Mladite relaxate!!!si mugurasi mai-iunie 2008(116)

YLARI spune:

Foarte frumos... si adevarat. Intr-adevar uitam (eu una clar) sa ne bucuram si lucruri mic, vrem mereu mult, mult, tot mai mult. Mie de exemplu imi placea sa privesc cerul. Ma duceam pe garla (la Delfinului), ma asezam in iarba (nu pe patura, nu-mi era frica de capuse sau alte insecte) si priveam cerul, norii, imi imaginam povesti, un nor era zmeoaica, altul un catzel, etc, etc. Ei bine, acum vreo luna am realizat ca nici macar n-am mai ridicat privirea de ani buni sa ma bucur de cer. O faceam doar sa vad cum ma imbrac.

Apropo, odata veneam de la Titan, eram in 335. Cand am ajuns la Delfinului am trecut pe langa o biserica, si ca majoritatea romanilor m-am inchinat, rugandu-l pe Dumnezeu sa ne dea sanatate si sa aiba grija de noi. La un moment dat se aude o voce (era un nene din acelasi 335 care de asemenea se inchina): Multumim Doamne pentru tot ce ne dai (dar cu voce tare de tot). Bineinteles ca toata masina s-a intors catre el. La care el: ce va uitati asa??? Mai si multumiti-I, nu doar Ii cereti intr-una, da-mi aia, da-mi ailalta! Ca ne da Saracul atat de multe si voi nici nu vedeti. Si asa este, nu? De atunci ii si multumesc lui Dumnezeu (recunosc ca nu m-am lecuit de a-I si cere)

YLARI
http://community.webshots.com/user/YLARI


http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png

chinabulina spune:

vorba iuliei, scriu cu atasament. vedem daca reusim...
laura, daca tot spuneai ca te gandesti serios sa ne incuscrim... poate de aia papa copiii nostri noaptea din nou, fac deja ceva impreuna
vecina, gand la gand cu bucurie. sigur a fost ceva cu kfc-ul ala, ca eu de aia scriam dimineata la 5 mesaje pe forum, eram treaza de la 1 . si tati la fel. numai tati al vostru si sora-mea au stomac de tanc... noi astia mai delicati... . sper ca esti mai bine, noi ne-am mai revenit.+


georgiana, de gogoasa balerina teodora maria din 15 mai 2008
Ia te uita ce mare sunt
Povestea gogoasei balerine
Avem viata in sange

Lorich spune:

La multi ani Alina!!! Sa fii sanatoasa, sa te bucuri de minunile din viata ta!

La multi ani Alina-Vianne, cu intarziere, dar tot cu mare caldura!

So... sunt pe aici, nu prea mai am timp de net, cu alergatura asta: trezit-papat iute-parc sa nu vina calduroaiele, inapoi acasa, spalat cupil, culcat cupil, vase-vase-vase, trezit cupoil, jucat, fugarit, papat, iar afara, plimbarea nr. 2, intors acasa, baitza, lapte cu cereale, nani Robert... stare comatoasa io

In we am avut musafiri, am muncit cat 5 pentru 5! A trecut si asta!

In alta ordine de idei... ieri am citit tot si am ramasa atat de mahnita ca mi-a fost lehamite sa scriu (desi voiam sa-i urez sanatate Andrei si ce-oi fi mai avut io de spus, ca stiti ca am mereu limbarnita)
Mi s-a parut si mie, ca si voua foarte urat si nepotrivit ce a scris Felicia, un pentru toate mamicile din Belgia, Olanda, Canada, America si toate care au fost obiectul mesajelor. Eu- la caum ma stiu, sunt cam ca Desiree (btw... minunata poze cu Victoria!) in ce-l priveste pe Robert, nu l-as lasa etc; si sa trebuiasca sa-l duc la cresa la cateva luni, apoi sa vina cineva si sa-mi arunce in ochi asta... nu stiu..imi pare bine ca si-a cerut scuze de la Simonix, nu e suficient, dar asta e!
Sa zic si eu despre decalotare: cunosc destule cazuri (la spitalul unde am lucrat), de la tv ( ca se dau, ca-s socante) in care baietei perfect sanatosi au murit de la anestezia generala. da, stiu, procentele sunt asa si pe dincolo, dar eu in Romania nu am vrut sa risc sa ajung in situatia de a trebuie sa fac operatie la putzica - o fi ea simpla, dar mie de anestezie mi-e! Si cand se punea problema de desfundare canal ocular, m-am socat tot de anestezie si aproape ma gandeam la ce-mi propusese dr. "cu anestezie locala daca-l tineti dvd. nemiscat". Asa ca n-o fi cel mai natural lucru, natural e sa-l lasi in pace, stiu, am citit, dar nu toti baietii au evolutia "putzoasa" ca David, uite Robertix de asta a tras-o tare, ca la el natural nu s-a desfacut acolo. Uf... ce sa zic, e o chestie de prioritati. Prioritarea mea e Robert sa fie sanatos si sa nu ajungem la operatii care pot si evitate.
Mi-am zis si io (ca si io e om) punctul de vedere, nu, Robert nu a suferit, nu a plans, doar pediatra a umblat, el a ras sau pur si simplu n-a zis nimic... so... asta e opinia mea.

Vedeti, daca m-ati chemat? M-am lungit. Andrada si Tiberiu mic si papator de laptic. Noi suntem pe tzitzi noaptea si dimineata si seara 210 ml lapte cu cereale, la lingurita, ca bibe sa nu-l vada si nici nu mai insist. E normal ca cei hraniti la san sa sara faza cu bibe.

Nici Robert nu e vorbaret, m-am cam stresat si panicat, recunosc, nu zice mama cu directie, zice cateva cuvinte acolo, dar nu sta bine l;a cap. asta. Important este, Fecian daca mai ai timp sa citesti, este sa ne dam seama daca copilul ne intelege, daca arata cu mana sua cu privirea spre cineva/ceva. Sunt multe de spus pe tema asta, nu o dezvolt, doar atata spun, acum ei sunt mici-mici, dar trebuie sa fim atente, nici intr-un caz nu-mi pasa la ce varsta au vorbit Blaga sau Einstein. Sunt si semne si situatii ingrijoratoare.

In aceasta nota ma opresc, nu stiu unde sa ma duc, in bucatarie la vase (am mentionat de vasa?) sau in balcon cu rufele!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008

YLARI spune:

Fetelor, tare m-a impresionat povestea aceasta: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=140373&whichpage=1

Lorich, ce bine imi pare ca ai scris, si eu ma gandeam aseara la tine, ma intrebam daca ati plecat in concediu de nu mai scrii. Of stiu cum e cu alergatura asta. Pe mine aia cu "vase, vase, vase" ma omoara, vreau o masina de spalat vaseeeeee!!!!!!!!

YLARI
http://community.webshots.com/user/YLARI


http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png

Doloress spune:

Lorich eu nu ziceam chiar sa ne culcam pe o ureche, insa nici nu cred ca trebuie sa ne stressam daca la varsta asta nu au un vocabular bogat. Eu din cat imi dau seama si din cat povestiti, toate mladitele si mugurasii nostri sunt perfecti si vorbesc cat trebuie sa vorbeasca la varsta lor. Ca unii sunt mai inaintati, altii mai in urma, diferentele sunt negijabile. Al meu de exemplu a fost intotdeauna putin mai in urma, nu merge, nu prea zice nimic inteligibil (a mers in 4 labe la un an, a stat in fundulet la 7 luni, etc.) insa daca stai si-l urmaresti in fiecare zi cum interactioneaza nu poti zice ca are vreo problema. Ieri de exmplu a gasit un ruj de-al meu, insa nu din ala clasic, era ca un tub de crema, nu mai dat cu el de cativa ani cred. Se uita la el, mi-l arata, si eu ii zic da mami, asta e ruj de dat pe buze. Ei dupa aceea il ia si incepe sa si-l plimbe pe buze. Am ramas asa si eu si taica-su.
Ideea e ca eu cred ca numai mama si tatal pot spune daca e vreo problema cu copilul, nu are relevanta cred parerea unuia sau altuia, numai din auzite.
Si mie mi-e frica de operatie la copil mic, si eu am avut o colega aici si a stat in spital cu piticul ei ca i s-a infectat putza, avea baiatul 4 ani si cred ca a ramas cu mai multe sechele decat daca il decalota mai de mititel. Insa am intrebat pe sotu, pe doctor, si mi-au zis sa nu-i fac nimic asa ca m-am conformat. Am zis ca asta e treaba barbatilor din familie, eu n-am asa instrument, asa ca nu prea ma pricep. Ei sa-mi zica cum e mai bine in cazul asta. Si daca ei mi-au zis sa-l las, l-am lasat asa.

Simonix ba chiar lasa sa te laudam ca ai stiut sa intinzi mana, nu multa lume stie sa treaca peste atacuri de ganul asta. Eu una sunt o persoana tare impaciuitoare, insa cand cineva ma critica legat de modul cum imi cresc copilul ma apuca niste nervisori…. Dau in plans cateodata. Destul ca ne facem singure procese de constiinta la tot pasul pe terenul asta nesigur care e crestere si educatia copiilor, dar apoi sa mai primesti si critici.

Miss voiam sa-ti spun ca prin ceva asemanator am trecut si eu, inainte de a merge la servici. Ajunsesem sa stau toata ziua pe wondershare sau pe forum in detrimentul timpului petrecut cu copilul meu. Ma simteam normal mai apoi vinovata, nervoasa, insa tot nu ma puteam desprinde. Am dat intr-o mini-depresie, totul coroborat cu iarna care nu se mai termina, stat in casa, cate 5 zile pe saptamana . Pana am plecat in vacanta, totul s-a reglat. Mai apoi m-am intors la servici si am devenit alta. Ma intorc de la munca, am de 100 de ori mai multa rabdare cu piticul, sunt mult mai impacata si linistita, timpul ala cat stau cu el, e dedicat in intregime lui. Efectiv sunt momente memorabile pe care le petrecem unul cu altul, bucuria aia a regasirii, cand isi pune capsorul pe mine si ma ia de gat e inegalabila. Intr-adevar, inca sufera ca plec in fiecare zi, ma cearta pe limba lui cand vin acasa, insa nu cred ca daca stateam acasa, nervoasa si stressata ii eram mai mult de ajutor lui si relatiei noastre. Il iubesc enorm, e lumina ochilor mei, mi-as da viata pentru el, insa din pacate am descoperit ca sunt si eu om si femeie, ca am nevoie macar o parte din zi sa fac altceva, ca nu ma definesc numai prin Patrick. Si stiu ca si el e o fiinta umana aparte si ca nu poate fi definit numai prin mine, ii trebuie construita si lui independenta. Il priveam duminica, am fost in vizita la niste copii. Nu iti pot explica cat a fost de fericit si cum a uitat de noi efectiv vreo 3 ore. Mi-am dat seama ca nu mai e demult parte din mine, ca e o fiinta de sine statatoare. Si are nevoie si el de spatiul lui pe care si-l construieste incet incet. Are nevoie de experiente diferite in jurul lui, de alte puncte de vedere. Vin acasa si descopar ca a invatat sa bata din palme. Am incercat luni de zile sa-l invat sa bata din palme, nici o speranta. Insa socrul meu l-a invatat intr-o zi. Pentru ca e tenor si ii canta, are normal mai multa ureche muzicala decat am eu, Patrick pentru prima data e capivat de ritm si de cadenta si a inceput sa bata din palme. Deci pentru el e un plus prezenta bunicilor, experiente noi, moduri diferite de a privi lumea.
Ce sa zic, si eu m-am simtit putin lezata de cuvintele tale, ca si eu mi-am lasat piticul cu soacra-mea, bine, la un an. Mai ales ca ma simt destul de vinovata per total pentru fiecare clipa petrecuta departe de el. Insa nu cred sub nici o forma ca asta ii dauneaza copilului, ci mai mult ca ii este benefic.
In Romania cand esti e altceva, ai o familie numeroasa, iesi in parc sunt multe mamici. Aici insa nu am pe nimeni, in parc de multe ori dimineata nu e nimeni, e mult mai bine pentru ei sa socializeze la gradinita, decat sa stea intre 4 pereti cu o mami nervoasa si stressata. Normal, daca te simti super sa stai cu bebe, daca te simti fericita si implinita, fara sa ai nevoie de nimic altceva OK, dar sa stai numai din principiu, sa incerci sa te convingi singura ca e ideal, desi inauntru simti ca explodezi, nu e OK. Trebuie sa fim sinceri si onesti cu noi insine. Eu recunosc ca mi-as dori sa fiu o mama AP, sa resimt o bucurie imensa stand ora de ora, clipa de clipa cu copilul meu. Recunosc cu parere de rau ca nu sunt asa si ca nu ma pot schimba peste noapte.
Nu ti-as fi zis toate astea pentru ca stiu ca nu am cum sa-ti schimb conceptiile, daca nu as fi citit pe blogul tau ca intampini probleme, ca ti se pare ca petreci prea mult timp scrapbooking in loc sa stai mai mult cu David. Si voiam sa-ti zic ca mi-e cunoscut sentimentul. Nu pot sa zic ca ai aceeasi problema ca si mine, nu ma consider psiholog, insa iti zic cum am rezolvat eu problema.

belleane spune:

Dolores

pisica mama de Ana Maria(3.08.2003) si Elena Ruxandra(28.05.2008)
povestea noastra:http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137959

Lorich spune:

Mesaju fugarit dinainte de plimbarea2:

Doloress ca intotdeauna imi palce ce scrii. Cred ca nu m-ai inteles, nu numai ca nu vb de un vocabular bogat, dar nici nu vorbeam de vorbit Sa explic. Din ce am citit, mai ingrijorator-la varsta asta e sa nu dea semne ca intelege, ca imita, ca vb "jibrish"; ai auzit sigur de copiii care nu vb [pana la 3 ani si cand vb zic poezii - aia sunt perfect normali, dar ei erau cei care intelegeau tot-tot, dar nu vorbeau. Nu stiu daca sunt coerenta, insa eu sunt in perioada in care sunt foarte atenta la ce si cat intelege, nu la cuvintele spuse. Si Robert imi pune coronita pe cap, ca de rujat..poate la Tv sa vada Cat despre timpul cu altceva, gen calculator versus beeb...sa dezvolt ca Robert ma trage de tastatura si io scriu aici? Am fugit, pup Patrickul minunat si perfect!

Simonix am tinut pumnii, sper ca ai avut bafta! Si pe mine ma bate un gand cu Comisia, daca poti crede. Oh, MY GOD!


Iulia si noi am avut o patanie ciudata aseara... baitza cu rate, gaste, vapoare, veselie, palme in apa si deodata Robert foarte preocupat si incordat, usor rosu-vinetiu... so..il strig pe tati, ca am o surpriza pt el, in apa din cadita! Nu i-a venit sa creada ce era acolo. Am scos copilul, i-am facut dus..si tati a ramas sa separe apa de kaka..na ca m-am razbunat si eu si Robert pt milioanele de momente in care nu m-a ajutat!

Va pup, o seara minunata!

Lori, mami de Robert din 9.06.2008

fecian spune:

Buna fetelor. Va multumesc pentru raspunsuri.
Intr-adevar Bitz nu vb mult, zice mama tata (a zis chiar si tati)...experimenteaza in fiecare zi noi sunete (ieir de exemplu experimenta asha, da, da, si alte sunete). De interactionat interactioneaza, cere cu manutza cand vrea ceva. Are semne distincte pentru dans , ametit (ca se invarte pe loc pana ameteste si pica jos...ii place la nebunie sa se invarta) si nu am mai fost atenta..dar mai are...insa nu sunt verbale. Oricum nu imi fac inca griji.

El e foarte ocupat cu perfectionarea motrica..in agenda au fost deja bifate: mersul, alergatul, mersul pe varfuri, urcatul pe scari, catzaratul pe orice obiect ...deja urca si coboara din pat fara probleme. De bifat au ramas acum invarteala pana la ametit, dansatul, alunecat pe podea (ia oalele din dulap , si le pune in manutze si aluneca parca e la patinoar)..Asa... mai e ocupat cu pusul formelor la locul lor, da' el e smecher si le gaseste o modalitate sa le bage ...numai la locul lor nu. Apoi fericit vine la mine cu casutza lui plina ochi de forme, ca el gata a umplut casutza si trebuie golita.

Ieri de exemplu l-a apucat ruptul hartiilor...Nu va zic cum era la noi in casa.

Are mania scosului si a pusului inapoi. Scoate de mii de ori acelasi lucru si il pune la loc. Sau imi da si imi ia acelasi lucru de n-spe mii de ori.

In mod normal nu sta locului nici 5 secunde. Se piteste, alearga, danseaza, e tot timpul foarte foarte ocupat..

Ce ma supara acum e ca e a nu stiu cata oara cand are conjunctivita si nu trece dom'le... Numai ce trecuse acu 2 zile ca acum iarasi a aparut. Mergem maine la doctor si daca nu ii face niste analize ma iau de viatza si de profesia lui.

Hai ca va las , ca nu prea is intr-o pasa buna.Gandul la doctorii de aici ma umple de nervi.

Va pup si numai bine


Edit: Alysh sa fii fericita alaturi de familia ta si numai bucurii va doresc



Felicia, mami de scufundac atomic, Gabriel (23 Mai 2008)
Noi doi si maimutzica
Exploratoru' Bitzu'
M-am nascut de ziua mea!!!
Poveste siropoasa
www.TickerFactory.com/weight-loss/w6inu1h/" target="_blank">
Sa revenim la normal
www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">SEMNEAZA SI TU !


Impreuna vom reusi!!!

Simonix spune:

Lori - hahah bestial - si io ma gandeam daca se poate intampla chestia asta in baie Astept cu interes

Nu am dat examenul acum mai nu m-am exprimat eu clar - dar ma inscriu - si e luuuuung procesul Eh ... faza e ca nu stiu sigur daca vreau, ca e cu grad mic si clar sunt overqualified dar deh, e vorba de avantaje, program, stabilitate etc Am zis ca o sa incerc si daca reusesc, o sa imi dau alte examene sa promovez. va zic io ce si cum Merci frumos

Ylari - uneori ma intreb cum de unii oameni pot gasi in ei atata putere...
Belleanne - frumos ce ai scris tu acolo. Si eu incerc sa ma bucur de fiecare nimic si sa ma deschid fatza de orisicine, nu reusesc mereu dar incerc

Doloress - foarte bine punctat, si eu cred la fel, mai ales faza cu onestitatea fatza de tine insatzi. Eu m-am dus la munca fix din cauza asta, e drept ca financiar stam ok, dar efectiv asa ma simt eu linistita si implinita. Ca e defect ... ca ii iau din timpul copilului meu - nu stiu ce sa zic. Stiu insa cum reactioneaza Robert si poate ca au fost momente mai grele dar mereu l-am ascultat. Daca as fi considerat ca despartirea de mine este un soc total pt el as fi renunta la munca. E drept insa ca el mereu a fost obisnuit cu multe persoane, adora colectivitatea, face ca si Patrick in societate. Se ia dupa copii mai mari, nu ii lasa in pace, e mereu in mijlocul lor si ii cearta bjbjbjbjbj - aia fug de el sa ii lase in pace - ghinion ca si Robert fuge dupa ei si tot asa daca e singur in parc (ceea ce aici se intampla des, e cam ca la voi, parcurile sunt goale cand cupiii sunt la cresa) il vad ca e imbufnat, nu se joaca cu atata voie buna. Eu zic ca fiecare dintre noi, indiferent de conceptii, isi asculta copilul si stie exact ce este bine pentru EL si pentru MAMICA. Faptul ca ne punem atatea intrebari, ca ne analizam, ca ne informam, ca interactionam, ca ne mai si certam - toate astea fac din noi mamici bune, preocupate de copiii nostri.

Va pup

Simona cu Robertzel baietzel frumos

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti si Poze cu bebe

Doloress spune:

Lorich ma ierti asa e cand incerci sa faci 100 de lucruri deodata, mai inteleg aiurea. Acelasi lucru ziceam si eu, interactionatul mi se pare mie cel mai important acuma, de vorbit imi fac griji mai incolo, dupa 2 ani. Insa e improtant sa-i urmarim interacionand.

Fecian pai puiul tau mi s-a parut tot timpul printre cei mai precoce. Al meu am incercat sa-l invat sa coboare scari insa nu reusesc, I-am aratat de 100 de ori ca ametisem, si cand l-am lasat singurel sa vad daca poate a cazut direct cu gurtia de pamant, e tot vanat la buze acuma De urcat le urca, de coborat a prins frica si ma cheama pe mine sa-l iau cand se catara pe undeva. De dat jos din pat iar, nici o treaba n-are, nu reuesc si pace sa-l invat. Deh, le invata el pana la urma