Temele erau o corvoada pentru ea si nu ii placea nici o materie.Nu a scris cursiv pana anul acesta ptr. simplul motiv ca "nu vrea".Am vorbit cu invatatoarele si mi-au spus sa nu mai insist ca isi va da seama singura cum trebuie sa se comporte vis-a-vis de lectii.
In clasa I am fost si noi la psiholog,care ne-a spus ca nu are probl. de natura psihologiga,insa se simte "prea bagata in seama" si are tendinta de a se rebela.
Acum am discutat cu ea si i-am explicat ca am fost cu totii la scoala si fiecare dintre noi am avut materii care nu prea ne-au placut,dar totusi le-am studiat.I-am spus ca nu pretind sa ia 10,dar macar sa treaca clasa,ca altfel o prinde fra-su' din urma.
Am obtinut rezultate bune cu strategia aceasta si pot sa spun ca a luat chiar 10 la engleza,care nu-i place neam.
Incearca sa nu dai prea multa importanta lectiilor(in fata lui) si sa-l incurajezi chiar daca ia o nota nu prea buna.
Probabil baietelul tau are tendinta spre perfectiune si o nota mica reprezinta un esec total pentru el,de unde si frica de note,de scoala.
Cat despre pregatirea suplimentara...eu as suspenda pentru ceva timp,macar pana atunci cand va face lectiile de scoala mai cu drag.Nu de alta,dar e greu sa-i placa si scoala si pregatirea asa,deodata.
Numai bine iti doresc.

MAMA DE FEDE(6 nov. 2001) SI DANI(17 feb.2005)
ALTE POZE
BLOGU' MEU

giulia71 spune:

Fetelor, va multumesc frumos pentru ajutor. Este mai mult decat binevenit.

Matematica, clar o uraste, asta mi-am dat seama de micut. Are inclinatii catre uman, face niste compuneri faine de tot, dar tot asa dupa cum are chef.

E greu cu adaptarea, cu noul program. Mi-e mie foarte greu.
Incepe orele de dupa-amiaza, la 12. Ne trezim dimineata, mic dejun, spalat si apoi teme pina la 11 si 20 cand ii pun masa. Apoi facut ghiozdanul si iesit din casa.

Dimineata nu e posibil sa terminam temele, ca atare am "mutat" temele scrise seara (asa fac si alti copii) si cele de invatat dimineata ca am zis ca are mintea mai limpede.

Se simte frustrat ca nu mai are timp de calculator, si este pe buna dreptate ca nah cine n-ar vrea nitica pauza.

Dupa mine, l-as lasa o ora pe calculator asa ca sa se simta in largul lui, dar o ora...nu-i de ajuns.

Viviana, a inteles cum este cu inlocuitul lui n cu ultima cifra din suma, dar nu intelege cum e cu dat factorul comun.
Are de exemplu sume de genul 2+4+6+...80, la care tb dat factor comun si apoi aplicata formula. Nu pricepe de la mine si pace. Poate ma ajuti sa-i explic cum si ce.
Va multumesc!


uneori gandesc prea mult....

Mik spune:

Giulia, eu am trei copiii, cel mare are acum 12 ani si cea mica aproape 8. Acum 2 ani am facut home schooling cu toti trei vreme de 3 luni jumatate.
Sunt notiuni care se transmit mai greu sau mai usor. Sfatul meu e o iei cumva metodic, sa vezi ce a facut si cum poti sa-i explici cit de simplu poti tu. Nici intr-un caz daca declara ca are chef de lucru sa incepi din prima cu un exercitiu greu ci cu unul usor pe care sa-l poata face (in cazul tau 2 + 12, de exemplu) ca sa-i dai incredere in el. Dupa citeva mai simple, ajungi progresiv la ce e mai greu.
Chiar daca apelezi la cineva din afara, trebuie sa verifici ca a inteles, caci notiunile nu sunt tot timpul evidente si in momentul asta TOATE sunt fundamentale (factorizare, fractii, multimi, divizibilitate).
Nici intr-un caz sa nu spui ca e greu pentru tine.
Daca iti vine greu, ii ceri cind sunteti impreuna caietul din clasa, te uiti, de gindesti ce si cum, notezi alaturi ceva asemanator si simplu, si te pui pe treaba cind e clar pentru tine si cind el are detula energie.
Lasa copilul sa se odihneasca, dar nu la calculator.

Succes !

viviana spune:

Giulia, presupun ca a facut deja la scoala factor comun si ca are notiunile necesare.
I-am explicat asa:
A da factorul comun este de fapt o impartire.
Factorul comun este un numar.
El trebuie sa imparta toate numerele.
Apoi exercitii simple:
2+4 care sa mai poate scrie si asa 2 + 2*2
Care poate fi numarul comun?
2
Acuma am gasit numarul si il scriem urmat de o paranteza (ca asa e regula care trebuie invatata)
2(
apoi fiecare termen il impartim la doi si dupa impartire trecem catul impartirii in paranteza
2(1+2)
Apoi am continuat cu 2+4+6 si apoi 2+4+6+8 si tot asa pana pela 12.

Apoi exercitiul:
2+4+6+.......+80
I-am spus asa: sa-ti spun un secret: daca toate numerele astea nesuferite sunt pare inseamna ca factorul comun e chiar primul nr. al sirului. adica 2
Si ce facem cu 2-ul asta ca sa scapam de el?
Facem ca mai sus:
2(1+2+3+....+40)
Si acum ce facem cu numerele astea din paranteza?
Aplicam formula magica n(n+1)/2 numerelor din paranteza.
Apoi ce facem cu 2-ul ala? Il lasam sa stea acolo ca prostu'? Nu, ni se face mila de el si il "X" si pe el cu rezultatul parantezei.

Asa i-am explicat.

Mai tarziu o sa aiba ceva mai greu cu 3+5+....nu stiu cat unde nu poti da factor comun si exista o formula putin altfel.
Asta ca sa nu iti spun cand ajung la siruri de puteri.


Este un site pe care am gasit deseori lectii in power point: didactic.ro

Mik are mare dreptate.
Metodic si cu multa rabdare.
Nu il mai lasa sa planga. Muta-i atentia. II spui o povestioara. Incepi si razi ii spui o poezie haioasa.
Apoi: Fira-ar ele sa fie de numere! Sunt ele mai destepte decat noi? Nu. Ca daca ar fi ar merge aici prin casa si ne-ar spune povesti. Azi le invingem! Suntem cei mai grozavi! Bate palma! Pazea ca venim!

Sa-ti mai spun ca nu retinea neam ca 7*8=56? Si ca am pus-o sa-si scrie in talpa cu carioca numarul 56?

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Lala_D spune:

Si al meu tot a V a, tot program de dupa amiaza, scoala pana la ora 18.00.
Ca toti colegii lui si la sfatul dirigintei lectiile scrise se fac seara, invatatul dimineata.
Nu am interzis calculatorul sau tv-ul dar oricum la ce program are nu are timp de ele decat poate jumatate de ora , de la ora 21.00 cand a terminat tot de scris.

Viviana ti-a explicat foarte frumos cum se fac genul acela de exercitii desi nu stiu daca fiul tau a ajuns la notiunea de factor comun, pustiul meu inca nu a ajuns dar formula aceasta era stiuta din clasa a patra, genul acesta de siruri au facut parte din programa de olimpiada iar ei au lucrat cu ea.
Acum in a cincea profesoara le-a explicat-o din nou la numere naturale, la adunare.
Gasesti materiale foarte bine explicate pe didactic.ro atat lectii cat si multe, multe teste.

Nu stiu daca pregatirea suplimentara este metoda potrivita cat mai ales ca el sa inteleaga de ce trebuie sa faca un efort, de ce trebuie sa invete chiar daca nu-i place in mod deosebit acea materie, sa aiba in minte un scop final.

Emotivitatea e greu de depasit dar cu ajutorul psihologului o sa poata trece peste sau sa il invete niste pasi de control a ei. Tot psihologul il poate invata sau descoperi cu el ce il motiveaza pentru a invata.

28061982 spune:

Buna fetelor

Eu sunt doar o mamica de bebelus, dar vreau sa spun atat... va admir si sper sa ma descurc la fel de bine ca voi cand o sa vina timpul Felicitari!

Alina mama printesei Adela Maria

Lala_D spune:

http://www.didactic.ro/materia-matematica-3-planuri?cls=5

Aici gasesti materialele de care vorbeam.

ladyJ spune:

Viviana, te felicit pentru metodele pe care ai ales sa le folosesti in relatia cu fiica ta!

Nu e vorba doar de ceea ce citesc la acest subiect, te-am mai citit, nu retin daca te-am mai felicitat dar de gandit sigur am gandit-o.

giulia71 spune:

Fetelor, va multumesc frumos pentru ajutor. Este mai mult decat binevenit.

Matematica, clar o uraste, asta mi-am dat seama de micut. Are inclinatii catre uman, face niste compuneri faine de tot, dar tot asa dupa cum are chef.

E greu cu adaptarea, cu noul program. Mi-e mie foarte greu.
Incepe orele de dupa-amiaza, la 12. Ne trezim dimineata, mic dejun, spalat si apoi teme pina la 11 si 20 cand ii pun masa. Apoi facut ghiozdanul si iesit din casa.

Dimineata nu e posibil sa terminam temele, ca atare am "mutat" temele scrise seara (asa fac si alti copii) si cele de invatat dimineata ca am zis ca are mintea mai limpede.

Se simte frustrat ca nu mai are timp de calculator, si este pe buna dreptate ca nah cine n-ar vrea nitica pauza.

Dupa mine, l-as lasa o ora pe calculator asa ca sa se simta in largul lui, dar o ora...nu-i de ajuns.

Viviana, a inteles cum este cu inlocuitul lui n cu ultima cifra din suma, dar nu intelege cum e cu dat factorul comun.
Are de exemplu sume de genul 2+4+6+...80, la care tb dat factor comun si apoi aplicata formula. Nu pricepe de la mine si pace. Poate ma ajuti sa-i explic cum si ce.
Va multumesc!


uneori gandesc prea mult....